Cine poate fi Dan Barbilian și cine poate fi doar Ion Barbu

Publicat în Dilema Veche nr. 898 din 24 – 30 iunie 2021
Despre destin, tras la sorți, „orbie” și unde le poți găsi jpeg

E. Lovinescu (și nu Eugen Lovinescu, așa cum spun și scriu mulți, pentru că mentorului de la Sburătorul nu îi plăcea să i se spună Eugen) povestește episodul în care l-a cunoscut pe Ion Barbu. Studentul de pe atunci, Dan Barbilian, venise cu un set de poezii pe care maestrul le apreciază și le simte unice, sînt tăiate precis, esențializează emoția, concepualizează riguros. Există doar două probleme de rezolvat, care se reduc, de fapt, la una. Poetul nu are un pseudonim, Dan Barbilian nu i se pare potrivit ca sonoritate și, apoi, nu ar vrea ca familia sa, mai ales tatăl, să creadă, văzînd poeziile publicate, că fiul său se ocupă cu nimicuri în timpul studiilor universitare. Așadar, cu un pseudonim, ar rezolva ambele probleme. Tînărul propune varianta Popescu. Nimic mai puțin inspirat, s-ar zice, deși argumentul său este valid: un astfel de nume, prin lipsa lui de determinare, are grad de generalitate ridicat, fiind în ton cu poezia sa, care nu mizează pe particular, ci pe universal. În fine, în cele din urmă ajunge, împreună cu E. Lovinescu, la varianta pe care istoria literară o consacră, Ion Barbu. Așadar, se ocupă de nimicuri totuși, așa cum le-ar considera tatăl său, adică publică poezie, doar că sub pseudonim. Se ascunde. Ajunge să performeze și în domeniul matematicii, e drept. Dar, cu siguranță, notorietatea lui literară este mult mai solidă decît cea din domeniul matematicii.

Aveți răbdare încă puțin, voi ajunge în curînd la ce vreau să evidențiez astăzi.

Eu am terminat un liceu de științe. Profil de chimie-fizică. Era printre cele mai căutate din oraș la vremea aceea, fiind o punte de lansare pentru medicină. Nici nu vă imaginați ce calvar a fost să mă pregătesc pentru a putea intra acolo. Era o concurență enormă, pe vremea aceea examenul de la finalul clasei a VIII-a nu se dădea național, se numea Treapta I și se dădea la liceul unde voiai să intri. Dacă nu intrai, ajungeai undeva la vreun liceu tehnologic unde nu se completaseră clasele. Așadar, trebuia să dau examen din matematică și română. Matematica era pentru mine un calvar. Nu o înțelegeam, nu empatizam cu ea. Făceam meditații din greu cu un profesor la care ajungeam traversînd jumătate din oraș. Am intrat la secția dorită. Dorită nu de mine, ci de părinții mei, care, bine intenționați, voiau să mă îndrepte spre medicină, în acele vremuri existînd parcă doar vreo trei meserii valoroase pe piață: medicina, dreptul și ingineria. Ajuns la liceul ăsta, au urmat alți patru ani de calvar: matematica, fizica, chimia erau pentru mine pietre de moară agățate de gît. Nu îmi plăceau, le înțelegeam greu, erau, în ce mă privea, vorba ceea, moartea pasiunii. Nu spun că nu am avut profesori de toate felurile la materiile astea. Fizica mecanică mi-a plăcut mai mult, pentru că am prins o profă care știa să o facă inteligibilă. Alte profesoare sau profesori nu știau decît să vină și să umple tabla cu formule cîte o oră întreagă. Pentru mine, timp pierdut. Meditații peste meditații întreaga perioadă a liceului. Pompau bieții părinți bani în meditații la materii care nu îmi plăceau și pe care pur și simplu nu le puteam interioriza. Îmi plăcea să citesc. Dar cu asta nu prea intra în discuție că aș putea face ceva în viață. Păreau chestii din categoria „nimicuri”.

