„Nu există nicio diferență catastrofală între literatură și gazetărie”

Publicat în Dilema Veche nr. 363 din 27 ianuarie - 2 februarie 2011
„Nu există nicio diferență catastrofală între literatură și gazetărie” jpeg

- interviu cu Radu COSAȘU -

Interviul de mai jos a fost realizat de Ioana Avădani exact în urmă cu 30 de ani, în 1981, pentru o revistă studențească. După cum se va vedea, discuția de atunci îți păstrează și acum prospețimea.

Aşa, fără nici o introducere, permiteţi-mi, Radu Cosaşu, să vă întreb: sînteţi jurnalist de formaţie? 

Da, nici nu mi-am dorit să fiu altceva decît ziarist. Numai viaţa m-a făcut să devin scriitor. Eu mă consider foarte ziarist. Recunosc că există deficienţe în felul cum gîndesc, cum practic literatura. 

Care este deosebirea dintre scriitor şi ziarist, în ceea ce priveşte condiţia lor, gradul lor de implicare în social, în politic chiar?

Nu există nici o diferenţă catastrofală între literatură şi gazetărie. Oricît de clare îmi sînt aceste diferenţe în teorie, practic nu le cunosc. De aceea literatura pe care o fac este şi foarte politică, şi foarte angajată şi foarte „la zi“. Chiar proza mea, ciclul „Supravieţuirilor“, are ca erou un ziarist din perioada „obsedantului deceniu“. Eu cred că toate deceniile şi toţi anii şi toate clipele sînt obsedante. „Obsedantul deceniu“ este o formulă care îi aparţine lui Marin Preda, însă ne revine nouă să o dezvoltăm. Există o tradiţie în critica românească, ai cărei patriarhi nu au dezminţit niciodată că ar fi o prăpastie între gazetărie şi literatură. Este o prejudecată pe care au avut-o şi Călinescu, şi Lovinescu... Eu socotesc că toţi aceşti mari critici au fost nişte extraordinari gazetari. Este meritul lui Alexandru Paleologu să fi relevat forţa gazetărească a lui Călinescu, spunînd că Istoria literaturii române este macheta unui gazetar specialist în literatura română. 

Vă ies în întîmpinare tot cu o frază din Marin Preda: pe ce vă bazaţi? 

Argumentele mele sentimentale se îndreaptă spre marii scriitori care nu cunosc această prejudecată: Sartre, Malraux, Camus... Sau, la noi, Ion Vinea. Toată lumea l-a considerat un mare director de ziar. Dar el era un mare poet şi scriitor. 

Totuşi această prejudecată persistă... 

Diferenţele provin din aceea că nu toate ziarele sînt foarte bune, ele nu transformă ştirea, cotidianul, în literatură, care este, în definitiv, o formă pasională a existenţei omului. 

„Ziaristica este un dat pe care îl ai sau nu“ 

Aţi avut, ca ziarist, vreun model? 

Eu zic aşa: fără Geo Bogza n-aş fi trăit niciodată. Eram, prin ’56-’57, o mînă de reporteri „bogzieni“ de care, bineînţeles, Bogza nici nu voia să audă. Scriam ca el, era uşor de imitat. Dar există un Bogza inimitabil, la care s-a ajuns foarte greu, acela din Anii împotrivirii, de exemplu. Ştiam pe de rost pagini întregi din el, în lipsa poeziilor lui Bacovia, ale lui Blaga... Acela e Bogza despre care s-a spus „talentul reporterului e mare“, gazetarul care transformă fiecare comentariu prin incandescenţă. Fără să facă declarat literatură, Bogza a făcut literatură ca formă de tensiune maximă a simţirii. La acest nivel devine deja hilar să mai separi literatura de gazetărie. 

Este specifică ziaristului aplecarea spre „amănuntul semnificativ“. Este aceasta o chestiune de vocaţie sau de educaţie? 

Fiind întrebat ce ar trebui să se predea la proaspăt înfiinţata facultate de ziaristică, Geo Bogza a răspuns: „Ce e aia facultate de ziaristică?“ Ziaristica este un dat pe care îl ai sau nu îl ai. Te naşti cu el. Ziaristul este un om hărăzit să vadă altfel decît ceilalţi oameni, să scrie de toate în fiecare zi. Reporterul este un ins silit, prin meseria sa, să vadă ceea ce nu văd alţii. Adică, intră în literatură. 

