Unde sînt oamenii de valoare?

Publicat în Dilema Veche nr. 526 din 13-19 martie 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

M-a pus pe gînduri interesul oarecum neaşteptat al cititorilor faţă de „fetiţele corporatiste“ (dintr-un număr trecut al Dilemei…), mai ales că, la o primă vedere, pe lîngă ceea ce se întîmplă acum în Ucraina sau… în politica românească sau în fotbal, nu era vorba despre o temă „esenţială“. Însă tema poate deveni una esenţială dacă – aşa cum au sesizat şi unii cititori – priveşti din perspectiva valorii şi nonvalorii. Cine are succes, cine răzbeşte în viaţă – oamenii valoroşi sau cei lipsţi de valoare, într-o societate destul de neaşezată, ca să nu spunem primitivă, din acest punct de vedere, cel de a discerne valoarea? Că valoarea s-ar separa de mediocritate de la sine, ca uleiul de apă, eu una n-o mai cred de mult.  

La un moment dat, am cunoscut un artist, un pictor. Băiat de la ţară, sărac, de printr-un sat din Moldova, era un talent nativ. Un talent mare – şi o ziceau cei care se pricep – care se naşte o dată la, să zicem, 50 de ani. Teoretic, avea nevoie doar de determinare şi de muncă, pentru a ajunge cunoscut, pentru a-şi confirma valoarea. A venit în Bucureşti, a picat de două ori la Academia de Arte, a treia oară, după ce şi-a găsit o pilă solidă şi a fost o vreme ucenicul cui trebuia, a reuşit. Pictorul nu era nici pe departe un tip de lume, socializa chinuit, cînd era treaz, devenea imposibil de suportat cînd se îmbăta. De fapt, stătea mai mult închis în carapacea lui şi îşi vedea de pictură, căci ştia că la asta se pricepe, ăsta e rostul lui pe lume. S-ar putea spune că era conştient de valoarea lui şi, după o copilărie plină de privaţiuni (părinţi despărţiţi, crescut mai mult de bunici care, de multe ori, în satul acela din Moldova, nu făceau diferenţa între un nepot şi cîinele legat cu un lanţ în curte), îşi dorea enorm să reuşească. Din această cauză, poate, era plin de frustrare şi de ură faţă de societate şi de tot ce considera el drept „burghez“, faţă de cei care avuseseră din start mai multe şanse decît el. Însă marii artişti nu au avut niciodată caractere prea plăcute! Am început să-l ocolesc şi aproape zece ani n-am mai auzit mai nimic despre el. Am aflat că reuşise oarecum în nişa lui, că avusese expoziţii personale şi vînduse cîteva lucrări în străinătate, că se remarcase într-un cerc de artişti şi că existau oameni care îl băteau pe umăr şi-i spuneau: „Eşti bun!“ Însă pentru restul lumii era tot un nimeni. Şi rămăsese la fel de sărac. L-am zărit într-o zi pe stradă, era îmbrăcat într-un palton larg, de împrumut, şi avea aceeaşi privire încrîncenată cu care voia să răzbată în viaţă.

Pe de altă parte, am cunoscut şi o sumedenie de oameni mediocri, dar „cu spate“ şi „de familie bună“, sau cu papagal şi cu tupeu, sau care arată mai bine decît media, sau care pur şi simplu au ştiut să se învîrtă, să-şi facă relaţii şi să manevreze anumite mecanisme sociale, care au reuşit tot ceea ce şi-au propus, fără eforturi prea mari. Mulţi au devenit un soi de rising stars, fără să se priceapă de fapt la nimic. Probabil că sînt oamenii pe care îi ura cel mai tare pictorul meu, uneori pe bună dreptate. Pentru că cei mai mulţi acaparează din instinct „nişele“ lor şi domeniile în care „au evoluat“ – fie că e vorba de pictură, cinematografie sau creşterea viermilor de mătase – şi zăvorăsc toate uşile în urma lor. Nu pentru că le-ar fi frică de adevăratele valori – pentru că nu ştiu să le recunoască şi fiindcă pur şi simplu consideră că nu mai e suficient loc şi pentru alţii. În faţa acestor oameni – care se uită cum eşti îmbrăcat, din ce maşină cobori şi ce ai să le oferi, în afară de talentul tău –, pictorul, în paltonul lui second hand, cu privirea încrîncenată şi cu fălcile încleştate (să nu uităm, nu stă bine la capitolul comunicare), nu are nici o şansă.  

Un cititor al „fetiţelor corporatiste“ întreba, într-un comentariu, pe bună dreptate, de ce nu se implică elitele în a-i ajuta pe ceilalţi să discearnă valorile de pleavă şi să pună un pic de ordine în acest haos social. E o temă de gîndire. Cum ar putea să o facă? Să-i arate cu degetul: „Ăla, tu!“, „Tu treci acolo, tu rămîi dincolo“? În plus, cum l-ar putea descoperi pe pictorul închis sub carapace şi în nişa lui? Mai simplu ar fi să demaşte nonvalorile cu un statut şi în poziţii-cheie. Însă, în privinţa mediocrităţilor, mereu a existat un soi de indulgenţă, nu se ştie niciodată ce le poate pielea. Aşa că elitele preferă să tacă.   

Concluzia e tristă. Dacă mai are ceva minte, pictorul nostru ar fi bine să se gîndească să plece din ţară pentru că, în felul în care e el construit, aici n-o să răzbată în veci. Poate că, într-un alt loc în care se pune mai mult preţ pe talent (nu pe relaţii, bani, palton Armani), să reuşească. Dar n-o să plece. Preferă să se îmbete cu apă chioară şi cu recunoaşterea prietenilor din cercul lui strîmt, care îl bat pe umăr şi îi zic: „Eşti bun!“ 

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.