Cum provocăm schimbările pe care ni le dorim?

Publicat în Dilema Veche nr. 914 din 14 – 20 octombrie 2021
Despre destin, tras la sorți, „orbie” și unde le poți găsi jpeg

Cînd am primit primul post, în toamna lui 1996, pe 1 septembrie am mers la școală cu decizia de numire în mînă și m-am prezentat la direcțiune. Nu dădusem concurs pentru post imediat după absolvire, lălăisem toată vara pe la mare, pe la munte, iar în toamnă mă decisesem să merg totuși la inspectorat pentru a vedea dacă nu pot prinde un post. Inspectoarea de română de atunci s-a uitat la mine lung și mi-a zis că ar fi unul, la țară, cu o parte din ore de română, respectiv cîteva de muzică. L-am acceptat, gîndindu-mă că am și școala de muzică făcută și mă voi descurca.

Eram încă un copil, la cei 22 de ani, școala era într-un sat la vreo 15 km de Cluj-Napoca, și mă dusese tata cu mașina, încă nefiind familiarizat cu soluțiile de navetă. Nu-mi aduc aminte exact primele contexte de interacțiune cu directoarea, doar atmosfera generală a școlii, aerul oarecum tihnit și cald al unui loc în care am știut din primele momente că mă voi simți bine. Mi-o aduc aminte pe directoare însă din multe alte contexte ulterioare, de pe parcursul acelui an petrecut în această școală dintr-o comunitate mixtă, româno-maghiară. Sînt sigur că a contribuit decisiv la decizia mea de a rămîne în învățămînt apoi, de a da concurs în anul următor și de a mă fixa pe post în Cluj-Napoca. Aș zice că a fost unul dintre cei mai frumoși ani, dacă nu cel mai frumos pe care l-am trăit la catedră. Directoarea aceasta era un om extraordinar de plăcut, cu o capacitate empatică deosebită. Nu-i lipseau fermitatea și seriozitatea, dar în prezența ei nu te simțeai niciodată un subordonat, nu te simțeai amenințat, tras la răspundere, pus la colț. Era mereu cu zîmbetul pe buze și construia în jurul ei o rețea energetică pozitivă, care te motiva, te încuraja, te inspira. E directoare și acum, într-o școală ceva mai mare, și ne întîlnim uneori în contexte profesionale. Îi mulțumesc, pe această cale, pentru anul pe care l-am trăit în școala condusă de ea.

Dînd concurs apoi, am ajuns titular într-un liceu industrial din oraș. Era spre periferie, ulterior s-a și desființat. Postul pe care-l obținusem fusese, culmea, tocmai al noului inspector de limba și literatura română, care-și mutase catedra într-o școală mai de centru. Am dat în școala respectivă peste un alt model de director. Inginer de profesie, un om nu rău, dar cumva lipsit de personalitate, cu ezitări în procesul decizional și în raporturile pe care le avea cu oamenii, aspecte pe care încerca să le mascheze prin atitudini și decizii uneori precipitate, aleatorii. Nu m-am simțit niciodată stresat de el, dar nu l-am perceput decît ca pe o formă, lipsită de conținut, ca pe un om care nu lasă urme pe unde trece. Vasile, pe numele lui mic, a și provocat o scenă de care n-am să uit vreodată la analiza lecțiilor pe care le-am ținut pentru examenul de definitivare în învățămînt. Fusesem inspectat de noul inspector, pe al cărui fost post mă și aflam, care fusese și director al școlii, avîndu-l pe Vasile adjunct. Scena e epică și am folosit-o narativ în romanul Partaj, dar merită să o relatez pe scurt și acum. Una dintre lecții fusese pe „Zburătorul” lui Heliade Rădulescu și, cînd analiza lecției făcută de inspector a ajuns la versul „Și cobe, cîteodată tot cade cîte-o stea”, Vasile a intervenit și a rostit scurt: „Cobe este un oraș în Japonia!”. Inspectorul a rămas mut cîteva secunde, apoi i-a replicat la fel de scurt, pe un ton nu tăios, ci mai degrabă părintesc: „Taci, Vasile!”.