Este cunoscută preferinţa dumneavoastră pentru „faptul divers“. Există un „ce“ care face dintr-un fapt divers un subiect de meditaţie?

Faptul divers nu este altceva decît un fapt divers al lumii tale. Intersecţia lumii tale cu lumea exterioară este acea amorsă de care vorbeai. Nu vezi decît răsfrîngerea în afară a lumii tale, dacă o ai. Nu toate faptele diverse te inspiră. Ele trebuie să se lovească de obsesiile tale, de copilăria, de necazurile tale... Există, desigur, şi reversul medaliei. Prea marea pasiune pentru faptul divers poate să creeze o anumită subcultură jurnalistică ce nu mai dă cititorului imboldul spre marea cultură. Există un anume fel de a citi ziarele, ce caracterizează lectorul. Există şi o viaţă în lectura unui ziar, nu toate se citesc la fel. Sociologii şi psihologii occidentali au semnalat apariţia unui aşa-numit „sindrom Le Monde“; există persoane, în general bătrîni singuri, care cumpără un Le Monde şi-l citesc pînă la ultimul chenar. Se repetă istoria lui Don Quijote, care a înnebunit citind prea multe romane cavalereşti. Evident, e o pacoste să înlocuieşti cultura marilor capodopere cu ziarele.

„Persoana întîi e şi reală, şi fictivă“ 

Să revenim la... scrierile dvs. Folosiţi preponderent persoana întîi. Au aceste lucrări un caracter autobiografic sau fals autobiografic? 

Fals autobiografic! Chiar persoana întîi nu mai este autobiografică din clipa în care cuvintele se leagă pe o foaie de hîrtie. Un lucru scris devine, în mod aproape fatal, altfel decît s-a întîmplat. Este o formulă personală, pe care o folosesc nu fără multă şovăială şi e departe de a fi consecventă. Consider că soluţia cea mai fericită este aceea din Anti-memoriile lui Malraux. Persoana întîi este şi reală, şi fictivă. Plăcerea scrisului constă în a confunda, în măsură cît mai mare, persoana întîi cu ceea ce stă scris pe hîrtie. E drept, literatura de acest gen poate fi acuzată de subiectivism... dar ea îmi dă o mare satisfacţie a scrisului. 

Cum vă explicaţi preferinţa publicului pentru acest gen de literatură? 

Există o optică de „cartier nou“ în tot ce se cheamă literatură şi scriere, de a şti neapărat ce face vecinul. Dintr-o mare nevoie de literatură documentară, şi ficţiunea cade sub incidenţa acestei curiozităţi. Tot aşa se explică şi preferinţa pentru comentariile sportive. Un meci s-a terminat cu scorul de 3-0. Nu poţi tu să vii să spui că a fost 3-2. Este o mare aviditate a publicului pentru document. 

Credeţi în „minciuna binefăcătoare“ în gazetărie? 

Există un loc unde gazetăria se desparte de literatură. N-ai voie, ca gazetar, să minţi. În literatură, ficţiunea este o minciună menită să instituie un adevăr. Scriitorul poate recurge la ficţiune, la exagerare, la minciună chiar, pentru a impune un adevăr. Gazetarul are un statut de viaţă civilă mult mai greu. Nu există ceva mai detestabil decît minciuna ziaristului. Există însă mai multe feluri de minciună: prin denaturarea adevărului, prin omiterea lui... Ziaristul trebuie să fie înarmat, conştient. El nu are voie să intre în arenă numai cu bună-credinţă şi naivitate. El trebuie să ştie că e silit să nu spună anumite minciuni. Există jumătăţi de adevăr care te absolvă de minciună. Acestea sînt forme de artă – şi de luptă – ale jurnalistului care nu minte, dar nici nu spune întreg adevărul. În aceasta stă „viclenia“ ziaristului, viclenie care dă măsura perfecţiunii sale, a profesionalismului său. 

a consemmnat Ioana AVĂDANI

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.