Cea mai importantă declaraţie din ultimii 25 de ani: neîncrederea ucide!

Publicat în Dilema Veche nr. 689 din 4-10 mai 2017
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

De la un timp, puține publicații din România îmi dau mai mult de gîndit decît o face Gazeta Sporturilor. În paginile ei am găsit, nu de mult, cele mai cutremurătoare vorbe pe care le-am citit în ultimii 25 de ani în presa noastră. În ciuda faptului că aproape toate paginile Gazetei sînt pline de fotbal, nu la vreo zicere venită de la Becali, Șumudică sau Burleanu mă refer. Ceea ce mă tulbură în paginile cotidianului sportiv sînt investigațiile jurnalistice ale echipei conduse de excelentul Cătălin Tolontan. Într-una dintre ele, am găsit vorbele.

Nu cred că exagerez prea mult dacă spun că Tolontan și ai lui au revitalizat specia anchetei jurnalistice, intrată în comă profundă odată ce presa a devenit un fel de damă de consumație în insolvență cronică, gata să facă orice ca să trăiască de azi pe mîine. Ancheta jurnalistică este specifică presei sănătoase, cu adevărat puternică în independența ei financiară, așa că nu se prea face la noi. Sigur că ancheta jurnalistică este mereu riscantă. O anchetă jurnalistică subîntinde capcane multe. Tensiunea acestor riscuri, mereu potențiale și, uneori, chiar actualizate, dă anchetei intensitatea dramatică pe care nu o are nici o altă specie jurnalistică. Cu ancheta se pătrunde în zona cețoasă a adevărurilor periculoase.

În același timp, o anchetă jurnalistică, dacă e bine făcută, nu mărturisește doar o înșiruire de fapte și probe. Dacă, repet, e bine făcută, ancheta are în chip natural un halou nerostit, ceva ca o umbră a ei – o meditație implicită despre etosul lumii în care se desfășoară faptele propriu-zis investigate. Pentru cei mai mulți cititori, forța unei anchete jurnalistice stă în ceea ce ea dezvăluie la prima mînă, în imediatul pe care îl prezintă. Fapte! Neașteptate uneori sau, dimpotrivă, bănuite de toată lumea, dar asta nu afectează deloc succesul de public. Și surpriza, și confirmarea produc jubilații cititorilor. Ancheta jurnalistică este singura specie publicistică generatoare de adrenalină în corpul consumatorului de presă. Dezvăluirea într-o anchetă este un fel de dezbrăcare a lumii, de smulgere a secretelor ei, iar reacțiile sînt, întotdeauna, frenetice. Însă dincolo de dezvăluire se află altceva, mai profund și mai relevant.

Așadar, într-una din investigațiile publicate de Cătălin Tolontan am găsit un prilej de reflecție pe care vreau să vi-l împărtășesc, pentru că mi se pare că merge direct în partea întunecată a inimii României de azi. Materialul jurnalistic vorbea despre transplanturile realizate în sistemul nostru medical. Evident, nu mă pricep la asta, habar n-am cum se poate organiza un asemenea complicat domeniu. Habar n-am cum se face un transplant, dar înțeleg foarte bine că la mijloc este nu doar diferența, ci și numitorul comun între viață și moarte. Ca mai toți oamenii, nu contenesc să mă minunez că este posibil să treci un organ de la un om aflat în moarte cerebrală la unul viu și mă plec în fața acelora care sînt în stare să facă așa ceva. Spun asta ca să înțelegeți că ignoranța mea în materie e totală. Însă ceva din investigația GSP mă tulbură…

Aflu că unul dintre impedimentele cele mai serioase în calea dezvoltării sistemului de transplant de la noi este neîncrederea celor chemați să accepte ca o parte din corpul omului decedat din punct de vedere medical să treacă în corpul altuia, suferind, pentru a-l salva. Rata de refuz în donarea de organe a crescut în ultima vreme de la 20% la 40%, zice investigația GSP. Consecințele sînt cît se poate de rele. Nu doar că un număr tot mai mare de pacienți nu vor găsi organele de care au nevoie și vor muri, dar rata de succes a operațiilor de transplant va scădea pentru că, o spun studiile de specialitate, în materia transplantului e așa: cu cît transplantezi mai mult, cu atît rata de succes e mai mare, cu cît transplantezi mai puțin, cu atît crește rata eșecului. Așadar, nu doar că împuținarea transplanturilor duce la moartea celor aflați în așteptare, dar și la o rată mai mare a morții celor care au norocul de a găsi organul potrivit.

De ce a crescut atît de mult refuzul donării de organe? Iată un fragment din interviul cu medicul respectiv:

– Care sînt replicile cel mai des întîlnite la familiile care vă refuză?

