E adevărat, de fiecare dată cînd Consiliul Naţional al Audiovizualului publică rezultatele unei noi monitorizări realizate de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti“, scriu şi eu despre greşelile de limbă de la televiziunile noastre. Deşi un astfel de articol este previzibil pentru că abaterile sînt cam aceleaşi, mă încăpăţînez să le arăt cu degetul. Tocmai pentru că ele se repetă, mă repet şi eu. Pentru că – nu-i aşa? – repetiţia este mama învăţăturii.

Sînt lucruri banale, pe care cititorii Dilemei vechi nu au cum să nu le ştie, dar le pun iarăşi pe tapet pentru că mă gîndesc că vor mai fi existînd şi cîţiva rătăciţi pe-aici, cărora le-ar putea fi de folos. Poate nişte oameni de televiziune?... Am scris textul care urmează cu speranţa aceasta în suflet.

Conform monitorizării făcute de echipa de la Institutul de lingvistică, una dintre cele mai frecvente greşeli este folosirea formelor de imperfect „vroiam“/„vroiai“/„vroia“ etc. Inclusiv la TVR Cultural poţi auzi aşa ceva. De ce este greşit „vroiam“, stimate doamne şi stimaţi domni care lucraţi la televiziune? Pentru că nu există verbul „a vroi“. Există, în schimb, verbele „a vrea“ (cu imperfectul „vream“) şi „a voi“ (cu imperfectul „voiam“). Dacă nu sînteţi obişnuiţi cu „vream“ şi vi se pare ciudat, uitaţi de el! Folosiţi-l numai pe „voiam“! Deci: „voiam“, fără „r“. Hai, că se poate!

Apoi: Ce-i aşa de greu să pui un „pe“ înainte de „care“ la acuzativ? Căci nu, nu sînt corecte formulări de tipul „cea mai mare chestie care-am văzut-o“ (Antena 3) sau „o greşeală care-a făcut-o astăzi“ (B1 TV). Dacă şi fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, campionul incontestabil al lui „care“ fără „pe“, s-a mai dat pe brazdă, domniile voastre, care apăreţi în continuare la televizor, de ce nu vreţi să faceţi un mic efort?

„Pe“-ul care lipseşte din forma de acuzativ al lui „care“ se răzbună şi vă invadează vocabularul, onorabili oameni de televiziune! Şi, astfel, apare unde nu are ce căuta: „o formulare pe care am întîlnit-o pe mesajele de pe Internet“ (Antena 3), „o să ne certăm la nesfîrşit pe Nokia“ (B1 TV), „mult mai deschis pe acest subiect este...“ (PRO TV). Doamnelor şi domnilor jurnalişti de la TV, corect e „am întîlnit-o în mesajele de pe Internet“, „să ne certăm la nesfîrşit în legătură cu Nokia“, „mult mai deschis în legătură cu acest subiect este...“. Şi nu mai rîdeţi de Vanghelie, „pe persoană fizică“, pentru că, după cum vedem, se ia.

Altfel, remarcăm că domniile voastre vreţi să vă exprimaţi îngrijit şi, printre altele, aveţi oroare să nu faceţi vreo cacofonie. Un dezacord, acolo, mai treacă-meargă, dar o cacofonie!... Cineva v-a învăţat că, pentru a o evita, puteţi introduce un drăguţ şi nevinovat „şi“. „El, ca şi caracter, e un bărbat finuţ“, spuneţi şi vă consideraţi dumneavoastră înşivă nişte oameni finuţi. V-a plăcut atît de mult această ingenioasă soluţie, încît o folosiţi, cu generozitate, în orice situaţie: „Peştii sînt slăbuţi, ca şi zodie?“ (TVR 1), „este foarte aproape ca şi preţ“ (TVR 2), „Cît e pe kilometru, ca şi bani?“ (PRO TV), „Lucrul acesta nu poate fi introdus ca şi temă de dezbatere naţională“ (Antena 3) etc.

Tot din dorinţa de a vă exprima elegant, nu vă coborîţi să folosiţi vulgarele verbe „a mînca“ sau „a începe“. Ca să nu creadă lumea că sînteţi nişte oameni din topor, nu începeţi, ci debutaţi, nu beţi sau mîncaţi, ci serviţi. („Ei vor servi caviar şi somon“ – Realitatea TV; „Ziua debutează sub auspiciile a două aspecte astrologice extrem de importante? – TVR 1). Era clar că somonul şi caviarul nu pot fi decît servite, iar „auspiciile“ nu pot sta decît alături de cuvîntul „debutează“.

Şi, pentru că eşti aşa cum vorbeşti, nu uitaţi: cafeluţa se serveşte, la debutul zilei, cu degetul mic ridicat. Sau, dacă vreţi, ca şi ridicat.