30 de ani după…

Publicat în Dilema Veche nr. 825 din 12–18 decembrie 2019
30 de ani după… jpeg

Au trecut deja trei decenii de la căderea Zidului care despărțea Berlinul, Germania și lumea, trei decenii de la prăbușirea regimurilor comuniste din Europa. E un bun prilej de reflecție asupra trecutului recent. Adesea, acest trecut se insinuează în prezent. Chiar și rănile aparent închise pot ascunde infecții maligne care încep să supureze: partide extremiste de tot felul, mișcări virulent i- sau antiliberale, discursuri xenofobe etc. reapar periodic, subminînd democrațiile și slăbind statul de drept. Reconcilierea cu trecutul pare cu atît mai dificilă cu cît ororile comunismului sînt ocultate, ba chiar, uneori, relativizate ori negate. Pe de altă parte, nici anticomunismul postcomunist nu e constructiv. El doar hrănește iluziile unei asanări a spațiului public cu prețul adîncirii unor clivaje. Asta, în numele unei (pseudo)legitimări democratice.

În vreme ce fascismul și nazismul sînt condamnate unanim și fără echivoc, în ceea ce privește comunismul persistă încă o anumită indulgență, și asta în ciuda tragediilor (demonstrate, documentate) săvîrşite de comunişti în România. Thierry Wolton o numește „negaționism de stînga“. Negaționiștii de stînga – printre care și unii stîngiști de azi – spun că dictaturile comuniste reprezintă doar derapaje de la programul inițial, deci niște erori de parcurs; ele nu ar face parte din ADN-ul marxism-leninismului. Ceea ce e total fals, de vreme ce violența e un factor pe care se întemeiază revoluția proletariatului. La fel cum tot fals e și argumentul acelorași stîngiști care spun că adevăratul comunism nu a existat niciodată și că „adevăratul“ comunism încă mai poate fi construit. Cum ar arăta comunismul „adevărat“ după ce vreme de decenii partidele comuniste au încercat să adapteze realitatea ideologiei – cu rezultatele cunoscute? A existat, multă vreme, și o orbire a intelectualității de stînga din Europa liberă, occidentală, cu privire la ororile care se petreceau dincolo de Cortina de Fier. Toate acestea au contribuit la acest fenomen al negaționismului de stînga care persistă și astăzi.

În ceea ce privește România, problema e că n-au existat niciodată politici memoriale autentice și coerente, orientate spre asimilarea trecutului comunist. Condamnarea comunismului drept regim ilegitim și criminal de către Traian Băsescu, petrecută pe un zgomot de fond asurzitor, sub o ploaie de injurii adresate mai ales de către cei mai aprigi susținători ai lui Ceaușescu deveniți membri ai Partidului România Mare, nu a produs efecte. Statul s-a angajat să construiască un muzeu al (anti)comunismului. Unde e muzeul? Nu există nici măcar un consens societal cu privire la necesitatea unui asemenea muzeu. Singurul muzeu a fost ridicat de societatea civilă, mai exact prin eforturile Anei Blandiana și ale lui Romulus Rusan cu mult înaintea condamnării oficiale a comunismului: Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. E un demers unic, ambițios, curajos și, din păcate, prea puțin cunoscut în țară.

La București, ambele monumente dedicate Revoluției anticomuniste arată jalnic: vandalizate și parcă uitate de autorități, ele nu mai evocă trecătorilor aproape nimic. La Timișoara, Muzeul Revoluției se redeschide parțial în vechea clădire a garnizoanei care așteaptă, și ea, să fie reabilitată. Ne lipsesc spațiile memoriale ale Revoluției. Ne lipsește o memorie vizibilă a dictaturii. În mod ironic, construcția-reper a ceaușismului, Casa Poporului, a reintrat în circuitul public destul de repede, după Revoluție, devenind sediu al Parlamentului. Democrația se exercită astăzi plenar din sediul central al dictaturii!

La 30 de ani după 1989, Radio România Cultural sprijină acest demers memorial printr-o serie de emisiuni despre dictatura comunistă, despre Revoluție și despre zorii tranziției spre democrație. E, dacă vreți, o încercare de reconstituire & restituire a istoriei recente, cu martori implicați, eroi ai rezistenței, disidenți și contestatari ai regimului comunist și cu artizani ai lumii de după Ceaușescu. În săptămîna 16-22 decembrie, în fiecare seară, de la 17 la 19, încercăm să retrasăm momentele și reperele acestui parcurs complicat de la dictatură la libertate. E, dacă vreți, un exercițiu de antinostalgie.

 Foto: Memorialul de la Sighet (wikimedia commons)

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Poliția avertizează cu privire la un nou mod de înșelăciune, prin apeluri telefonice. Cum funcționează spoofingul
Poliția Română avertizează cu privire la spoofing, o formă de înșelăciune, în care atacatorii se folosesc de tehnologia Voice over IP (VoIP) pentru a-și ,,masca” numărul real de telefon, făcându-l să apară ca și cum ar fi un număr legitim sau asociat cu o instituție cunoscută.
image
Vila din Sinaia a prințului Paul de România, vândută de ANAF. Prețul obținut la licitație a uimit experții imobiliari
După două licitații eșuate, Fiscul a reușit în cele din urmă să vândă vila de lux deținută de Prințul Paul Philippe al României, situată la Sinaia. Nepotul regelui Carol al II-lea a fost condamnat definitiv în 2020, în dosarul „Ferma Băneasa”.
image
Ce mâncau bucureștenii în postul din anul 1869: melci, stridii, halva cu miros de trandafir, nuga și unt-de-lemn de Toscana
În secolul al XIX-lea, magazinele de profil din București se aprovizionau cu delicatese din toată Europa, pentru ca oamenii să treacă mai ușor peste post.

HIstoria.ro

image
Wall Street-ul Bucureștiului interbelic
În perioada interbelică, pe Wall Street-ul local, existau nu mai puțin de 80 de bănci, dintre care 50 erau cu dotări la standarde moderne, desfășurându-și activitățile în adevărate opere arhitectonice, care rivalizau cu City-urile marilor capitale europene. 

image
Bacalaureatul de tip nou din 1948: „Aspecte de la un examen care nu mai seamănă cu cele din trecut“
În 1948, elevii şi cadrele didactice erau puse în faţa Bacalaureatului de tip nou.
image
Cine a fost cel mai impunător reprezentant al vechii boierimi?
Tânărul Cantacuzino va urma cursurile Facultății de Drept din Paris, unde își ia și doctoratul în 1858.