– Vi le spun: „Nu cred că este mort“, „Nu vreau să dau organele copilului meu la oameni bogați“, „Cred că pe liste (e vorba despre listele bolnavilor în așteptarea unui organ – n.m.) se fac aranjamente“.

– Ultimele două răspunsuri suspectează manipularea procesului de alocare a organelor?

– Da. Neîncrederea în etica alocării organelor este unul dintre motivele importante ale refuzului.

Acestea sînt, cum spuneam, cele mai puternice vorbe rostite în public ultimii ani, după umila mea părere. Las la o parte prima motivație a refuzului de a dona organe – problema morții excede cu totul analiza de orice fel. În fața morții, toți sîntem atît de fragili, de mici și de speriați încît ar fi inacceptabil să judecăm în vreun fel sau altul pe cei care, în primele ore de după moartea unui apropiat, refuză să accepte moartea cu totul. Dar celelalte două motive vorbesc direct despre viață. Despre viața noastră de aici și de acum…

Sufletul nostru colectiv s-a chircit sub atîtea cicatrici. Se apără secretînd, fără oprire, neîncredere, după ce a fost de atîtea ori lovit. Observ de ani mulți cum lumea românească este un spectacol grandios al neîncrederii și al suspiciunii. Pînă acum, însă, nu mi-a dat prin cap că neîncrederea are o asemenea profundă legătură cu moartea. Neîncrederea ucide.

În cazul concret prezentat mai sus, se spune că oamenilor le vine greu să înțeleagă că, în privința organelor, important nu este locul la rînd al bolnavului care așteaptă organul, ca la o coadă, ci compatibilitatea între organul donat și donator. Așadar, din lista fatalmente alcătuită din bolnavi în ordinea sosirii, nu se aleg cei dintîi cînd apare un organ disponibil, ci cei compatibili cu organul apărut. Asta e logica. Dar neîncrederea nu este logică. Dimpotrivă, neîncrederea sufocă logica. Mai mult, desele controverse publice pe tema transplantului, alimentate de o presă și incompetentă, și inconștientă, însetată de scandal, au indus ideea că pînă și în rîndul muribunzilor care așteaptă organul salvator există un aranjament, o șpagă, o pilă… Și concluzia românului: dacă mie mi se pare că e ceva urît cu lista asta de bolnavi, să moară, că eu nu-i ajut! Stupefiant, nu?

După cum este șocant să aud că un om, probabil sărac, care ar putea salva viața unui bogat bolnav cu o simplă semnătură care nu-l costă absolut nimic, refuză să o facă pe motiv că bolnavul… e bogat. O agresivă presă de stînga le-a băgat în cap oamenilor povești despre inegalitate pînă într-acolo că săracul îl vrea mort pe bogat. Mintea cuiva care refuză să accepte donarea de organe pe motiv că pe acea listă se află bolnavi bogați este infectată cu cel mai abject virus moral. Probabil că propovăduitorii „justiției sociale“ jubilează. Au de ce. De cînd cu activismul lor, săracii îi urăsc și mai tare pe bogați, ceea ce înseamnă că baza socială a justiției la care visează ei este deja solid așezată. Terenul urii de clasă e pregătit, așa că n-au decît să aștepte, iarăși, momentul oportun pentru erupția noului bolșevism…

Dar cel mai grav mi se pare că ultimele generații de români sînt crescute într-un adevărat cult pentru neîncredere. Sfaturile pe care le primesc la vîrstele formării sînt de genul: „Nu e bine să ai încredere“, „Dacă ești deștept, n-ai încredere“, „Doar proștii au încredere“, „Toți vor să te păcălească, fii mereu vigilent“… Mi se va spune că încrederea se cîștigă greu, că e firesc să n ai încredere de la început și abia după un timp de cunoaștere să ai încredere. Mi se va spune că nimic nu e mai dureros decît să ți se înșele încrederea și că cea mai bună cale să ne ferim de durerea încrederii înșelate este să nu mai avem încredere. Și totuși, am convingerea că România merge prost și pentru că noi nu mai sîntem deloc generoși cu încrederea. Hayek explica odată, în cîteva pagini memorabile, de ce capitalismul merge cu atît mai bine cu cît există mai multă încredere „investită“ în societate. În afaceri, în politică, în gazetărie, în justiție, în cultură, peste tot, dacă oamenii sînt incapabili de încredere, totul se construiește mult mai greu, cu mai mult efort, mai scump și, vai, cel mai adesea, netemeinic. Iar eu știu bine că oamenii buni sînt cei care nu doar că privesc lumea cu încredere, ci cei capabili să pună la loc încrederea exact în privința în care le-a fost sfărîmată. Dar României îi lipsesc oamenii buni, după cum se vede și în ancheta Gazetei Sporturilor…

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.