Personaje din viaţa noastră

Publicat în Dilema Veche nr. 550 din 28 august - 3 septembrie 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

În primele mele campanii de research pentru diferite proiecte de film documentar, am fost nevoită să-mi pun la modul serios întrebarea: cine şi de ce este un „personaj“ (personaje din viaţa noastră de zi cu zi, însă care pot deveni, la o adică, personaje de film sau de roman). Cel care vorbeşte mult, vrute şi nevrute, sau cel care tace? Cel care se comportă natural în faţa camerei, însă viaţa sa este una complet goală, sau cel care are o dramă, o poveste interesantă, dar nu ştie s-o „comunice“? Cel care e popular (şi toţi te trimit la el – „Du-te la nea Vasile că ştie multe!“), sau, dimpotrivă, cel nebăgat în seamă? A fi personaj înseamnă a avea o personalitate puternică? Sau, pînă la urmă, e doar o chestiune de charismă? Şi, mai ales, cum deosebeşti un personaj de un nonpersonaj, să zicem?

Desigur, toate acestea erau întrebări „de şcoală“, uşor de lămurit la modul teoretic. De altfel, la tezele şi extemporalele de la română, cel mai mult îmi plăcuse subiectul – „Caracterizaţi personajul X, din opera literară Y“. Iar de-a lungul timpului am reuşit să adun o adevărată colecţie de personaje din viaţa reală, care uneori îmi vin în minte şi mă sîcîie (cîteodată doar cu singura replică obsedantă – „Ţineţi bine racheta în mînă, lămurit?“, antrenorul meu de tenis de la „Dinamo“, în clasa a II-a), în cele mai nepotrivite momente, cu toate ticurile şi metehnele lor. Pur şi simplu, anumite părticele de memorie au fost cucerite pentru vecie – acolo domnesc, e regatul lor. Şi adevărul este că personajele, de cele mai multe ori, nu sînt oamenii pe care îi admiri sau cei cu care îţi face plăcere să stai de vorbă. Pe mulţi nici nu-i nevoie să-i cunoşti foarte bine, îi poţi schiţa din două, trei tuşe. Pe alţii începi să-i ocoleşti şi, dacă îi vezi pe stradă, eviţi să-i saluţi... „Iar ăsta! Să mă mai lase-n pace!“ Doar n-o să stai toată ziua la taclale cu Omul cu şobolani, teribilul om de serviciu al blocului, sau cu Microb, un amic din adolescenţă care a rămas neschimbat, dar cu care acum ai bea o bere, în cel mai bun caz, o dată pe an.

De altfel, relaţia mea cu personajele a început mult mai de mult, în Dilema, cînd diferiţi amici, uneori chiar prieteni buni s-au supărat pe mine definitiv şi irevocabil, pentru că „i-am scris“. Niciodată nu le-am dat numele adevărat şi nici prea multe detalii despre viaţa lor, însă ei s-au recunoscut, iar partea proastă este că i-au recunoscut şi ceilalţi prieteni şi au rîs. Cică i-am luat la mişto. Aşa o fi fost? Şi, în fond, e chiar de rău să fii personaj? Tatăl meu îmi reproşează deseori că e personaj în textele mele, în diferite ipostaze şi sub diferite nume. „Numai pe mine mă găseşti... mai scrie şi despre maică-ta!“ Ei, e mai greu ca mama să fie personaj pentru că, vorba aia, mama e numai una.

Cred că şi eu, de-a lungul timpului, am fost un personaj (sau mai multe), însă despre tine însuţi nu prea îţi dai seama de nimic. La un moment dat, pe la 15 ani, eram Staf, de la Omul Stafilococ, probabil că eram percepută ca un fel de „parazit social“. Apoi, am fost Hippioata, oarecum pe bună dreptate. Acum sînt doar eu. Oare?

Desigur, mai sînt şi personajele pozitive şi negative din viaţa publică. Personajele politice atrag cel mai mult atenţia. De altfel, în politică, dacă nu eşti un personaj, eşti catalogat drept „palid“, „moale“, „fără charismă“ şi nu te mai votează nimeni. În plus, nu te mai pot caricaturiza adversarii. Am observat, mai ales în ultima vreme, un soi de cultivare a laturii excentrice a personalităţii omului politic, tocmai pentru a se face remarcat. Sau încercări destul de nereuşite (a staff-ului din partid) de a crea un personaj politic dintr-un om obişnuit care nu prea are date. Categoric, viaţa politică e o scenă, şi nu toţi pot fi nişte buni actori. E nevoie şi de figuraţie, de apariţii episodice, de omul care duce tava, el nu primeşte aplauze la final şi nu-l poţi transforma, între două acte, în marele protagonist al spectacolului. Sau în preşedintele ţării. Sînt unii care îşi învaţă rolul din timp, dar tot degeaba. Şi, avînd în vedere absenteismul de la alegeri, puţini sînt cei care mai merg la teatru.

Revenind la filmele documentare care m-au determinat să-mi pun toate aceste întrebări, recunosc că, de multe ori, e posibil să te înşeli. Să găseşti pe cîte unul, să-l întorci pe toate feţele, să spui „Nu e, domle, nu e!“, n-are nimic amuzant, nici cea mai vagă urmă de histrionism şi, după ce filmezi, să te uiţi la material şi să rămîi paf! Pe ecran, să-l vezi pe om în toată expresivitatea şi complexitatea lui, prin gesturi mărunte, pauze de vorbire, priviri. Am avut de-a face cu oameni care, atunci cînd ştiau că sînt filmaţi, se blocau sau îşi luau cîte „o poză“ care să dea bine. Îşi schimbau total atitudinea, erau falşi. Însă cînd uitau de cameră sau credeau că e închisă, redeveneau ei înşişi şi puteai să ai surprize uluitoare. Poţi să fii un personaj în relaţie cu tine, în intimitate, iar în societate să fii doar o fantoşă. Sau să treci neobservat.   

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.