Ei bine, dacă stau acum să mă uit în urmă, sînt exact materiile cu care nu am mai avut deloc de-a face în viața mea de adult, profesional și din alte puncte de vedere. Deloc. Nu mă preocupă să știu cum circulă curentul prin instalația electrică din casă, dacă sare siguranța o ridic sau dacă e ceva mai grav chem un specialist. Nu știu algebră, integrale și alte chestii care țin de matematicile superioare. Țin minte puține chestii din chimie, mă mai joc uneori cu ele cînd scriu vreo proză, dacă-mi servesc unor comparații sau metafore cool. Ați prins ideea. Și, surpriză, nu mă simt deloc un ratat, nici nu am ajuns să mor de foame. Poate nici la fel de bogat cît aș fi fost dacă aveam competențe în domeniile care implică buna cunoaștere a științelor exacte. Dar am găsit o direcție în viață. Sînt ani, puși cap la cap, pierduți din viață, cei în care mi-am bătut capul cu toate aceste materii care nu mi se potriveau și cu care nu am făcut nimic apoi. Sînt bani mulți pompați de părinții mei în meditațiile care să mă susțină în zona de supraviețuire sau să mă propulseze spre o zonă de performanță în aceste domenii. Bani risipiți. Mi-ar fi fost mult mai de folos să fac mai multă literatură în liceu, să iau ore poate de limbi străine etc.

Dan Barbilian sau, dacă vreți, Ion Barbu a fost un caz special, excepțional, de dublă performanță. Rar. Mai sînt și în zilele noastre astfel de excepții, un Bogdan Suceavă, scriitor și în același timp matematician recunoscut, sau Florin Chirculescu, chirurg și scriitor excepțional. Dar sînt cazuri rare.

La ce vreau să ajung? Un elev care se află în clasa a VIII-a și care nu are deloc înclinație spre matematică. E la limita supraviețuirii, poate. Are, totuși, competențe bune în domeniile științelor umaniste. Se descurcă foarte bine la limbi străine, a obținut certificatele Cambridge corespunzătoare vîrstei, are media generală a anilor de studiu peste 9, poate în jur de 9,50, și asta tot pentru că la matematică a fost mai mult pe linia supraviețuirii, un astfel de elev urmează să dea examenul de evaluare națională la limba și literatura română și la matematică. Dacă are o zi bună și ia la română 9,50, iar la matematică o zi proastă și ia un 5, cu media calculată pe formula de acum nu obține o notă de admitere mult peste 7. Cu această notă, e posibil să nu prindă nici o clasă la vreun liceu teoretic, indiferent de profil, realist sau umanist, ba poate nici la vreo clasă mai bună la un liceu tehnologic. Dacă ar da examenul însă din disciplinele umaniste la care se pricepe, ar intra ușor la o clasă cu profil umanist, unde oricum nu mai face matematică decît prin clasele a IX-a și a X-a, cîte o oră pe săptămînă, la modul lejer. Formula aceasta de examen și de repartizare mi se pare, din perspectiva descrisă mai sus, nedreaptă. Poate s-ar mai putea reflecta la optimizarea ei.

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Poliția avertizează cu privire la un nou mod de înșelăciune, prin apeluri telefonice. Cum funcționează spoofingul
Poliția Română avertizează cu privire la spoofing, o formă de înșelăciune, în care atacatorii se folosesc de tehnologia Voice over IP (VoIP) pentru a-și ,,masca” numărul real de telefon, făcându-l să apară ca și cum ar fi un număr legitim sau asociat cu o instituție cunoscută.
image
Vila din Sinaia a prințului Paul de România, vândută de ANAF. Prețul obținut la licitație a uimit experții imobiliari
După două licitații eșuate, Fiscul a reușit în cele din urmă să vândă vila de lux deținută de Prințul Paul Philippe al României, situată la Sinaia. Nepotul regelui Carol al II-lea a fost condamnat definitiv în 2020, în dosarul „Ferma Băneasa”.
image
Ce mâncau bucureștenii în postul din anul 1869: melci, stridii, halva cu miros de trandafir, nuga și unt-de-lemn de Toscana
În secolul al XIX-lea, magazinele de profil din București se aprovizionau cu delicatese din toată Europa, pentru ca oamenii să treacă mai ușor peste post.

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.