Fost profesor şi jurat la Vocea României, Adrian Despot (n. 1976) va fi el însuşi concurent, împreună cu trupa sa Viţa de Vie, într-un musical battle împotriva trupei Subcarpaţi. Confruntarea, care va avea loc pe 9 octombrie la Sala Polivalentă din Bucureşti, presupune cîteva runde şi cîte un invitat-surpriză din partea fiecărei trupe. Publicul va decide, prin aplauze, trupa cîştigătoare pentru fiecare rundă în parte. 

Ați fost jurat şi mentor în Vocea României, acum sînteți curatorul evenimentelor muzicale la Institutul Qreator; v-a schim-bat asta statutul în vreun fel? Mai aveți furie, ambiţie, obsesii? Rocker afabil şi plin de bun-simţ, sînteți un fel de Dave Grohl al României…

Ambițios n-am fost niciodată. De furie am încercat să mă vindec, pentru că mă distrugea pe interior. Am reușit s-o înlocuiesc cu dragoste, ea mi-a devenit combustibil, însă trebuie să am un ochi mereu treaz pe situație. Furia e încă acolo, am crescut cu ea. Iar obsesiile le-am dărîmat, una după alta. Sau le-am transformat în cîntece. Cît despre comparația cu Grohl, o iau ca pe o glumă. Nu știu să cînt la tobe.

Ce s-a schimbat şi ce-a rămas la fel în trupa Viţa de Vie, în ultimii douăzeci şi ceva de ani?

Totul și nimic. Totul, pentru că sîntem cu totul și cu totul alți oameni față de cei care eram acum douăzeci şi trei de ani; și nimic, pentru că încă funcționăm după aceleași instincte creative și avem aceeași poftă de muzică și de viață.

Ce urmează după albumul dublu Șase/Șase lansat, în două etape, de-a lungul ultimilor trei ani?

Urmează lansarea primului vinil din discografie, albumul Fenomental, care anul acesta împlinește 20 de ani, sărbătorit printr-un turneu național în care îl vom cînta integral. Apoi, pe 1 decembrie, vom lansa primul album live din discografia noastră, Vița de Vie – În corzi, Live @ Awake. Este concertul susținut anul trecut alături de Filarmonica de Stat din Tîrgu Mureș. Acesta se va lansa în format video, vinil și digital.

Într-un top al încasărilor din muzică pe anul trecut conducea Ştefan Bănică Jr., iar restul trupelor, cît de cît rock, din primele zece poziţii erau Voltaj şi Holograf. Pe YouTube, românii accesează clipuri pop şi manele, primele trupe în topul accesărilor fiind B.U.G. Mafia şi Paraziții. Ce credeți că spune asta despre rock-ul românesc, deopotrivă artişti şi public?

Nimic. Trăim într-o cultură/perioadă în care cantitatea pare să impună valoarea, însă nu e așa. Valoarea nu este dată de numărul de vizualizări. Cele mai multe vizualizări pe YouTube sînt extorsiuni ale unor degajamente, bîlbe, flatulențe, „şase cai frumoși“ și „trei în pula mea“. Gangnam Style și alte produse destinate exclusiv vînzării, fără valențe artistice – un sine qua non pentru valoare.

B.U.G. Mafia și Paraziții își merită vizualizările, sînt două trupe cult ale României post-decembriste, oricît de mult i-ar deranja pe unii lucrul acesta. Iar rock ul, well, așa cum îl facem noi, n-a avut niciodată ca scop cîștigul financiar. E drept că și acesta are un rol important în ecuație, însă, de fiecare dată cînd am avut de ales între un cîștig financiar și unul emoțional, l-am ales pe cel din urmă. E drept că rock-ul românesc nu dă randament pe YouTube. Vinde, în schimb, cele mai multe bilete la concerte. De ce n-ar consta exact în asta valoarea lui?

„O să fie măcel!“

Pe 9 octombrie la Sala Polivalentă va alea loc un battle între Viţa de Vie şi Subcarpaţi, juriul fiind publicul. Dat fiind că rock-ul nu mai e la modă, iar Subcarpaţi sînt probabil cea mai populară trupă românească a momentului, ei fiind oricum şi mai mulţi, şi mai dexteri în improvizaţie deopotrivă pe text şi beat, cum credeți că veţi face faţă?

Trecînd peste faptul că mă faci demodat și invalid, man, tu nu știi cu cine stai de vorbă! O să fie măcel!

Ce legături (mai) aveți cu hip-hop-ul? La noi au fost puţine colaborări între rock şi hip-hop…

Me love it! Încă de la mijlocul anilor ’90 am început să produc diverse trupe autohtone, apoi am tot colaborat cu mai mulți artiști de gen și cu DJ. Hip-hop-ul e a doua mea natură, după cea de rocker.

În ultimii ani, Tudor Chirilă, spre exemplu, a fost foarte implicat civic pe reţelele sociale, punîndu-şi deseori în joc imaginea şi riscînd să-şi alieneze publicul. Dvs. cum vă raportați, ca artist, la problemele politice şi sociale ale societăţii?

Cu scepticism. Atîta timp cît dihotomia s-a instalat ca unic sistem de judecată, părerile mele ar fi anacronice. Plus că mi s-ar părea nefiresc să capitalizez în online mai mult pe opiniile politice decît pe muzica mea. Scandalul a vîndut tot timpul mai bine, like-ul este ochiul dracului… Trebuie să am grijă să nu-mi scape piciorușul. Ca să nu risc lucrul ăsta, prefer să mă exprim, inclusiv politic, doar atunci cînd simt eu nevoia, fără să țin cont de trend-uri, evenimentele hot și highlight-urile zilei, așa cum o fac utilizatorii de Facebook cu pretenții.

Vara asta, David Gilmour şi-a vîndut, în cadrul unei licitaţii ţinute la Christie’s, 127 de chitare pentru mai mult de două milioane de dolari, bani pe care i-a donat unui ONG care se ocupă de schimbările climatice. Dvs. pentru ce cauză planetară v-ați vinde chitarele?

Eu nu sînt Gilmour, chitarele mele valorează doar cîteva sute de euro. Prefer să le păstrez și să fac muzică cu ele. Melodii gen „#ialapet“, care expun și atacă probleme planetare. Muzică armă. 

a consemnat Marius CHIVU

*****

Chestionar

● Cel mai recent album cumpărat: Jimi Hendrix, Axis: Bold as Love (analogue production, vinil presat direct după benzile originale master).

● Cel mai ascultat album din ultima vreme: Marked for Death, Emma Ruth Rundle.

● Albumul pe care l-ați face cadou oricui: Agnes Obel, Aventine.

● Cu ce muzician din prezent ați colabora: Lista e lungă și mereu deschisă.

● În deschiderea cărei trupe ați cînta: Pentru nici una. Și nu din aroganță, dar chestia asta se face doar pentru palmares, iar palmaresul mă lasă total rece.

● Ce trupă din istorie ați fi vrut să vedeți live: Rage Against The Machine.

● Care dintre genurile muzicale vă este (cel mai) indiferent: Opera.

● Un instrument la care ați vrea să ştiți să cîntaţi: Hmm, la toate! Dar, cel mai aproape, la fluier.

● Un muzician român cunoscut prea puţin: Cosmin Vaman.

● O trupă românească tînără care v-a atras atenţia: Cardinal.

● Un vers pe care vi l-ați tatua pe corp: Îmi vin din cînd în cînd unele, dar din fericire le uit înainte să concretizez.

● Un film recent: Once Upon a Time in Hollywood, regia Quentin Tarantino.