Agenda doamnei Muscă

Publicat în Dilema Veche nr. 81 din 4 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ar trebui să ne obişnuim mai mult să ţinem cont de agenda politicienilor cînd le judecăm prestaţiile şi să facem diferenţele în funcţie de aceasta. Vîlva iscată de demisia Monei Muscă ar putea fi un bun prilej. Chiar pentru cei care nu urmăresc cu atenţie viaţa politică, exerciţiul este facil. Excelentele site-uri ale Camerei Deputaţilor (www.cdep.ro) şi Senatului (www.senat.ro) pun la dispoziţie informaţii complete despre fiecare parlamentar, inclusiv intervenţiile, interpelările şi lista proiectelor legislative depuse (mai puţin cum votează, pentru că nu este ţinută numărătoarea). Lista iniţiativelor Monei Muscă este impresionantă nu atît prin număr, cît prin temele abordate. A depus un prim proiect de lege privind accesul la informaţii publice. S-a zbătut pentru această idee şi a presat Guvernul Năstase, astfel încît, pentru că tema dădea bine la Europa, Vasile Dîncu a produs şi el un proiect similar. Din negocierile care au urmat a rezultat ceea ce este acum legea privind liberul acces la informaţiile de interes public. O lege pentru care Dilema a făcut un număr special în urmă cu cîţiva ani, nu are rost să insist asupra ei. Cînd Guvernul PSD a hotărît să îşi subordoneze agenţia Rompres şi să facă din jurnaliştii de acolo funcţionari publici, Mona Muscă a făcut scandal şi a depus un proiect legislativ de reorganizare prin care subordona agenţia Parlamentului. Rompres este acum în subordinea Parlamentului. Cum a avut mereu relaţii bune cu ONG-urile proeminente, i-a venit o idee: ce ar fi să luăm exemplul Ungariei, unde fiecare cetăţean poate să îşi redirecţioneze un mic procent din impozit către o asociaţie neguvernamentală. A lansat o serie de dezbateri, a scris un proiect de lege şi a mers cu el la ministrul de Finanţe, Mihai Tănăsescu. Acesta tocmai lucra la Codul Fiscal şi i-a venit ideea să pună un articol acolo, mai convenabil decît cu o lege specială. Anul acesta, ONG-urile (de la "Salvaţi Copiii" la "Salvaţi Delta") şi-au făcut reclamă pentru a atrage bani direct de la cetăţeni prin legea "lu' 1%", şi puţină lume mai ştie de unde a plecat totul. A făcut atîta caz că România nu are un sistem de apărare pentru femeile bătute de bărbaţi (sau invers) că a obligat majoritatea parlamentară să adopte o lege şi să creeze o agenţie guvernamentală de protecţie a familiei. A se remarca faptul că toate acestea au fost realizate de un parlamentar de opoziţie într-o ţară în care parlamentarii funcţionează la ordine: votează ce vine de la Guvern (şi doar ce vine de la Guvern), dacă sînt în majoritate, şi votează contra a ce vine de la Guvern, dacă sînt de la opoziţie (sau de la PUR). Asta pentru că Mona Muscă ştie să acţioneze ca picătura chinezească, este un politician remarcabil care pleacă de la o idee şi aduce sprijinul public necesar promovării sale. Dă telefoane, discută cu organizaţiile neguvernamentale în funcţie de temă, fie că este vorba despre libertatea presei, transparenţă sau violenţa în familie (iar oengiştii, acei oameni foarte circumspecţi de obicei, ţin la Mona Muscă), dă interviuri, face manifestaţii, se agită plăcut şi îşi domină de sus adversarii la dezbateri. Pentru că agenda sa este impecabilă, adversarii sînt de obicei în poziţia ingrată de a apăra poziţii stupide. Năstase şi-a dat seama că subordonarea Rompres devine prea costisitoare politic pentru că Muscă se agita prin presă. Tănăsescu s-a gîndit că ar fi bine să scape de ea şi i-a acceptat ideea. Cu Dîncu a colaborat să scoată legea accesului la informaţii, a aşteptat cîteva luni şi a făcut un întreg tărăboi că legea nu îi este aplicată, de a trebuit ministrul Dîncu să facă afişe şi spoturi TV de popularizare a legii, doar să scape de gura ei. Alte teme pentru care s-a bătut: prevenirea cruzimii faţă de animale, drepturile persoanelor cu handicap, abrogarea legii ceauşiste a presei (după care jurnaliştii au obligaţia să urmeze doctrina PCR; nu se aplică, dar este în vigoare), legea lustraţiei şi, mai ales, recalcularea pensiilor (cea mai reuşită politică a Guvernului Tăriceanu, pe care nu ştie deloc să o "vîndă" oamenilor). Dacă tragem linie, agenda doamnei Muscă înseamnă transparenţă, libertatea presei şi o societate responsabilă faţă de cei slabi. La care adăugăm o imensă dibăcie în comunicare şi un populism de bun-gust care vorbeşte mereu de interesul public, ceea ce îi scoate din minţi pe adversarii din alte partide şi din propriul partid, neobişnuiţi nici cu acest fel de limbaj şi nici cu acest fel de agendă. Alegătorul curios mai poate găsi pe site-ul Camerei declaraţiile de avere şi de interese ale Monei Muscă, de unde reiese că după 14 ani de politică nu are afaceri şi are proprietăţi modeste, foste naţionalizate, recuperate de soţ. Cît despre interese, are acţiuni de şase milioane lei vechi şi este membră de onoare în Asociaţia "Timişoara" şi în Liga pentru Sănătate Mintală. Pînă acum, presa nu ne-a dat motive să ne îndoim de aceste declaraţii. Politicienii nu sînt toţi egal de corupţi, nici egal de ticăloşi, deşi presa îţi poate crea această impresie. Agenda doamnei Muscă este cel mai bun exemplu.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.