Să ne întoarcem la public

Publicat în Dilema Veche nr. 397 din 22-28 septembrie 2011
Să ne întoarcem la public jpeg

E ca stră-mamaie. E prin preajma noastră de atît de mult timp încît aproape că nici nu o mai vedem. Ne-am obişnuit atît de mult cu poveştile ei, pe care le tot auzim de atît amar de ani, încît nici nu le mai dăm atenţie. Este suficient să le cităm din memorie, siguri fiind că ceva nou nu ne va putea spune. Şi pentru că nici n-a fost vreo sfîntă la viaţa ei, îi mai reproşăm uneori trecutul, ca să îi închidem gura cînd mai cere una-alta. 

Ne-am obişnuit cu ea prin preajmă, ştim despre ea atît cît trebuie şi o criticăm cînd ne vine cheful, că ştie ea de ce. Este prima televiziune din viaţa noastră şi, cum pretindea singură la un moment dat, televiziunea pe care o merităm. Aşa cum trebuie să fie o televiziune publică, nu? 

Problemele TVR sînt atît de multe, de complicate şi de vechi, încît nu este greu să îi găseşti – cu îndreptăţire – subiect de critică. De la calitatea programelor la încetineala reacţiilor jurnalistice, de la manierisme puerile la rezistenţa la schimbare, de la relaţiile cu politicul la obedienţa cu anticipaţie. Dar poate cea mai îndreptăţită critică pe care i-o putem aduce televiziunii publice este îndepărtarea de publicul ei. De noi. 

Este un paradox nefericit faptul că televiziunea făcută pentru noi şi din banii noştri primeşte atît de puţină atenţie (şi simpatie) chiar din partea noastră. În virtutea profesiunii, am investit mult timp şi energie în modificarea Legii de organizare şi funcţionare a Radioului şi Televiziunii publice. Am participat în mai multe comisii de concurs pentru diverse posturi editorale şi manageriale şi am avut (şi) astfel ocazia de a vorbi cu oameni „din interior“, de a vedea la lucru mentalităţi altfel doar intuite şi de a întrezări mecanismele interne ale complicatei instituţii numită TVR. Şi aşa am ajuns la formularea a ceea ce am numit mai sus un „paradox nefericit“. Creată şi funcţionînd pe principiul – abstract, din punct de vedere legal – „interesului public“, televiziunea publică este încă departe de public. 

De aceea m-am apropiat (cu entuziasmul caracteristic misiunilor potenţial sinucigaşe) de proiectul de redefinire a misiunii publice a TVR şi de conectare a ei la (iată, mă repet) public. Încerc să răspund astfel întrebărilor venite de la prieteni şi colegi care, la aflarea veştii, au vrut să ştie „de ce v-aţi băgat în asta“. O reacţie de simpatie şi de grijă amicală, dar care purta germenele convingerii că demersul este sortit eşecului, fără doar şi poate. „Ne-am băgat în asta“ (noi, Centrul pentru Jurnalism Independent) pentru că ne este clar că demersul de reformare a cadrului legislativ, de care vorbeam mai sus, nu poate avea succes decît dacă este dublat de un demers de reformare internă. Şi pentru că ne este la fel de clar că această reformare internă nu se va face de la sine, ci este un proces care trebuie să fie, pe de o parte, facilitat (care este partea noastră) şi, pe de altă parte, asumat şi coordonat instituţional (sarcină ce revine TVR). 

Înainte de a aduce TVR mai aproape de cei pentru care, în baza legii, funcţionează, trebuie să redefinim misiunea ei publică. Interesul public nu este definit nicăieri în legislaţia românească, iar „mandatul public“ de care face vorbire legea proprie de funcţionare este atît de general, încît devine inoperabil. Un soi de „să facem să fie bine“. Pentru a putea merge mai departe, TVR trebuie să ştie cine este şi ce vrea. Şi mi se pare un act de curaj instituţional din partea televiziunii publice să pornească singură demersul de autodefinire, fără să-l mai aştepte de la Parlamentul căruia îi este subordonată legal, dar care s-a dovedit incapabil, în ultimii peste zece ani, să livreze o gîndire strategică pe termen lung în ceea ce priveşte mediile publice, care să pornească de la garantarea independenţei lor editoriale şi financiare (căci una fără cealaltă nu funcţionează). 

