Plecări, aşteptări

Publicat în Dilema Veche nr. 638 din 12-18 mai 2016
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

Cu o zi înainte de Paște, în Gara de Nord, o bunică se grăbea hotărîtă și cu pas sprinten spre capătul peronului. Nu se uita nici în dreapta, nici în stînga, urmărindu-și scopul ei precis. Uitase și de faptul că umbla în baston și-l folosea acum doar pentru a-și face loc printr-o mulțime imaginară. În spatele ei, nepotul, un găligan încărcat cu sacoșele bunicii, abia dacă se putea ține după ea. „Unde fugi așa, mamaie?“ S-a uitat la el ca și cum nu i-ar fi înțeles întrebarea și și-a văzut de drumul ei. „Mai ai 35 de minute pînă la tren!“, a informat-o exasperat nepotul. Abia atunci bătrîna s-a oprit – să-l creadă, să nu-l creadă? „Uite, mamaie, nici n-au tras încă trenul la peron.“ S-au așezat amîndoi pe o bancă. Bătrîna s-a apucat să scotocească prin sacoșe ca să se convingă că n-a uitat nimic și că toate lucrurile erau la locul lor. Apoi a început să privească cu încăpățînare în zare, spre depărtările de unde ar fi trebuit să apară trenul. Nepotul se plictisea și nu știa ce să facă, se simțea un pic jenat cu bunica lui. Și-a aprins o țigară. Cînd a sosit, în sfîrșit, trenul, băbuța a tîșnit din nou. Nici n-a apucat băiatul să ridice sacoșele de jos, că ea era deja pe scară, împungînd aerul cu bastonul. Nepotul a urcat și el oftînd, apoi a coborît rapid. Băbuța a reapărut agitată la geam. „Nu mai stau cu matale, că mai sînt douăj’ de minute. Și am pus prost mașina.“ A trebuit să strige a doua oară ca să-l audă. Bunica l-a privit resemnată. Totuși, ceea ce era mai important se întîmplase deja – era în tren. „Du-te, mamă! Sănătate!“

Am urmărit amuzată întreaga scenă, deși o mai văzusem, în variante diferite, și înainte. Mi-a amintit inevitabil de bunicul meu de la Cluj, care se pornea spre gară cu două ore înainte să plece trenul. Ziua plecării era un eveniment în sine, pregătit cu minuțiozitate. De obicei, trenul era unul la prima oră, chiar dacă mai existau și altele, la ore mai decente. Bagajele se făceau, însă, cu cîteva zile înainte și mereu apărea cîteva ceva în plus care trebuia luat în călătorie. În seara de dinaintea plecării, mai rămîneau de prăjit doar șnițelele (sau de fript puiul acela clasic ce urma să capete „miros de tren“), de fiert ouăle, de pus sarea într-o cutiuță de medicamente și de tăiat prăjitura care urma să fie așezată într-o cutie de carton. Acestea erau, însă, treburile bunicii. Bunicul nu mai avea altceva de făcut decît să pună ceasul să sune pe la 4, să se îmbrace în pijama și să aștepte dimineața. Pentru că de dormit, nu dormea nimeni. Era o noapte albă pentru amîndoi, cu întors de pe o parte pe alta și oftaturi – grijile călătoriei! Și dacă nu sună ceasul și pierdem trenul? Ceasul suna el, dar suna degeaba. Bunicul era de mult îmbrăcat și aștepta pe un scaun zorii zilei. Lucrurile păreau sub control. Începeau să o ia razna doar atunci cînd bunica mai găsea zeci de mărunțișuri de făcut chiar înainte de a ieși pe ușă. Abia atunci, bunicul intra în panică și doar cînd ajungea pe peron, înconjurat de bagaje și cu cel puțin 40 de minute liniștite de așteptare pînă la tren, se mai potolea.

Eram foarte tînără cînd se întîmplau aceste lucruri. Mă gîndeam că bătrînilor le place, de fapt, să aștepte și că și-au propus ca puținul lor timp rămas, ultima sută de metri, să și-l petreacă în așteptare. Oricum, după o anumită vîrstă, viața devine o așteptare în sine, deși ei vor spune mereu același lucru – la ce să mai aștept eu acum? E o contradicție aici, dar își are frumusețea ei. Orice plecare, orice călătorie anticipează, de fapt, la nivel inconștient, acea plecare, acea trecere. Și trebuie să fii pregătit.

La 20 de ani, pentru mine plecările nu însemnau nimic. Cu o lejeritate uluitoare, îmi făceam bagaje sumare în miez de noapte și plecam pe neașteptate la mare sau la munte. Multe plecări erau niște improvizații – mașinile altora unde se mai găsea cîte un loc, trenuri pierdute la limită, zone de tranzit și trasee dubioase, nași care te dau jos din tren, nopți petrecute prin halte obscure, timp mort și totuși promisiunea că undeva există o destinație, că există un liman. Dorul de ducă era mai important decît călătoria în sine. Mă mai apucă uneori acea nevoie impetuoasă de a pleca, mai ales la începutul verii, cînd afară e soare și cald, însă mi se întîmplă din ce în ce mai rar.

Pe măsură ce trec anii, inerția devine din ce în ce mai mare. Ți-e greu să te urnești, parcă îți vine mai degrabă să rămîi pe loc. Odată plecat, te simți bine, însă pînă atunci… Mai nou, mă observ pe mine. Dorm prost timp de cîteva nopți înainte de plecare (mai ales dacă ea presupune un zbor). Nu frig nici un pui și nu prăjesc șnițele, însă ideea de a-mi face bagajele mă scoate din minți, contorizez în minte ce am de luat sau chiar înșirui inutil lucruri pe o listă. În noaptea dinaintea plecării, nu dorm deloc. Dacă nu „sună“ mobilul și voi pierde…? Ce voi pierde? Ceva irepetabil, ceva esențial? De fapt, este obsesia de a nu pierde, de a nu rămîne în urmă. Și, în același timp, începutul marii așteptări. Ce diferență mai este între mine și bătrînica din Gara de Nord? Nici una. Poate doar faptul că n-am încă baston.

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.