Blind date – literatură „postpandemică”

Publicat în Dilema Veche nr. 844 din 11 - 17 iunie 2020
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Am aflat că, în timpul lunilor de izolare, mulți artiști din întreaga lume s-au folosit de situație și de context pentru a crea lucruri noi, inedite. Există postimpresionism, postmodernism, de ce n-ar exista și o literatură postpandemică? Ceea ce am scris e doar un exercițiu, o joacă, ea m-a amuzat, n-o luați prea tare în serios… Totuși, rămîne o întrebare: ce s-a schimbat, dacă într-adevăr s-a schimbat ceva?  

S-au întîlnit la gura de metrou de la Universitate, el a așteptat-o cîțiva metri mai încolo ca să respecte distanțarea socială, așa cum stabiliseră. „Are curaj să vină cu metroul…”, și-a zis în timp ce o aștepta și se plictisea. „Sau pur și simplu e iresponsabilă… sau e doar proastă, crede în chestii conspiraționiste, în povești că virusul, de fapt, nici nu există!” El nu mai mersese cu metroul de aproape trei luni, nici înainte nu era un mare fan, nu-i plăcea îmbulzeala, avea mici atacuri de panică, uneori cînd era sezon de gripă prefera să nu atingă nimic, se ținea caraghios de bară folosindu-și mîneca de la pulover și se uita cu suspiciune la cei din jur – toți erau bolnavi. De fapt, dacă se gîndea mai bine, el exersase îndelung pentru marea încercare, pentru marele virus, era de multă vreme pregătit. Acum venise pe jos. Din Berceni. Pe jos, pentru că bicicleta era stricată.

Iată-o și pe ea, în sfîrșit, a întîrziat aproape zece minute. E mai grasă decît în pozele de pe Facebook, are șoldurile mai pline, dar se aștepta la așa ceva. Și e mai trecută. Probabil că masca îi acoperă la fix un început de gușă, niște riduri, în vremurile astea noi nu mai ai de unde să știi cum arată o femeie. Poartă o mască drăguță, albastră, probabil homemade, făcută chiar de ea, e genul. „N-o ajută la nimic… e useless!”, gîndește el și-și potrivește mai bine pe nas masca clasică, chirurgicală, de unică folosință. Măcar de nu i s-ar aburi iarăși ochelarii, ar căpăta un aer nătîng. Are ochi frumoși, albaștri, masca îi scoate în evidență. Și probabil că are un zîmbet plăcut, însă zîmbetul nu se vede. Se chinuie și el să zîmbească pe sub mască.

Se apropie unul de altul cîțiva pași, acum sînt la o distanță de doi metri. Nu-și dau mîna, nu fac cunoștință, așa cum se proceda înainte, doar se agită un pic unul în jurul celuilalt, schițînd niște gesturi de curtoazie, ca într-un dans desuet.

– Scuze că am întîrziat, spune ea și vocea îi sună un pic gîjîită, probabil din cauza măștii, toate vocile sună acum ciudat. A trebuit să merg cu pisica la clinică, are otită.

Și-o imaginează la clinica veterinară, într-o mică și sufocantă sală de așteptare, cu oameni claie peste grămadă, frecîndu-se unii de alții, toți cu animale bolnave în brațe, nimeni nu mai respectă nimic. Oare cîți contacți o fi avut în ultima vreme? Ar vrea să o întrebe, dar nu îndrăznește, ar părea prea exagerat, așa că o întreabă doar atît:

– Locuiești singură?

– Da, doar eu și pisica. Mama stă la două blocuri de mine, o vizitez o dată pe săptămînă, dar îi las cumpărăturile la ușă, adaugă după o mică pauză.

– Și ce-ai făcut toată perioada asta? mai întreabă el.

– Am citit, m-am uitat la seriale, am gătit… ca toată lumea. Tu? În afară că agăți fete pe net?

Oare chiar rîde? Nu-și dă seama, oricum tonul era unul ironic.

– Dacă ți se pare că te-am agățat, îmi cer scuze… se bîlbîie el, începe să transpire pe sub mască și, da, i se aburesc ochelarii. Eu doar te-am invitat în oraș… acum, că se poate din nou.

