M-am întîlnit recent cu un economist – profesor la Finanțe – pe care îl cunosc din tinerețe, Viorel Varer pe numele lui. Un băiat isteț, prea puțin recunoscut însă, afirma el frecvent, public și academic, pentru calitățile-i intelectuale. Se aflase mereu în umbra unui confrate de-al său, Ghiocel Gader. Nu eram străin de faptul că, din motivul concurenței cu Ghiocel, invariabil perdante pentru Viorel, Varer nu-l putea suferi pe Gader. Îl considera impostor, acuzîndu-l, pătimaș, că ar manipula lumea cu o pregătire finanțistă de suprafață, ascunsă totuși într-o capacitate de eschivă și disimulare extraordinară. În viziunea lui Viorel, respectiva capacitate îi adusese un nemeritat și impardonabil succes lui Ghiocel. Cînd l-am văzut deunăzi, în parcarea Universității, pe colegul Varer, am știut imediat că mă va aborda cu o nouă diatribă împotriva colegului Gader. Cei doi se luptaseră, în vremea pandemiei, pentru poziția de director de departament, iar Ghiocel Gader cîștigase iarăși, previzibil, în dauna lui Viorel Varer. Fără să mă salute cît de cît normal, Varer a și trecut la invective contra lui Gader: „Bătrîne, finalmente, nu mai am nici o îndoială! Triumfurile constante ale ticălosului de Gader în fața mea se bazează pe o singură și o singură strategie – sinonimia. Am strigat asta, din rărunchi, în ultimul an, la toate ședințele online cu membrii corpului profesoral din facultate, ba chiar și la susținerile de doctorate, dar nimeni nu mi-a acordat minima credibilitate. Am primit dismiss ori remove de la coordonatorii întîlnirilor și m-am trezit vorbind în pustiu, la pereții camerei mele mai precis. Teribil de frustrant. De aceea, te conjur să mă asculți, întrucît tu ești filolog și vei înțelege perfect ceea ce zic. Altă șansă de a-mi țipa povestea nu mai am. Sînt Hamlet muribund, iar tu Horațiu”. Am zîmbit prostește și am luat, moale, expresia martirică a ascultătorului de profesie.

„Tipul este un pervers al diluării mesajului prin excesul de sinonime!”, a urlat Viorel, întorcînd privirile puținilor trecători. „Te aburește lexical, așa cum șarpele te hipnotizează vizual, aplicîndu-ți apoi lovitura mortală, cînd tu nu mai ai atenția distributivă în stare de funcțiune, pentru a putea reacționa. Fii atent cum și-a ținut speech-ul electoral la alegerile departamentale! Citez exact din memorie, pentru că aveam antenele nervoase întinse precum corzile de chitară. Am inregistrat discursul ipochimenului pe scoarța cerebrală mai ceva ca un magnetofon sovietic Kashtan, din timpul adolescenței noastre, pus în poziția record – «Dragi, iubiți, prețuiți, admirați colegi, prieteni, amici, colaboratori, am decis, hotărît, concluzionat că depunerea, includerea, introducerea candidaturii, concurenței, competiției la funcția, poziția, postura, statutul, calitatea de director, coordonator, șef, lider de departament, colectiv, catedră este, constituie, reprezintă un act, gest, atitudine, situație de normalitate, naturalețe, firesc, în contextul, cadrul, circumstanța provocărilor, greutăților, dificultăților, complicațiilor prezentului, actualității, zilei de azi. Experiența, viața, biografia, trecutul mă recomandă, susțin, propulsează pentru funcția, poziția, postura, statutul, calitatea de director, coordonator, șef, lider de departament, colectiv, catedră. Mă știți, cunoașteți, observați cu toții, ca grup, colectivitate, comunitate, congregație de mulți, numeroși, multipli ani, luni, decenii, de mult, masiv, abundent timp, vreme, cronologie. De aceea, prin urmare, ca atare, așadar, în consecință, deci, nu trebuie, e necesar, obligatoriu, determinant, imperios, decisiv ca eu, moi-même, în persoană, prin sine, însumi să vorbesc, articulez, deschid, măresc, extind, lărgesc gura, cavitatea bucală, mișc buzele, rostesc, gavaresc semnificativ, cu miză, cu greutate, important, amplu, vast, elaborat, detaliat, sofisticat».“

Viorel Varer s-a sufocat brusc. A tușit cavernos, determinîndu-mă, făcîndu-mă, împingîndu-mă – ah! – să-mi trag masca pe față. A continuat ulterior: „Și a încheiat nemernicul – «Spun, zic, precizez, menționez, îndemn numai, doar, decît votați-mă, alegeți-mă, selectați-mă, electați-mă, ungeți-mă!». Ce crezi? Mesmerizați de demența sinonimiei, l-au votat în unanimitate, omule! Sută la sută! Da, nu te mira, amețit, nauseat, dezechilibrat, pînă și eu l-am votat! Cînd să bifez numele alesului pe buletin, mi se învîrteau lumini în cap. Îmi venea în minte obsesiv versul lui Eminescu Timpul mort și-ntinde trupul și devine vecinicie (probabil pentru că mă gîndeam la o variantă în sinonime – Cronologia decedată-și lungește corpul și ajunge eternitate!). Așadar, haț, l-am bifat, ales, votat pe Ghiocel Gader, în loc să mă aleg, selectez, ung pe mine însumi, pe sine, Viorel Varer! Merit să mor, dispar, dau ortul popii, cum ziceam, gavaream mai devreme, aidoma lui Hamlet. Numai că tu, Horațiule, vei merge să-mi spui povestea!”. Am adăugat: „Istoria, narațiunea, intriga!”.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.