Axa singurătății

Publicat în Dilema Veche nr. 763 din 4-10 octombrie 2018
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

Probabil numai într-un teritoriu absurd cum e România poți vedea mugurii unei campanii pentru ieșirea din Uniunea Europeană cu doar cîteva luni înainte ca Bucureștiul să dețină președinția Consiliului UE.

Semnele unei răciri între București și Bruxelles au apărut de mai multă vreme, însă ele au fost pînă acum doar fricțiuni uzuale, nici măcar foarte aspre în ton sau conținut. În ultimele zile însă, Puterea și sateliții ei încep să capete curajul unor predicate fără echivoc.

Calculul pe care și-l fac acești oameni e relativ simplu și meschin. Împrumută o linie de discurs neprobată în realitate pentru a-și face loc pe scenă astfel încît accesul la bugetele publice și la sufletele oamenilor să rămînă nesmintit sau chiar să se lărgească. Dar mai e cumva acest calcul: iresponsabil. Cunoscîndu-le trecutul, știm bine că nici unul dintre cei care se joacă cu astfel de idei nu a făcut vreun fel de estimare a pagubelor în eventualitatea în care RoExit-ul prinde tracțiune.

Încerc să trec cîteva în revistă fără a avea pretenția că pot surprinde toate nuanțele.

Prima și cea mai gravă pierdere va fi cea umană. Deja, aproape toate familiile care își permit își trimit copiii la studii în străinătate. În sînul acestor familii există o tensiune permanentă legată de aceste plecări. Pe de o parte dorința ca generația următoare să aibă o viață mai bună indiferent unde pe planetă, pe de alta nevoia firească de a rămîne totuși aproape. Acum unii se întorc, alții nu. În cazul în care discuția despre RoExit ia viteză, biletul de avion va fi întotdeauna doar „dus“.

Din diverse motive, tendința plecărilor, din toate categoriile sociale, e deja ascendentă. În rîndul milioanelor de români care muncesc în străinătate există încă dorința de întoarcere acasă. Dacă întoarcerea le pune sub semnul întrebării libertatea de a pleca iar la muncă (sau în vacanță), cei mai mulți dintre ei vor alege să uite de România și să obțină cetățenia statelor în care se află acum.

Generații întregi de cetățeni perfect apți de muncă și creativi care nu vor produce și nu vor crea nimic pentru România.

Au fost mari manifestații de stradă împotriva cîtorva modificări legislative. În condițiile în care o majoritate a românilor își menține încrederea în Uniunea Europeană (conform ultimului Eurobarometru), e de așteptat că reacția publică, inclusiv cea manifestată în stradă, va fi fermă și imprevizibilă. Dacă la Ordonanța 13 sau în 10 august am văzut lucruri fără precedent în ultimii 10 15 ani, e foarte probabil că în cazul unui RoExit o să ne uităm la ele cu duioșie, mirați de blîndețea acestor manifestații.

Nu aș subestima nici capacitatea de seducție a unui discurs identitar autohtonist, nepot al neatîrnării lui Ceaușescu. Terenul e deja pregătit. Asta se întîmplă și grație cinismului unei întregi generații de politicieni, însă aceea e altă discuție. Această capacitate de seducție va funcționa și vom vedea România ruptă în două pe o nouă axă care se va reproduce ferm în toate domeniile. De la cultură la business, o să vedem delimitări ferme care vor produce și efecte politice deocamdată ținute sub control. Clișeele care fac diferența în imaginarul politic și cultural al diverselor comunități regionale, religioase, etnice sau culturale din România vor deveni infinit mai relevante. Efectele pentru relațiile dintre comunități vor fi devastatoare. Avem exemplul anilor ’90 – ani ai mineriadelor, ai conflictelor etnice de la Tîrgu Mureș și Hădăreni, cicatrici încă nevindecate cu adevărat.

Un alt efect va fi dispariția proiectelor pe termen lung, plecînd de la cele personale, private, pînă la investiții străine. Oamenii și companiile vor construi mai puțin, indiferent că e vorba de un business sau de o viață, sub spectrul incertitudinii. Generațiile născute în izolarea dictaturii își amintesc încă foarte bine ce era atunci. Parte din succesul României, atît cît e – mic și sub potențial –, vine tocmai din această siguranță oferită de apartenența la lumea occidentală.

Alt efect va fi dispariția regulilor. Referirea sarcastică la diverși politicieni ca la niște „baroni locali“ va căpăta un sens mult mai concret. Vedem deja cum România se transformă într-un soi de feudă la nivel central, însă spectrul dispariției controlului democratic va încuraja testarea limitelor statului. Stat care e deja supus asaltului și tot mai slab în reacții. Deja cu greu se mai poate vorbi în România de egalitate de șanse sau în fața legii. În cazul în care inhibiția dispare cu totul, așteptați-vă ca administratorul de bloc să vă taie apa caldă cînd va decide că ați fost obraznici.

Am evitat să discut aici despre „bani europeni“, tarife de roaming etc. Beneficiile apartenenței pot fi sesizate de orice om de bună-credință. Am preferat să scriu despre separare. Pentru că ea e elementul nou în discursul public.

Pe de altă parte, nu cred, în mod onest, că în următorii ani e posibilă o ieșire din UE. Ceea ce se poate întîmpla însă e ca România să contribuie la distrugerea proiectului european în forma actuală cu o energie care i-a lipsit atunci cînd s-a pus problema unei construcții pozitive. Efectele nu pot fi decît nefericite. Europa cu două sau trei viteze e deja pe planșa arhitecților. Așteptați-vă ca România să fie a patra viteză. Cercul exterior și neplăcut.

Ceea ce ticăloșii, meschinii și războinicii culturali ai momentului refuză să înțeleagă atunci cînd vîntură metafore identitare este că, dacă e ceva care ne-a ținut și ne ține împreună în anii aceștia, atunci acel ceva este Europa. Nu moștenirea comună, nu Biserica și nici mîndria de a fi român. Ne-am agățat cu disperare de identitatea asta și am avut dreptate să o facem. Lucrurile bune le-au depășit pe cele rele. De asta sîntem încă împreună, între aceleași granițe.

În 2018, țara noastră e de la Atlantic la Egee și de la Helsinki la Palermo. Nu știu cîți dintre vînturătorii de izolaționism și separare își dau seama că promovează un viitor limitat la axa Țăndărei-Adjud.

E paradoxal să constați, în anul centenarului, că singurul factor unificator real e Europa. Dacă vor fi vreodată puși cu adevărat să aleagă, foarte mulți români au să aleagă altceva decît România. Vor pune egal între România și șanse irosite, între România și cinism, România și prostie militantă.

Și atunci ne vom împărți – a cîta oară? – pe o axă a singurătății. Cei rămași și cei plecați. Cei care sînt „români“ și cei care au fost „români“. 

Teodor Tiţă este jurnalist. Îl puteţi găsi la twitter.com/jaunetom.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.