Cînd putem spera la o normalizare în artele spectacolului? Tot mai mulți producători de spectacole se plîng de restricții. Frustrarea lor poate fi înțeleasă: odată cu încetarea stării de urgență s-au redeschis întreprinderi, instituții, chiar și biserici, însă teatrele, cinematografele și sălile de concerte rămîn închise. E o pierdere și pentru public. Consumul cultural în regim domestic, online, e doar un substitut; după atîtea luni de restricții, oamenii vor să meargă din nou la teatru. Ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), cu proiecții doar în aer liber și cu măsuri speciale de securitate sanitară, a arătat că e posibil să organizezi evenimente cu public și în timpul unei pandemii fără riscuri (majore) de răspîndire a bolii. La Cluj, cel puțin, nu au fost incidente. Spectatorii au respectat, disciplinați, regulile și totul s-a încheiat cu bine. Dar poate fi extrapolată această experiență? Și apoi: care sînt riscurile de contaminare în cazul unor proiecții sau spectacole la interior? În lipsa unor studii bine fundamentate științific, orice calcul legat de oportunitatea redeschiderii e, de fapt, o ghicitoare. Ce știm deja, din barometrele de consum cultural, e că publicul de teatru și cel de operă e, în general, din categoria de vîrstă cu risc ridicat în caz de contaminare. Așa că, măcar din acest punct de vedere, menținerea restricțiilor e o decizie înțeleaptă. Însă cît timp poți să interzici accesul la cultură? În multe țări europene s-au creionat, măcar în linii mari, planuri pentru redeschidere. Orizontul de timp: luna octombrie. În România văd mulți oameni de teatru preocupați, însă nici un plan concret propus de autorități.

 Spre deosebire de alte state europene, Suedia nu a adoptat în prima fază a pandemiei măsuri restrictive severe pentru populație. Nu s-au închis nici afaceri, nici instituții. Cinematografele, teatrele și sălile de concerte ar fi putut deci rămîne deschise cu condiția să nu găzduiască evenimente cu mai mult de cincizeci de participanți. Majoritatea, însă, au decis să rămînă închise. Pentru mulți producători, mai ales pentru teatrele private, e nesustenabil să funcționeze cu mai puțin de 50 de bilete vîndute pe reprezentație. Guvernul a oferit compensații pentru anularea spectacolelor – banii nu acoperă însă cheltuielile. O „afacere” rezonabilă, însă doar pe termen scurt. Acum, cînd alte țări se gîndesc deja la eliminarea restricțiilor de acest fel, guvernul de la Stockholm amînă o decizie. Singura țară europeană în care nu e obligatoriu să porți mască de protecție nu a ajuns la o concluzie clară cu privire la reluarea activității în artele spectacolului. Producătorii de spectacole și artiștii acuză autoritățile de ipocrizie. Pe bună dreptate: cu sau fără spectacol, barurile sînt pline. Doar în instituțiile de spectacol se mențin restricții legate de numărul de persoane.

 În Germania, teatrele se redeschid, treptat. Cu reguli stricte, stabilite de autoritățile sanitare și agreate de sectorul cultural. Detaliile sînt diferite, în funcție de land, însă principiile sînt aceleași: distanță de 1,5 metri între fotolii, distanță de 2,5 metri de la scenă pînă la primul rînd de scaune, nebulizare a sălii înaintea fiecărei reprezentații, circuite unice de intrare/ieșire pentru spectatori și, evident, obligația de a purta mască. La balcon nu e permis accesul publicului. Iar lojele sînt închise cu panouri de plexiglas. Se joacă fără pauză. Ceea ce presupune și o adaptare a programului: sînt privilegiate piesele scurte, cu distribuție redusă, și spectacole care permit distanțarea actorilor pe scenă. Barurile și bufetele din foaier – acolo unde existau – au fost desființate. Nu toate teatrele s-au putut conforma, așa că nu s-au redeschis. Cele mai multe funcționează mult sub limita rentabilității. Berliner Ensemble, de pildă, a pierdut trei sferturi din locuri după reamenajarea spațiului. Cu toate eforturile de normalizare, noua stagiune nu va fi, nici pe departe, normală…

 Cît despre spectacolele „mari”, care mobilizează un public larg, acestea rămîn interzise. Se fac însă planuri pentru o relansare etapizată. Cercetătorii de la Centrul Medical Universitar din Halle au lansat un studiu despre riscul unor evenimente culturale majore în timpul pandemiei. Sîmbăta trecută, Tim Bendzko a oferit trei concerte, în configurații diferite, la Leipzig Arena. Cîteva mii de spectatori s-au înscris voluntar în acest studiu. Mișcările și contactele lor în timpul concertului au fost monitorizate cu ajutorul unor senzori. Obiectivul studiului e să ofere un model matematic cu ajutorul căruia poate fi evaluat riscul unor focare de coronavirus și evoluția acestora după un eveniment cultural major. Dincolo de identificarea unui pattern al contaminării, cercetătorii încearcă să urmărească distanța și viteza de răspîndire a aerosolilor – posibili purtători de virus. Rezultatele cercetărilor vor fi disponibile în octombrie. Pînă atunci, evenimentele cu public larg sînt interzise în Germania.