Așa suna versul dinaintea refrenului. Refrenul cîntecului de la nunta țigănească din cartier, de săptămîna trecută, dintr-o joi. Cîntec care își caută disperat rimele. Pe care rimă o așteptam, că simțeam că vine refrenul. Mă gîndeam care o fi rima la „cunoaște“. „Broaște“? A venit refrenul. Carevasăzică, după „Că valoarea se cunoașteee…“, refrenul a fost „Se!… Se!… Se!… Se!…“ Am crezut că mor de rîs. Asta m-a ajutat să trec mai ușor peste necazul celor cinșpe mii de catralioane de wați ai boxelor care se auzeau tocmai din Moșilor (eu stau pe Călărașilor). „Că valoarea se cunoașteee! Se!… Se!… Se!… Se!…“ În fața curții a fost parcată super-limuzina de enșpe metri lungime, iar mirele a fost salutat în dedicații ca fiind cel mai șucar și cel mai frumos ginerică din istorie. Așa se face! Se arată mușchii cum prinzi prilejul. Că-i nuntă sau divorț, mai puțin contează.

La Bruxelles, mușchii se arată cam la fel. Se decid care sînt reponsabilii cu negocierea ieșirii englejilor din Uniune. Cele mai țanțoșe instituții au fost Comisia și Parlamentul. Consiliul a fost mai reținut și a nominalizat un diplomat belgian ceva mai discret, Didier Seeuws pe numele lui. Un tip molcom, mai puțin cunoscut presei, dar cu multă experiență în euro-bătălii. A fost șef-adjunct al Reprezentanței Belgiei pe lîngă UE în timpul președinției rotative a țării sale, a lucrat apoi în cancelaria lui Von Rompuy. A fost inclusiv purtător de cuvînt al lui Guy Verhofstadt pe vremea cînd acesta era premierul Belgiei. Care fost prim mi­nistru este acum delegat de către Parlamentul European pentru a-l reprezenta în viitoarele negocieri de ieșire a Marii Britanii din Uniune. Nominalizarea a stîrnit indignare peste Canal. Verhofstadt este un euro-federalist hotărît, un dur în tot ceea ce privește viitorul integraționist al Uniunii. Este un bun vorbitor și a fost de multe ori partener de dueluri într-ale oratoriei cu faimosul Nigel Farage care, la auzul veștii, a mimat bucuria. „E bine! Cu federalistul ăla la negocieri, se va forța ieșirea noastră și mai repede decît era programat!“ (citat din memorie, nu mot-à-mot). Reacția celorlalți europarlamentari britanici a fost la fel de critică. Ei au reproșat în primul rînd totala lipsă de transparență a deciziei. „Este lipsă de respect pentru cei 747 de aleși ai cetățenilor din Europa. Nu se poate să alegi reprezentantul Parlamentului într-o ședință închisă, unde numai președintele și cîțiva inițiați au avut acces.“ Apă de ploaie față de reacția primită de delegatul Comisiei, francezul Michel Barnier. La Londra, această nominalizare a fost privită ca o declarație de război, nu altceva! Celebra presă britanică, dornică mereu de senzații tari, și-a blocat tastatura pe capslock și a titrat: „Cel mai PERICULOS om de Bruxelles“ și „Un FEDERALIST francez va negocia Brexitul din partea lui Juncker!“ Remarcați, totuși, amabilitatea: cuvîntul francez nu a beneficiat de majuscule. A fi federalist pare mai scandalos decît a fi francez, în ochii confraților de peste Canal. Barnier a fost de două ori comisar european și, de fiecare dată, le-a făcut zile fripte colegilor britanici, în cursul unor negocieri dure privind piața financiară unică (domeniu cvasitabu pentru orice englez care știe unde este City-ul pe propria hartă intimă).

Gurile rele spun că nominalizarea sa a fost opera atotputernicului Martin Selmayr (chief of ­staff la Juncker), ca răspuns agresiv la decizia molcomă a Consiliului, cu necunoscutul Seeuws. Prea cuminte mutare, a zis el. Ne trebuie ceva în forță. Și l-au ales pe Barnier, pentru a-i enerva pe englezi cît mai tare, în ciuda declarațiilor recent-împăciuitoriste ale francezului: „UE și Marea Britanie au de cooperat pe termen lung pentru a asigura stabilitatea continentului“.

Eu atît înțeleg din toate astea: în materie de marcare macho a teritoriului, între Place Schuman și Calea Călăraşilor, instinctele nu se manifestă tocmai diferit. „Europa se cunoașteee! Se!… Se!… Se!… Se!…“ Că-i nuntă sau divorț, mai puțin contează. 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.