Secu' mic!

Publicat în Dilema Veche nr. 133 din 10 Aug 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Jurnalişti securişti! Anticomunişti colaboraţionişti! Lupi moralişti! Au ştiut ăia de la Civic Media ce fac! (Apropo, de unde au ştiut?) Marele Carol Sebastian, luptătorul, modelul, a turnat! La Ziua plouă cu autodenunţuri! Asta ca să nu mai pomenim că însuşi directorul cotidianului a zburat de la România liberă, pe la începuturile democraţiei, după ce s-a descoperit că avusese ceva treabă cu "serviciile". Nu ca poliţie politică, e drept, numa’ că uitase să zică. După cum uitase şi un coleg de redacţie, plus unul de la Caţavencu - nu le mai zicem numele că s-au prăpădit amîndoi. Ce? Ar fi fost util (dar cine naiba, în România, se gîndeşte la utilitate?) ca, înainte de-a ne inflama în halul ăsta, să ne lămurim puţin despre ce vorbim. Mai întîi puţină aritmetică. Conform estimărilor istoricului Marius Oprea - în opinia mea, cea mai credibilă autoritate în materie -, înainte de 1989 au existat circa 400.000 de informatori. Cum, probabil, cifra acoperă întreaga perioadă comunistă, să presupunem că în momentul revoluţiei dădeau note informative şi declaraţii "doar" 100.000 de concetăţeni. Adică unul din 200. În presa actuală lucrează circa 20.000 de jurnalişti. Proporţional, statistic, vreo sută dintre ei au fost turnători. Deci, nici o surpriză. Doar nu veţi fi vrînd ca presa să aibă altă structură morală decît poporul! În al doilea rînd, ce-i aia "turnător"?! Adrian Pătruşcă susţine că a semnat un angajament, dar niciodată nu a dat nici o informaţie despre nimeni, adăugînd totuşi: "Rămîne însă momentul de laşitate din liceu". Cum se ştie, Legea Ticu îi încadrează la poliţie politică pe cei care au semnat angajamente şi au dat declaraţii despre alţii. Pe de altă parte, depinde şi ce scrii în declaraţii. Avînd privilegiul accesului, cu ani în urmă, la dosarul lui Corneliu Coposu, am constatat că Seniorul fusese obligat să dea sute de declaraţii în care însă nu spunea absolut nimic care ar fi putut face rău cuiva. Nu putea ascunde că s-a întîlnit cu cineva, ştiind că este urmărit permanent, dar povestea cu seriozitate că respectivul l-a întrebat, de pildă... unde să găsească aspirină! Mai mult, atunci cînd a fost pus în faţa unei delaţiuni contra lui, a declarat că respectivul probabil a fost victima unui exces de zel şi sigur n-a vrut să-i facă rău! Sigur, cînd Valentin Hossu-Longin susţine că a dat, despre turiştii străini, numai declaraţii "laudative", sîntem tentaţi să zîmbim. OK, să zîmbim, dar să nu dăm sentinţe. Căci s-ar putea să greşim. De ce? Dacă se referă la angajament şi/sau la notele informative, întrebarea are o mie de răspunsuri posibile, multe chiar acceptabile. Oricum, cred că dreptul de a respinge orice scuză şi, implicit, de a acuza robespierrian, îl are o singură categorie de oameni: cei cărora Securitatea le-a propus colaborarea, iar ei au refuzat. Atît. Noi, toţi ceilalţi, sîntem chibiţi şi trebuie să respectăm legile nescrise ale chibiţatului. Mult mai dificil este de găsit un răspuns la întrebarea "De ce nu şi-au eliberat conştiinţa după 1989?". Mai ales dacă turnătoriile lor n-au făcut rău nimănui! Mai ales că erau persoane publice! Mai ales că erau formatori de opinie şi - cel puţin unii dintre ei - militau pentru transparenţă!! Colateral şi mai interesant ar fi un răspuns la fireasca întrebare: "Ce Dumnezeu au sperat!?". Că nu se va afla niciodată? Că nu va (mai) conta