Antifilozofica

Publicat în Dilema Veche nr. 379 din 19-25 mai 2011
Cealaltă vîrstă jpeg

În anul 155 î.Hr., puternica şi trufaşa Romă a aplicat o amendă usturătoare Atenei pentru o controversată acţiune de ocupare şi jefuire a orăşelului Oropos. Atenienii au decis să trimită la Roma o misiune diplomatică alcătuită din trei filozofi pentru a pleda cauza suspendării amenzii. Cel mai faimos dintre ei era Carneades, ceilalţi doi fiind Diogene din Babylon – Stoicul şi Critolaus Peripateticul. Carneades – fondator al celei de-a treia Academii, sceptic ireductibil şi sofist de mare abilitate – avea 58 de ani şi era, la Atena, o figură în bună măsură reprezentativă pentru spiritul timpului. După mai bine de două secole, platonismul se acrise în scepticism şi tot ceea ce detesta Socrate mai mult, adică sofismul, devenise propriu chiar platonicienilor de generaţie atît de tîrzie. Mă opresc doar o secundă aici cu povestea, pentru a sublinia felul în care atenienii au găsit cu cale să alcătuiască o delegaţie către Roma într-o chestiune de asemenea gen – au trimis filozofi! Naivi, ar putea crede vreun cititor acum. Nici vorbă, mă grăbesc să răspund. Şi iată de ce.
 
Ajungînd la Roma, cei trei filozofi au fost primiţi cu entuziasm de tineretul local, extrem de interesat de cultura ateniană şi foarte dornic să cunoască vedetele filozofice ale momentului. Filozofii s-au instalat pentru o perioadă mai lungă – pe atunci, ambasadele de genul acesta durau luni de zile sau chiar ani – şi au început să facă ceea ce filozofii ştiau foarte bine să facă pe atunci: să vorbească. Carneades avea o priză remarcabilă la junii Romei. Un veac şi jumătate mai tîrziu, Plutarch – el însuşi grec după origine şi formaţie, dar roman după cetăţenie – va descrie succesul lui Carneades astfel: „Graţia oratoriei lui, a cărei abilitate era cu adevărat măreaţă şi faima-i era la aceeaşi înălţime binemeritată, strîngea un public numeros şi favorabil şi, imediat, prin acest public oraşul se umplea, ca de un vînt, cu sunetul ei…“ Romanii mai în vîrstă erau pur şi simplu încîntaţi pentru că tinerii nu-şi mai pierdeau vremea cu prostii, nu mai leneveau şi nu mai provocau neplăceri, ci erau cuceriţi cu totul de pasiunea pentru filozofie. Mă opresc iar, cu o mărturie: cunosc acest fenomen de aprindere filozofică colectivă a tineretului. La noi, în primii ani după 1989, într-o frenezie a lecturilor absolut libere după deceniile de cenzură, tineretul universitar, mai ales, dar şi cei mai vîrstnici descopereau filozofia cu o voluptate uimitoare. Filozofia devenise o modă printre tinerii de acum 20 de ani. Prin urmare, cred că pot să-mi închipui ce era cu tinerii romani seduşi intelectualmente de retorica lui Carneades.  Cato cel Bătrîn a fost unul dintre puţinii romani care au privit cu neîncredere succesul ambasadei ateniene printre tinerii Romei. Se temea că gloria cuvintelor va deturna tineretul de la ceea ce trebuia să urmărească de fapt, adică gloria armelor şi gloria acţiunii. Sigur, Cato Bătrînul îi dispreţuia pe filozofi (pentru el, Socrate fusese un fel de farsor periculos, care urmărea să distrugă vechile şi bunele obiceiuri, să-şi tiranizeze ţara şi să inoculeze cetăţenilor Atenei ideea nesupunerii faţă de legi), dar şi filozofia în general. Mai mult, după expresia lui Mommsen, Cato trebuie că vedea în Carneades şi amicii săi un fel de spioni veniţi să destabilizeze din interior puternica cetate romană. Puternică e un fel de a spune pentru că, în acea vreme, Roma se confrunta cu probleme sociale, economice şi politice serioase – doar două decenii mai tîrziu, fraţii Grachi vor lovi temeiurile sistemului şi Republica va începe să se năruie inexorabil. Totuşi, Cato cel Bătrîn credea în forţa Romei sale. Şi simţea că trebuie să o apere.

La un moment dat, Carneades a organizat două prelegeri, în două zile consecutive. În prima prelegere, a pledat pentru justiţie. A vorbit despre importanţa justiţiei şi, mai ales, despre felul admirabil în care romanii ştiau să facă justiţie, printr-un sistem instituţional cu adevărat unic. A doua zi, a pledat exact invers. Folosind argumente de genul celor pe care le folosise Trasymachus în dialogul cu Socrate din Republica, Carneades a pledat împotriva justiţiei. A explicat că justiţia nu există, că e imposibilă, că, dacă se încearcă, eşecul e lamentabil şi dureros, spunînd chiar că, dacă Roma ar face justiţie, ar trebui să renunţe la întregul Imperiu şi să recadă într-o sărăcie lucie, ceea ce, recunoştea cu oarecare ipocrizie Carneades, ar fi fost de neconceput. În mare, ştim destul de bine ce a spus Carneades în a doua sa prelegere, pentru că, ne spun experţii, cunoscutul discurs al lui Philus din cartea a 3-a din De Re Publica, scrisă de Cicero un veac mai tîrziu, ar reproduce destul de fidel acest memorabil discurs. Se pare că efectul prelegerilor lui Carneades asupra minţilor tinerilor romani a fost puternic. Un val speculativ i-a cuprins pe toţi tinerii cu carte şi jocul punerii sub îndoială a orice a devenit sportul intelectual preferat. La prelegeri a asistat şi Cato cel Bătrîn care, imediat după a doua prelegere, a mers în Senat şi a făcut tot posibilul pentru expulzarea imediată a ambasadei ateniene. Nu i-a trebuit mult să-i convingă pe senatori de pericolul prezenţei pe străzile Romei a unuia care era în stare să pună minţile tinerilor romani în situaţia de a construi argumente de dragul argumentelor, de a funcţiona autonom faţă de credinţe şi rigori, interioare ori sociale, cu atîta succes. Cato simţise pericolul uriaş al practicii gîndirii speculative. O simţise irezistibilă şi intuise că excesul acestei gîndiri va fi de neoprit. Încerc să-mi imaginez groaza care a cuprins pe cineva precum Cato văzînd că este posibil ca un om să plede teza şi antiteza cu egală măiestrie şi forţă persuasivă. Era groaza unui om extrem de inteligent care descoperă cît de vast şi acaparator poate fi teritoriul scepticismului şi cît de seducător e drumul îndoielii care duce direct acolo.

Evident, de cîte ori se spune această poveste, Cato cel Bătrîn iese prost. Mie mi se pare, dimpotrivă, că e eroul pozitiv al poveştii.   

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.