CJI va coopera, deci, cu TVR pentru redefinirea misiunii publice a acesteia, un demers de „introspecţie instituţională“ pe care alte televiziuni publice de prestigiu îl întreprind cu regularitate igienică. Lumea se schimbă, mass-media se schimbă cu viteză – şi la grade atît de mari de complexitate, încît literatura de specialitate nici nu mai vorbeşte de „peisaj mediatic“, ci de „ecosistem media“, recunoscînd astfel inter-relaţionarea forţelor şi dinamica echilibrului, care poate varia de la săptămînă la săptămînă. TVR are oportunitatea de a-şi defini singură obiectivele şi identitatea instituţională. În baza noii misiuni, va fi dezvoltată o cartă a TVR, care va cuprinde valorile fundamentale ale instituţiei şi mecanismele interne care vor permite punerea lor în practică, astfel încît să devină vizibile – şi identificabile – de către public. O astfel de Cartă este un pas înainte faţă de „regulamentul de funcţionare“, putînd deveni un instrument al asumării personale, al clădirii identităţii „lucrătorului în TVR“. Dacă regulamentul este un act administrativ care îi spune angajatului ce să facă şi ce păţeşte dacă nu face, Carta este un document de autodefinire, pe care ţi-l asumi şi de la care te revendici ca profesionist al televiziunii publice, oricare ar fi domeniul în care lucrezi. Odată elaborată Carta, va începe procesul – complicat, nu avem nici un fel de iluzii – al asumării interne şi al acceptării externe. TVR va trebui să îşi „convingă“ angajaţii de sinceritatea demersului, de caracterul lui inovativ şi de potenţialul lui reformator. Uriaşa sarcină internă este creşterea şi consolidarea mîndriei de a fi „lucrător în TVR“ – şi fac aici importanta distincţie între „mîndrie“ şi „aroganţă“, ca şi între „lucrător“ şi „angajat“. În paralel, TVR va încerca să se apropie de public – şi nu spun aici „de publicul ei“. Pentru că provocarea majoră a TVR este să atragă categorii de public care nu sînt ale sale în mod tradiţional. Repoziţionarea canalelor, ofertele editoriale şi de divertisment diverse sînt măsuri deja implementate de TVR cu scopul de a atrage un public mai tînăr, mai activ, mai exigent. TVR va trebui să transmită, personalizat, mesajul său de serviciu public către categorii bine şi îngust determinate – tineri, mediul academic, mediul politic, mediul de afaceri, clerul – pentru a se asigura că toate acestea înţeleg demersul TVR şi se regăsesc în noua sa misiune instituţională. 

Pentru mulţi dintre noi, TVR este o instituţie osificată, grosier abuzată politic de toate guvernele, fără străluciri editoriale şi fără reacţii remarcabile. Este deseori tratată precum victimele abuzului – „da, dar o fi făcut şi ea ceva s-o «cear㻓. Mulţi sîntem atît de obişnuiţi cu această imagine că nici nu ne mai străduim să vedem, să remarcăm eforturile de înnoire făcute în ultimul timp de TVR. Ne este mult mai la îndemînă să criticăm televiziunea publică – fără măcar a-i urmări programele – pentru că, prin „tradiţie“, ştim că va da greş undeva. Nu numai împotriva provocărilor uriaşe ale oricărui proces de reformă (amînată) trebuie să lupte TVR. Nu numai împotriva constrîngerilor financiare şi legislative. Nu numai împotriva rezistenţei interne la schimbare (normală – sau măcar de înţeles – pînă la un punct) trebuie să acţioneze TVR. Ea va trebui să ia în piept o uriaşă neîncredere, o cvasigeneralizată prezumţie de rea-credinţă, consolidată în ani de abdicare (impusă sau/şi acceptată) de la misiunea sa fundamentală: aceea de a servi publicul. 

Ştim riscurile asocierii la un astfel de demers. Ştim „în ce ne-am băgat“. Dar mai ştim şi că dacă cei care vor şi ştiu nu cooperează cu cei care vor şi (cred că) pot, lucrurile vor rămîne la fel şi TVR va rămîne publică doar cu numele. 

Pentru mine, este o chestiune de onestitate profesională să îl ajuţi pe cel pe care l-ai criticat ani în şir, să îl ajuţi să facă ceea ce i-ai cerut să facă. Şi-apoi, vă reamintesc, eu am o relaţie specială cu St. Jude, patronul cauzelor (aparent) pierdute.

Ioana Avădani este director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.