Cum ai ajuns să scrii despre Uniunea Europeană?

Publicat în Dilema Veche nr. 319 din 25-31 martie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Stai în redacţie şi te uiţi pe geam. A venit căldura, în sfîrşit. Chef de scris nu ai. Tocmai te-ai întors de la încă una dintre mega-plicticoasele conferinţe de presă de la Primărie. Ştii dinainte ce trebuie să scrii, în funcţie de relaţia patronului cu primarul. Ori de bine, ori de rău, indiferent de conţinutul evenimentului. Ai o vîrstă, ai cîţiva ani de presă şi începi să te întrebi cît timp o să mai faci asta. Cît timp o să rămîi în banalităţi locale, învelite în poleieli justiţiare ale căror dedesubturi le ştii prea bine? Nu prea mai ai chef de asta, dar nu ai ce face, e leasing-ul la maşina, ai rata la „ipotecar“.

Îţi dai seama că ar trebui să fii altfel decît colegii tăi de redacţie, să te iţeşti cumva. Să îţi găseşti nişa. În cazul în care nu ai voioşia bonomă a lui CT Popescu sau omniscienţa plină de plusvaloare a lui Chireac, imparţialitatea lui Ciutacu sau candoarea lui SR Stănescu, este greu să te mai remarci în peisajul media al ţărişoarei. Îţi mai rămîne un domeniu specializat, plin de cuvinte rare, anost, indigest, evitat de toţi editorii coordonatori: jurnalismul pe teme europene. Te hotărăşti. Asta e calea. Dările de seamă de la Primărie? Le faci rapid, deja ai preocupări mai înalte. Începi să te documentezi în secret. În prima fază, pricepi cam 25% din ceea ce se vorbeşte pe la conferinţele şi seminariile de profil. Mulţi termeni noi, vorbitori care se întrec în a utiliza jargonul bruxellez cît mai des şi fără milă. Treci de faza asta deoarece nu ai încotro. Editorul coordonator te urăşte de moarte şi tu vrei să-i dai o lecţie. Faza următoare ţine de noroc. Dacă ai şansa să te duci într-o vizită de studiu la Bruxelles, la Instituţii, începi să pricepi cîte ceva şi peisajul profesional se umanizează. Dacă ai ghinion, rămîi în redacţie şi sapi în Google din greu, doar-doar vei începe să înţelegi ce e aia Fondul Social European.

În oricare dintre situaţii, eşti deja în faza în care poţi să întocmeşti fraze coerente cu următoarele cuvinte: „acquis“, „programul operaţional regional“, „subvenţii directe“. Ştii deja ce se ascunde sub înfiorătoarele acronime APIA, FEADR, APDRP, POS DRU, DG REGIO. Deja pricepi cam jumătate din luările de cuvînt de la seminarii şi conferinţe. Cu timiditate, începi să pui şi întrebări. Este o perioadă aproape magică. Pare-se, începi să vezi luminiţa de la capătul tunelului. La mesele festive de Paşte şi de Crăciun, în mijlocul familiei, arunci într-o doară cîte un cuvînt din noul tău vocabular. Toţi se miră. Cît eşti de documentat, de bun, de priceput. Din păcate, aceasta e şi perioada cea mai periculoasă. Te prinde vîrtejul. Uiţi de smerenie, uiţi de cititor, uiţi de tot şi de toate. Te îmbeţi cu spriţ de Tratat Lisabonez şi cu cocteil de Strategii 2020. Editorul coordonator refuză în continuare să te publice şi vrea tot dările de seamă de la Primărie. Te înclini, cu un zîmbet superior. Şi interior, că nu rişti să îl iriţi prea tare. Ai putea să îl dărîmi dintr-o frază, dacă ai dori. El nu ştie nici măcar diferenţa între ISPA şi SAPARD, amărîtul.

După beţie, vine mahmureala. Într-o bună zi, constaţi că nici publicul nu prea îţi doreşte bunătate de reportaje documentate. Cum naiba, te întrebi? Oamenii se plîng toată ziua că nu li se dă informaţie despre Europa. De ce nu pun mîna să le citească, atunci cînd li se dă mură în gură? În momentul acesta ai iarăşi de ales. Poţi să pleci de la premisa (legitimă, într-un fel) că publicul românesc, asemenea celui din toate statele membre, nu se dă în vînt dupa noţiuni abstracte, fără nici o legătură aparentă cu viaţa de zi cu zi. Din păcate, dacă rămîi la concluzia asta, ţi-ai încheiat brusc proaspăta carieră de jurnalist specializat pe teme europene. Ai, aşadar, cealaltă opţiune la îndemînă. Cu un pic de autoironie, trebuie să admiţi că ai luat-o razna şi că textele pline de neologisme bruxelleze îi pot plictisi numai pe cei captivi la un seminar de specialitate, dar nu pe plătitorul de ziar. De aceea, te îmbufnezi un pic şi mergi în continuare la dările de seamă de la Primărie. Îţi cîştigi leafa.

La un moment dat, la una dintre conferinţele de presă locale, dai lovitura. Primarul începe să dea amănunte despre un proiect finanţat din fonduri structurale. Un azil de bătrîni sau şoseaua de centură sau modernizarea sistemului de canalizare sau un parc industrial. În mod normal, ai fi dat copy paste din comunicat, ai fi adăugat trei vorbe acide sau laudative (în funcţie de tabăra în care e patronul ziarului tău) şi ai fi terminat munca pe ziua respectivă. Ei bine, truda de atîta vreme trebuie să dea, în fine, roade. Tu deja ştii ce e cu fondurile alea. Îţi dai seama că ai o şansă. Îl vei lovi pe editorul coordonator acolo unde îl doare mai tare: la numărul de semne pe articol. În loc de 500 de bucăţi, pe coloana din stînga jos, tu vii cu o pagină întreagă. Descrii proiectul, povesteşti cîţi locuitori vor fi implicaţi (prin locuri de muncă, de exemplu), dai amănunte despre Programul Operaţional respectiv şi indici cui i se datorează politica europeană care a făcut posibilă investiţia respectivă. Încerci într-o doară şi la comisarul de profil, tocmai la Bruxelles, printr-un mail cu trei întrebări. Ai surpriza să îţi vină şi răspunsurile. Adaugi o poză a respectivului, de pe site-ul oficial şi ai gătat o pagină brici. Jubilezi, editorul coordonator înghite în sec şi te tipăreşte. A doua zi de dimineaţă te sună pînă şi patronul şi te întreabă de unde-ai scos-o, că nu se aştepta… Atunci îţi dai seama că trebuie să uiţi toate cuvintele rare pe care te-ai chinuit să le înveţi atîta vreme, deoarece nu lei vei folosi nicăieri, în nici un articol publicabil. Importante sînt doar ideile principale, principiile, temele majore. Pentru ca tu să pricepi care e filozofia cestiunii. Dar nici pe aia nu o s-o scrii vreodată într-un articol, pentru că nu interesează pe nimeni. În plus, dacă ai şansă, îţi vei da seama că nu ai devenit „externist“, că articolele tale „pe teme europene“ sînt, de fapt, pe teme locale. Nu ţin de pagina de politică internaţională.

Constat că, povestind cum ai ajuns să scrii pe teme europene, am folosit inadmisibil de des cuvîntul „noroc“ şi sinonimele lui. Noroc că povestea are un foarte puţin plauzibil happy-end.
 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.