Pînă la adînci bătrîneţi?

Publicat în Dilema Veche nr. 664 din 10-16 noiembrie 2016
Obiectul iubit jpeg

Am în minte un portret al bunicilor mei, din tinerețe, pe care îl țineau înrămat pe un perete, deasupra recamierului din dormitor. Erau deja căsătoriți, însă nu aveau mai mult de 35 de ani. Se uitau amîndoi în aceeași direcție, cu priviri luminoase și pline de încredere, spre un viitor comun – ea, o femeie robustă, nu neapărat frumoasă, dar plăcută, el – un militar chipeș, cu chipiul lăsat pe o parte și o atitudine relaxată. Pentru că erau tineri, arătau bine amîndoi, tinerețea îți dă acea vigoare și o bucurie interioară ce se revarsă pe chip, pe care le pierzi odată cu vîrsta. Trăiau vremuri „noi“ și nu neapărat bune – strămutați dintr-un sat din Oltenia într-un oraș mare și necunoscut din Ardeal, locuiau într-un apartament minuscul, de două camere, unde creșteau trei copii. Deși pînă înainte de a muri, bunica își numea satul în care se născuse „acasă“, s-au adaptat perfect la Cluj, iar la finalul vieții erau ardeleni în toate puterea cuvîntului. Și tot pe la finalul vieții, pentru mine, copil fiind, și pentru ceilalți nepoți, alcătuiau deja o singură entitate. În general, bunicii nu mai reprezintă un cuplu format din doi bătrîni, un bărbat și o femeie, ci sînt o „insituție“. Doi oameni care trăiesc atît de mult împreună devin, pentru ceilalți, inseparabili. Nu poți vorbi despre unul fără să-l pomenești și pe celălalt, nu poți să-l îngropi pe unul fără să te gîndești inevitabil și la moartea celuilalt. Amintindu-mi de acel portret în care erau foarte tineri, îmi dau seama că încă de atunci aveau, de fapt, un aer comun, începeau să devină unul și același, chiar dacă nu erau încă bunicii nimănui. Sînt convinsă că ei nu erau conștienți de toate aceste schimbări care se produc treptat, în 40-50 de ani de conviețuire și rutină (însă primele semnele apar încă din primii ani), de topirea eului în celălalt „eu“, aceste lucruri nu se văd, de fapt, decît din afară. Însă mi se pare fantastic ca, privind un portret de acum 60 de ani, să-ți descoperi acolo aceiași bunici, chiar dacă ar trebui să vezi doar un cuplu tînăr, oarecum anonim, pentru că cei doi nu seamănă fizic cu cei pe care îi știi. Și… au îmbătrînit frumos împreună? O expresie pe care am tot auzit-o și care nu-și are rostul. Nu poți să îmbătrînești frumos, îmbătrînești și atît, îmbătrînirea în sine e un proces al degradării, nu-i nimic „frumos“ aici. Și nici nu poți îmbătrîni împreună cu cineva, ci doar de unul singur, este o chestiune personală. De cele mai multe ori, se întîmplă să închizi ochii la 30 de ani și cînd îi redeschizi să te trezești bătrîn. Cînd a trecut tot acest timp? Și să vezi alături de tine un alt bătrîn, de fapt un soi de dublu al tău, iar această oglindă pe care o ai în permanență în față să facă bătrînețea și mai greu de suportat. Însă în cele din urmă o accepți, n-ai ce să faci. Ți-o asumi. Iar cînd te sună o cunoștință și te întreabă: „Ce mai faceți?“, de fiecare dată la plural, răspunzi cu seninătate: „Uite, ca bătrînii…“ Așadar, îl accepți și pe celălalt, este o „boală“ de care suferiți împreună, așa cum de-a lungul timpul ați suferit tot împreună din cu totul alte motive, din cauza lipsurilor, a necazurilor, a micilor drame de familie, în fond, nimeni nu-i ferit de așa ceva. Revenind la bunicii mei și la privirile lor luminoase din portret: oare au trăit ei fericiți pînă la adînci bătrîneți? Greu de spus. Am cunoscut, la un moment dat, un cuplu de oameni în vîrstă, fără copii, care se ura de-a dreptul. O ură organică care cînd izbucnea în certuri interminabile, din te miri ce, în general din nimicuri, cînd devenea surdă, tăcută și cu atît mai mult mai apăsătoare. Se urau, dar nici nu se puteau separa. O prietenă îmi povestea despre alți doi bătrîni – vecini de bloc, care, și pe fondul senilității ce începuse să se instaleze la amîndoi, nu se mai înțelegeau deloc. În fiecare dimineață, ea ieșea pe balcon și începea să plîngă și să urle: „Vreau să plec! Nu mai pot… luați-mă de aici!“ Cum să intervii în astfel de cazuri? Să-i desparți? Cît de cumplit trebuie să fie, ca după o viață întreagă trăită împreună, să te trezești captiv într-o relație defunctă? Și… unde să pleci? Cum să te salvezi? Dacă la 30, 40, chiar și la 60 de ani, atunci cînd nu mai suporți, poți să-ți faci un bagaj și gata!, ai plecat, cu speranța că poți da totul uitării și poți începe „o nouă viață“, ce mai poți face la 80 de ani, cînd o viață nouă nu mai există?

E oarecum inevitabil ca după mulți ani petrecuți într-un cuplu, să te simți îmbîcsit de celălalt, oricît de mult ai ține la el sau oricît de mult te-ai simți atașat de ideea de cuplu în sine. Depersonalizarea, acest dulce abandon al eului care devine „noi“ are și un revers al medaliei. Bunicii mei au „supraviețuit“ cu bine relației lor, pînă la final, poate că și ritmul prietenos al vieții de la Cluj i-a ajutat în acest sens. Micile lor ritualuri zilnice din cartierul Gheorgheni – drumurile lui pînă la piață, doar ca să mai iasă din casă, dar și ca să bea una mică cu „veteranii“, la complex, ziua în care vine pensia, mesele mereu la ore fixe, cu el, care avea de ani întregi aceeași sarcină, cea de a curăța cartofii, iar coaja era atît de subțire, ca o foiță de țigară, ca să nu se piardă nimic, cu ea care gătea în ultima vreme doar pentru ei doi, într-o oliță micuţă, ca de păpuși, vecinele care veneau în vizită și cu care ea sporovăia în bucătărie, Telejurnalul și ceasul cu cuc care trebuia întors, în fiecare seară, toate aceste mărunțișuri ale vieții alcătuiau un liant al relației lor de oameni bătrîni, sau mai degrabă asigurau existența unei entități bicefale. Două capete care în realitate se bombăneau, se cicăleau și se certau mai tot timpul unul cu celălalt, atunci cînd nu reușeau să se tolereze reciproc. Ea ni se plîngea uneori că nu se mai înțeleg: „Atîta face tata-mare ăsta pe mine, nu știți voi!“ Însă cine o băga în seamă? Pentru noi, cei mai tineri, un astfel de cuplu octogenar reprezenta deja o „instituție“. Se știau unul pe altul pe de rost; cu toate acestea, mai exista o ultimă competiție între ei, o ultimă întrebare care nu avea încă un răspuns: oare care dintre noi moare primul? A murit el, ea i-a supraviețuit încă șapte ani.

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.