Mutîndu-mă apoi în anul următor, căci începuseră să se reducă posturile, am ajuns într-un alt liceu tehnologic, mai de centru, mai cotat. Am întîlnit aici un alt model de director, dar oarecum apropiat de prima mea directoare. Era o profesoară de engleză și despre ea am mai scris. Conducea o școală-mamut, un fel de campus enorm, cu zeci și zeci de clase și specializări, cu internat, cantină, ateliere etc. Am petrecut în școala respectivă vreo opt-nouă ani, cu o întrerupere de un an, în care am fost detașat altundeva, voi aminti mai jos. Revenind, această directoare mi-a părut un model extraordinar de puternic în calitate de manager. Avînd pe cap întregul angrenaj al acelei uzine, ea, profesoară formată în spirit umanist și cu un corp profesoral preponderent tehnic și realist, avea uimitoarea capacitate de a construi și de a menține o cultură organizațională pozitivă. Era capabilă să vorbească pe limba fiecăruia, de la muncitorul de întreținere la maistrul de atelier, de la femeia de serviciu la secretară, de la profesorul de instalații la cel de română. Știind să dea mustrările cu vorbe în care se amesteca umorul cu fermitatea, știind să ajute, să ierte, să motiveze, avînd o forță incredibilă, o vitalitate neobosită, făcea efectiv să vibreze aerul în jurul ei. Am respectat-o așa cum toți profesorii o respectau, am învățat de la ea, am ajuns apoi să lucrez alături de ea prin diverse comisii și să mă bucur cînd ne mai întîlnim ocazional pe ici-colo, mai ales pe Facebook. Cîtă vreme am fost în școala ei, mi-a fost întotdeauna alături dacă am avut nevoie de vreun sfat și, de multe ori, a avut curajul să mă susțină încă din primii ani dîndu-mi clasele cele mai bune (din această școală cu specific tehnologic am ajuns să și am primul meu elev cu o mențiune la olimpiada de limba și literatura română, fapt fără precedent în acea școală), apoi făcîndu-mă șef de catedră.

S-a făcut că-ntr-un an, pe cînd eram în școala respectivă, să fiu solicitat să mă detașez într-unul dintre liceele de top ale orașului. Decedase subit, chiar înainte de începerea școlii, o admirabilă profesoară de română și, rămînînd descoperit postul, mi s-a propus mie să-l iau la detașare. În momentul detașării, directoare era o profesoară de istorie, dar la nici cîteva săptămîni a fost numit director un fost inspector, care a preluat postul. Deși nu era, pe fond, cred, un om rău, acesta avea un grobianism greu de suportat. Autoritatea agresivă, inclusiv limbajul vulgar vehiculat prin fiecare enunț, lipsa totală de tact relațional și de empatie umană mi-au rămas în minte. A decedat între timp și nu e frumos să vorbești de rău morții. Dar mă raportez la un tipar managerial, nu la un om, de fapt. A fost cel mai nefericit contact pe care l-am avut vreodată cu un director. Fără să știe să motiveze și să scoată ce e mai bun dintr-un profesor al său, conducea cu instrumentele generării fricii, a obedienței.

Mîine este proba scrisă a concursului pentru posturile de directori. În bibliografia pentru concurs se află și cartea Învățarea vizibilă a lui John Hattie, care spune cam așa: „Modul cum gîndim aduce schimbările pe care ni le dorim”, referindu-se la cultura organizațională. Sigur, afirmația este aplicabilă, în general, și altor dimensiuni ale vieții, dar eu le doresc colegilor mei care vor promova acest concurs să se subsumeze acestei afirmații într-o manieră cît mai apropiată de a directoarelor mele din primul meu an de învățămînt și din liceul tehnologic în care am fost apoi opt-nouă ani.           

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.