Acest ministru al Culturii şi kilometrul lui de autostradă

Publicat în Dilema Veche nr. 468 din 31 ianuarie - 6 februarie 2013
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Pe vremea în care André Malraux era ministru al Culturii în Franţa (1959-1969), convinsese guvernul să aplice un program amplu de dezvoltare a infrastructurii culturale în toată ţara şi, vreme de cîţiva ani, bugetul a alocat sume importante pentru construcţia unor aşezăminte culturale (maisons de la culture), în primul rînd în acele zone mai puţin culturale din Franţa. Programul a fost continuat şi după ce Malraux a plecat de la putere, odată cu protectorul său. Astăzi, la mai bine de jumătate de secol de atunci, memoria culturală a Franţei înregistrează două măreţe întreprinderi ale celui dintîi ministru al Culturii: curăţirea faţadelor tuturor clădirilor de epocă din ţară, şi construirea reţelei de „case ale culturii“. În acei ani, pentru a fi cît mai elocvent în cererile sale de fonduri în interiorul guvernului, Malraux avea obiceiul să convertească kilometrii de autostradă (pe atunci se construia frenetic în Franţa şi autostrăzile ajunseseră la mare modă) în cămine culturale, biblioteci rurale sau cinematografe mărginaşe. Zicea cam aşa: daţi-mi banii cu care voi faceţi un kilometru de autostradă, şi eu voi face cu ei 20 de case de cultură. Şi, mai departe, pleda ardent – cum ştim că-i era stilul – pentru punerea în prioritate, alături de autostrăzi, a proiectelor sale.

Pe vremea aceea, cei mai mulţi dintre noi nu existam. Nu ştiu dacă actualul ministru al Culturii, domnul Daniel Barbu, exista. Oricum, şefii săi de la Guvern, băieţii care joacă pe degete banii de autostrăzi, nu existau. Acum, Marlaux nu mai există, dar dl Daniel Barbu există cu certitudine. Dl Barbu este un ministru al Culturii care se raportează şi el, cumva, la kilometrul de autostradă. Doar că nu o face pentru cauza culturii, cum o făcea Malraux, ci împotriva cauzei culturii, cum ar face-o Relu Fenechiu. Iată ce spune dl Daniel Barbu în legătură cu Festivalul „George Enescu“: „Problema care s-a pus în şedinţele de Guvern, nu vreau să vă ascund acest lucru, fără a fi în măsură să vă dau exact detaliile financiare, problema care s-a pus şi care, cred eu, parţial pe bună dreptate, este dacă o ţară ca România îşi poate permite ceea ce SUA, Franţa, Germania încă nu s-au gîndit că îşi pot permite. Membrii Guvernului sînt conştienţi de vizibilitatea pe care o aduce Festivalul, deci trebuie să cîntărim avantajele pe care le aduce, brandul de ţară, în acelaşi timp, costă foarte mult, comparativ cu un kilometru de autostradă e cam acolo.“ (citat preluat din Evenimentul zilei)

Nu ezit să spun că o asemenea declaraţie a ministrului Culturii (reţineţi, ea nu provine nici de la ministrul Transporturilor, nici de la ministrul tuturor proiectelor şi nici de la ministrul Dezvoltării, e chiar de la ministrul Culturii!) coboară direct din Suzana Gâdea. Da, e şocant cum un om cu background-ul academic al dlui Barbu poate gîndi cultura ca Suzana Gâdea. Dar se poate, credeţi-mă, ştiu bine, politica de partid tîmpeşte atît de tare încît mutilează orice faţă civilizată poate avea spiritul. Dl Barbu, de fapt, vrea să-şi mulţumească şefii. A făcut-o ani în şir la Antena 3, servind zelos patria, acum arată că merită, e cuminte, acceptă cum bat vînturile. Iar în cabinetul din care face parte, cel puţin trei domni (Fenechiu, Şova, Dragnea) vor banii, toţi banii, că ei ştiu cum trebuie cheltuit bugetul. Dl Barbu nici măcar nu execută minima coregrafie a nemulţumirii pe care fiecare ministru al Culturii a executat-o la fiecare început de an, cînd se împart banii. Dl Barbu e primul ministru al Culturii postdecembrist care e fericit cu cît dă premierul, nu face probleme, să trăiţi! Vorba unui fost adevărat ministru al Culturii în această ţară, bugetul Culturii a fost mereu „ceva mic, foarte mic, după zero virgulă“ şi era o chestiune de onoare ca, din capătul cel mai depărtat al mesei Guvernului, ministrul Culturii să protesteze, să ceară, să bombăne. Nu şi dl Daniel Barbu. Odată cu guvernul Antena 3, nici măcar să spui – ca ministru al Culturii – că bugetul tău e prea mic, nu mai ai voie. Să iei bănuţii de la mîna marilor jongleuri cu autostrăzile – e de neimaginat. Aşa că, mai bine cuminţel-cuminţel, ca dl Daniel Barbu.

În privinţa Festivalului „George Enescu“, ministrul Culturii ne arată chiar că nu pricepe nimic. Are încă întrebări de Gîgă, pe care, vai, înţeleg că le împărtăşeşte tot Guvernul. De pildă, de ce oare „SUA, Franţa şi Germania nici măcar nu s-au gîndit că îşi pot permite“ un asemenea festival? E o întrebare care dovedeşte atîta masivă ignoranţă în privinţa pieţelor culturale ale lumii. Ia să ne gîndim puţin. De ce? Poate pentru că toţi marii artişti ai lumii, care vin la Bucureşti grupaţi, o dată la doi ani, vreme de trei săptămîni, cîntă în „SUA, Franţa şi Germania“ zilnic? De ce ar face cineva un festival de asemenea anvergură, adică un festival care să strîngă un dream team de muzicieni pentru trei săptămîni, dacă fiecare dintre muzicienii aceia cîntă în marile oraşe ale ţărilor respective cu regularitatea cu care eu şi dumneavoastră mergem la serviciu? Înţeleg să nu simţi diferenţa uriaşă de calitate a vieţii muzicale între România şi „SUA, Franţa, Germania“, dacă eşti, să zicem, Victor Ponta sau Liviu Dragnea sau Relu Fenechiu. Dar, ca ministru al Culturii, ar trebui măcar să ştii unde sîntem din punctul acesta de vedere. De aceea, e nevoie aici de un Festival „George Enescu“, şi nu în „SUA, Germania, Franţa“. Pentru noi, aici, Barenboim, Radu Lupu, Murray Perahia, St Martin in the Fields sau Concertgebouw sînt rarităţi. Pentru ei – acolo – nu. Pentru ei, acolo, sînt obişnuinţe pe afişul săptămînal. Ei nu au de ce să dea mulţi bani ca să-i strîngă pe toţi la un loc odată, pentru că îi văd mereu, pe fiecare în parte, separat. Noi avem de ce, pentru că nu-i vedem altfel. Nu mă pot opri să nu vorbesc despre ignoranţa arătată de ministrul Culturii în această declaraţie enervantă, şi săptămîna viitoare.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.