Cum s-a născut proiectul Nicu Patoi & Platonic?

Platonic s-a născut în 1995, la Galaţi, din dorinţa mea de a cînta altfel decît se întîmpla în trupele din care făceam parte în acei ani, şi aş aminti aici: Autograf, Voievod, Deja-Vu. Îmi doream să creez o muzică mai complexă, mai elaborată, în care să combin tehnica instrumentală cu armonii şi ritmuri mai puţin uzuale. Voiam să-mi testez ideile muzicale şi compoziţiile, depăşind graniţele unui gen muzical, ba mai mult, simţeam că pot intersecta sau, mai bine zis, îmbina mai multe stiluri muzicale dragi mie: rock blues, funk, jazz şi nu numai. Am ales cei mai buni instrumentişti din trupele existente în Galaţi la acea vreme şi, astfel, Platonic s-a constituit de prima dată ca un super-grup, chiar dacă unul pe plan local.

Numele trupei a apărut dintr-o cvasi-anagramă a numelui meu şi, uitîndu-mă în dicţionar, mi-a plăcut mult sensul găsit. Platonic înseamnă ideal sau pur, iar ideea de a încerca să am o trupă ideală, pură, m-a încîntat pe loc. Cel mai recent disc al nostru, Sweet Little 6STRING a apărut ca Nicu Patoi & Platonic datorită faptului că, în timp, numele meu a devenit mai cunoscut decît proiectul Platonic, proiect total necomercial şi atipic în pseudo-industria muzicală românească.

De ce spuneţi că acest album ar fi „definiţia“ dvs. de artist?

Sweet Little 6STRING este, dacă vreţi, caracterizarea mea muzicală, proiecţia trupului, a sufletului şi a gîndirii mele în muzică. Pe acest album am experimentat şi am fuzionat stiluri muzicale, mi-am lăsat liberă imaginaţia şi-am încercat să fiu cît mai mult eu însumi, fără să ţin seama de şabloane şi idei preconcepute. Toate piesele sînt compoziţiile mele şi mi-ar plăcea să cred că lumea m-ar putea cunoaşte şi înţelege atunci cînd îmi ascultă muzica. Cîntîndu-mi piesele cu Platonic, îmi dezvălui cu sinceritate şi bucurie întrega mea experienţă muzicală, totalitatea tehnicilor instrumentale şi o multitudine de sound-uri ale chitarei, cît mai naturale, dar în acelaşi timp sofisticate şi elaborate.

Ce vă motivează să cîntaţi în proiecte atît de diferite?

Pînă la urmă, totul se reduce la bucuria de a cînta. Indiferent în ce proiect muzical sînt implicat, partiturile mele de chitară sînt unele complexe şi, în majoritatea cazurilor, piesele se construiesc pe ceea ce cînt eu. Colaborez cu foarte mulţi artişti, am înregistrat albume cu muzicieni de folk, pop, rock etc. şi abia aştept propunerile altora. Îmi place să fiu provocat şi să-mi forţez limitele. Evident că nu colaborez cu oricine, pentru că, dincolo de calitatea muzicală a unui angajament, contează mai mult compatibilitatea umană şi rezonanţa artistică. Totuşi, viaţa mea muzicală se împarte, în principal, între The Rock’n‘Roll Band (Ştefan Bănică), duo-ul Berti Barbera / Nicu Patoi şi Platonic. În fiecare din acestea mă simt excelent, avînd şi şansa de a fi coleg cu muzicieni de excepţie. Mă simt foarte împlinit şi fericit atunci cînd sînt pe scenă cu oricare din colaborarile mele, însă, dacă ar fi să aleg , aş cînta doar cu Platonic.

Nicu Patoi este chitarist. Ultimul său album, cu Platonic: Sweet Little 6STRING, A&A Records, 2011. Mai multe pe www.nicupatoi.com.

Citiţi aici recenzia albumului.

a consemnat
Marius CHIVU