John Zorn, Painted Bird, Tzadik, 2016. 

Simțul mortalității îi face pe unii artiști să întețească ritmul producției artistice dincolo de ceea ce ar părea fezabil pentru o ființă umană. Problemele de sănătate ale lui Buckethead l-au împins să treacă de 200 de albume doar în ultimii trei-patru ani, încît a devenit o provocare pentru fani să-și găsească timp pentru a le asculta pe toate. John Zorn dă la rîndul său semne de dezumanizare și se transformă într-un torent muzical de nestăvilit. Și-a sărbătorit anul împlinirii a 50 de ani cu un ritm de un album pe lună, iar pe cel de împlinire a 60 cu o serie maraton de concerte memorabile. 

Painted Bird e al patrulea său album în acest an și al patrulea material prezentat de inovatorul trio Simulacrum (botezat astfel după primul album din serie, de la începutul lui 2015). Zorn lipsește de pe scenă, acționînd doar în spatele și deasupra ei, din postură de compozitor și producător. Artistul are o apetență deosebită pentru a inventa noi genuri muzicale, iar ansamblul Simulacrum a fost conceput în jurul noțiunii de organ-metal, avînd în prim-plan clapele cristaline ale organistului John Medeski susținute pe o structură prog-metal instabilă și disruptivă formată din chitaristul Matt Hollenberg și Kenny Grohowski, plus cîțiva invitați de coloratură (vibrafonul colaboratorului de cursă lungă Kenny Wollesen are o poziție dominantă pe noul album). Comparativ cu materialul precedent din serie (Inferno), avem mai puțină violență metal și ceva mai mult Dream Theater – mai precis, ceva în spiritul Liquid Tension Experiment și al altor proiecte prog-metal conduse de clăpari, la care se adaugă emblematica vibrație a muzicii tradiționale ebraice care se propagă prin mai mare parte a catalogului compozitorului. 

Deși nu există versuri care să o spună în mod explicit, conceptual albumul e inspirat de romanul cu același titlu al lui Jerzy Kosinski, o poveste de Război și Holocaust care reflectă (și se reflectă în) cele două preocupări complementare ale lui Zorn: mărturisirea spiritualității ebraice și denunțarea grotescului delirant, boschian, al conflictului lumesc. De-a lungul vremii, muzicianul a elaborat complexe proiecte dedicate ambelor fațete – vezi suita etno-jazz mistică Book of Angels contrapusă colaborărilor hardcore metal cu membri Napalm Death ori proiectul Naked City. Prin albumele trio-ului Simulacrum, John Zorn propune o teorie unificatoare a unor genuri muzicale aparent incompatibile, iar Painted Bird ar putea fi demonstrația cea mai convingătoare a respectivei teorii. 

Cu (multe) zeci de trupe și proiecte acumulate în portofoliu, artistul încă are capacitatea de a inova, precum și capacitatea managerială de a atrage cele mai colorate palete de colaboratori. Ultimele dăți cînd l-am pomenit în aceste pagini lucrase cu Mike Patton și cu trupa Current 93. A organizat workshop-uri meta-muzicale ce au adus la aceeași masă combinații improbabile de folkiști, metaliști, DJ și jazzeri de toate savorile. A făcut muzică de film, de cameră, de anticameră, de pivniță. A pus la cale casa de discuri Tzadik ce patronează o bună parte din avangarda muzicală a ultimilor ani. Seria enciclopedică de albume Masada, în care își omagiază și deconstruiește moștenirea culturală ebraică, conține cîteva dintre cele mai frumoase piese care s-au făcut în orice gen muzical.

În ultima vreme rețelele sociale sînt supraîncărcate de știri privind trecerea în neființă a muzicienilor din generația consacrată în anii ’70. Cînd va fi să se prăpădească John Zorn, o memă omagială va părea ridicolă – planeta va sărăci muzical într-un mod cataclismic. 

Aron Biro este autorul blogului a­ron­­bi­ro.blogspot.com.