– Unde mergem?

– Știu o cafenea drăguță, în apropiere… dacă s-o fi deschis, să sperăm!  

Merg pe trotuar unul după celălalt, ca două mărgele stinghere înșirate pe un fir invizibil, el înainte, ca să-i arate drumul. Strada e aproape pustie – o femeie împinge un cărucior parcă în reluare, doi adolescenți se țin nepăsători de mînă, fata are mască, băiatul nu, și dacă vrea să o pupe cum face? – se întreabă el, mirîndu-se în același timp că se mai poate gîndi la lucruri atît de normale. 

Cafeneaua e deschisă, are și o terasă – cîteva mese, doar vreo trei sînt ocupate, recipientul cu dezinfectant e chiar la intarare, el îl folosește cu încredere pînă își simte mîinile din nou curate. Ea nu.  

– Sînteți din aceeași familie? întreabă fata care servește.

Ea se simte încurcată, poate că și roșește un pic, nu are de unde să știe.

– Nu, răspunde el cu sinceritate, apoi se așază la două mese diferite, aflate la o distanță oarecare, se pot vedea însă foarte bine, ca și cum ar fi stat la aceeași masă, lui îi convine așa. Sînt distanțați și, totuși, împreună.

„Ce-ți iei? Fac cinste, of course…”, îi scrie el pe Mess, în timp ce studiază meniul. Pe terasă, muzica e cam tare și, în fond, pe Mess au tot comunicat în ultima săptămînă, poate evita perfect stînjeneala primei întîlniri. Ea nu pare deranjată. „Un pahar de vin roșu… și o apă plată.” Emoticonul ei cu zîmbet îl liniștește, totul decurge normal.

– O bere, dar nu la draft… la sticlă, fără pahar. Un pahar de vin roșu și o apă plată domnișoarei de la masa de alături, dă el comanda.

„Noroc… și mă bucur să te cunosc. Chiar dacă în aceste condiții.” „Cu atît mai mult în aceste condiții!” Zîmbetul ei de pe Mess e din nou încurajator, simte cum se destinde de tot atmosfera, s-a spart gheața. Ea, de la masa ei, ridică paharul cu vin roșu în direcția lui, apoi, ca să poată bea, își coboară masca, are o față ovală, fără nici o o urmă de rid, e perfectă. „Ești frumoasă”, îndrăznește el. Ea îi trimite pupici. Va trebuie să-și dea la rîndul lui masca la o parte ca să-și bea berea, o face cu precauție, fără să-și atingă fața. Dacă ar fi fost singur ar fi scos un șervețel și ar fi dezinfectat gîtul sticlei, din nou îi e teamă să nu-i pară ciudat, așa că, fie ce-o fi, dă pe gît cîteva guri zdravene de bere, îi era sete, alcoolul își face repede efectul, se simte brusc euforic.

Stau și se uită unul la altul, cu măștile lăsate pe bărbie, atîrnînd bleg, inutil. De la o masă din apropiere se aude o tuse uscată, covidală. El tresare – cît de ușor și-a pierdut vigilența! Cît de repede se uită lucrurile, cele care erau importante acum cinci minute devin total lipsite de sens. Ea își aprinde o țigară și-și savurează băutura. „N-ar trebui să fumezi…”, tastează el pe Mess. „Nu contează, sînt fericită. N-am mai ieșit în oraș de trei luni…” Îi zîmbește cu toată fața și într-adevăr are un zîmbet plăcut. „Nici eu nu m-am mai întîlnit cu nimeni de trei luni…” Și, da, e o întîlnire reușită – gîndește el. Mai reușită decît toate cele patru întîlniri pe care le-a avut pe Zoom cu femei disperate care se plictiseau între patru pereți.

Se stîrnește o pală de vînt, cîteva șervețele zboară de pe mese, un vînt subțire, mîngîietor, de vară, poartă prin aer praf, stropi de salivă, microparticule sentimentale. „Aș vrea să mai ieșim. Poate te invit la o cină, tot așa, săptămîna viitoare.” „Ar fi bine, m-am săturat să gătesc… deși am învățat să fac pîine.”

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.