cînd o să se afle? Că, dacă trece timpul, o să ni se fîlfîie? Sau - mai meschin - că esenţial este să-şi încropească o situaţie, după care poate veni liniştit oprobiul? Cum? Ceea ce este şocant, în cazul unora dintre ziariştii care - de nevoie, nu de voie - s-au confesat public, la fel ca şi în cazul lui Dan Voiculescu, de pildă, este că oamenii invocă distanţa în timp, pentru a justifica puţinătatea şi ceţoşenia amintirilor despre declaraţiile date. "Îmi daţi voie să nu-mi amintesc?", a întrebat liderul PC, ironic, dar şi crispat, într-o emisiune TV. Fireşte, noi le dăm voie să orice, dar - dacă amnezia e reală - nu cumva e şi semnificativă? Cîtă vreme nu te-a lovit, Doamne fereşte, scleroza, ceea ce uiţi sînt lucrurile banale, normale (pentru tine), care nu te-au marcat în vreun fel - pozitiv sau negativ. Habar n-am cum eram îmbrăcat la revelionul de acum 30 de ani, dar îmi amintesc limpede, cu o strîngere de inimă, că acum 40 de ani am lovit cam fără motiv un coleg de clasă... Şi categoric îmi amintesc numele, figura şi toate detaliile scenei în care, pentru singura dată, un ofiţer de Securitate m-a tatonat. Deşi ne-am întîlnit o singură dată (atunci - căci l-am revăzut o dată şi după ’89, era un prosper om de afaceri, fireşte)! Cum să interpretez faptul că un fost turnător nu-şi aminteşte numele ofiţerului de legătură cu care a stat de vorbă de zeci de ori? Ori minte (ca să-l protejeze? de frică?), ori a turnat aşa cum a băut apă. De ce acum? Care va să zică aşa: la scurt timp după înfiriparea presei postdecembriste, cîţiva jurnalişti sînt descoperiţi a fi avut relaţii cu DSS. După care, vreme de 15 ani, linişte! Şi, deodată, unul după altul! Măi, să fie... Cristian Tudor Popescu e sigur de un scenariu: "Campania este iniţiată de Ziua, prin Civic Media (...) şi tocmai la două săptămîni, tot la Ziua, doi redactori recunosc că au colaborat cu Securitatea. Vreţi să-mi spuneţi că Roşca Stănescu nu ştia? (...) Această campanie este o aberaţie! Am mai avut încă un show şi gata!". Doar un show? Atenţie, deconspirarea lui Carol Sebastian a fost posibilă datorită unei surse anonime, "Inginerul". A fost semnalul prin care ceilalţi purtători de muşte pe căciulă au înţeles că, gata, se află, şi atunci (unii dintre ei) au preferat să spună singuri. Întrebarea e: ce-a făcut "Inginerul" în ultimii 16 ani? Dar ceilalţi posesori ai unor asemenea informaţii? De ce nu le-au vîndut mai devreme? După părerea mea, nu există decît o explicaţie: au sperat să le vîndă mai bine. Cu cît mai tîrziu, cu atît mai scump. Poate chiar să-i şantajeze pe respectivii - cu cît aceştia ar fi ajuns mai sus, cu atît puteau plăti mai bine. Dar s-a întîmplat un accident neprevăzut: toate dosarele (care mai există, fireşte) sînt pe punctul de a deveni publice. Astfel, marfa îşi pierde orice valoare. Nu mai cumpără nimeni pe sub mînă ceea ce se găseşte pe toate tarabele! În această ipoteză, deconspirarea jurnaliştilor colaboraţionişti este, indirect(?), opera lui Traian Băsescu, cel căruia, orice, s-ar spune, i se datorează faptul că, într-un an şi jumătate, aplicarea Legii Ticu a avansat de o sută de ori mai repede decît de la promulgarea ei, pînă în decembrie 2004. Dacă ipoteza este sau nu corectă, se va vedea foarte repede. Facem pariu că "inginerii" vor scoate în zilele următoare, cîteva dosare de politicieni, înainte să aibă timp CNSAS să le analizeze şi să le anunţe?

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.