● Deena Abdelwahed, Khonnar*, Infiné Music, 2018. 

Dacă „Primăvara arabă“ a reușit cu adevărat undeva, acel loc se numește muzică. Cohorte de artiști din Orientul Mijlociu și din nordul Africii au reușit să spargă blocada estetică și culturală a propriilor țări, dar și a Vestului, aducînd în muzică – mai ales în cea electronică – politicul. O nuanță pe care muzica occidentală o pierduse aproape definitiv în favoarea unui hedonism festivalier, sponsorizat bine-mersi de corporații. Ramy Essam cîntîndu-i lui Hosni Mubarak plecarea, în mijlocul unei arhipline Pieței Tahrir, n-a fost decît începutul. Unul cît se poate de firesc pentru revoluțiile care și au revendicat întotdeauna, iconic, o chitară și o voce. Și pentru dovada faptului că artiștii au fost acolo. Dar ce era mai important a urmat. Tînăra generație, cea care ieșise masiv pe străzi și dusese la incandescență rețelele sociale pentru a schimba ceva, eșuase să modifice paradigma politică, dar începea să se organizeze în formule alternative, fabricînd „scene“ artistice consistente, verbale și extrem de creative.

În Tunisia, de exemplu, „rave“ era un cuvînt interzis înainte de 2011, pînă cînd să apară, să zicem, colectivul World Full of Bass. În Egipt, shaabi-ul clasei muncitoare s-a hibridizat pentru a da una dintre cele mai efervescente subculturi muzicale youth din ultimii ani, mahraganat-ul. Iar cînd DJ Figo, un foarte activ muzician egiptean în timpul „Primăverii arabe“, era împușcat, la sărbătorirea a cinci ani de la Revoluție, de, foarte probabil, un membru al Frăției Musulmane, știai că ceva important se întîmplase măcar la nivel contracultural. Așa se face că „Ena Essbab“, o piesă de pe EP-ul din 2017 al muzicienei tunisiene Deena Abdelwadeh, poate vorbi despre comunitatea LGBTQ și libertatea de expresie. Și că primul ei album, lansat de label-ul francez Infiné Music și numit Khonnar – termen care în dialectul arab tunisian desemnează partea rușinoasă a lucrurilor, cea pe care oamenii sînt tentați să o țină ascunsă, tabuul , este, ca să o citez pe autoarea lui, „o operă ieșită din frustrare și constrîngere, provocată de mentalitățile retrograde din Est și din Vest deopotrivă“.

Pe Khonnar, Abdelwahed reimaginează muzica de club cu o figură de stil care schimbă polii globali ai istoriei curentelor culturale: ce-ar fi dacă techno-ul și house-ul ar fi fost inventate cîndva în lumea afro-arabă?! Într-un oarecare punct al acestei Istorii contrafactuale, albumul de debut al artistei din Tunisia are chiar efectul unei revoluții în muzica de dans. Vulnerabil, antimașinal și emotiv, apelînd sound-ul arab tradițional și operînd în partea întunecată a muzicii electronice, Khonnar actează într-o arie transgen. Aceasta poate încorpora și dubstep, și grime, și techno, și house, și experimentalisme naive, dar, esențial, ea se ordonează în relație cu o paradigmă complet nouă, decolonizantă, antipatriarhală și antipaternalistă.

* Khonnar (se pronunță „ronar“) poate fi ascultat gratuit și achiziționat, digital, CD sau vinil, pe pagina de Bandcamp a artistei tunisiene, la adresa deenabdelwahed.bandcamp.com/album/khonnar.

Deena Abdelwahed va performa pe 20 aprilie la București, în cadrul ediției din acest an a festivalului Rokolectiv. Mai multe detalii despre eveniment găsiți pe site-ul organizatorilor, la adresa www.rokolectiv.ro. 

Paul Breazu este jurnalist.