Intimitate?

Publicat în Dilema Veche nr. 640 din 26 mai - 2 iunie 2016
Intimitate? jpeg

În studenție, nu-i invidiam pe cei care locuiau la cămin. Totuși, îi priveam ca pe o curiozitate exotică. Vizitam periodic căminele colegilor și prietenilor mei, ca pe niște muzee ale libertății totale (poate dau vreo idee unor artiști vizuali – o expoziție a vieții de cămin, cu toate acele obiecte personale, însă puse la comun, la share, cum s-ar zice astăzi, indispensabile, de la reșou și fierbător, la borcanele cu zacuscă). Participam la petreceri pînă dimineața, atunci cînd se uneau cîte patru-cinci camere de pe un etaj și, invariabil, cineva avea examen a doua zi și se plîngea că nu poate să învețe. La beții cu studenții de la Arte, care se lăsau cu mîzgălit pereți și sculptat picioare de scaune. Le mîncam mîncarea, pastele cu bulion și cartofii prăjiți, deși acasă aveam de toate, doar ca să trăiesc un pic din experiența lor. Le invadam spațiul lor, care oricum nu mai era de multă vreme intim, colcăia de viață, de promiscuitate într-o formă lejeră, asumată. Îmi plăcea, însă n-aș fi putut să trăiesc acolo. Mă întorceam recunoscătoare în camera mea, unde puteam să închid o ușă ca să mă separ de restul lumii, la obiectele mele, pe care le găseam mereu acolo unde le lăsasem. Două imagini emblematice din căminele studențești bucureștene mi‑au rămas în minte. Prima este cea a fetelor care tocesc pentru examene pe treptele scării dintre etaje sau cocoțate pe pervaze, în spații comune, pentru că nu au unde în cameră. A doua este cea a altor fete, care, îmbăiate, parfumate, cu părul ud, în halate pufoase și papuci, vin de la duș (dușuri comune; cum o fi putînd o fată să se spele în mizeria aia și în compania altor fete care se spală? – mă întrebam eu, pe atunci), mișună serafic pe coridoare.

Căminele studenției mele, cărora nu le aparțineam, dar după care, într-un fel, jinduiam, mi-au făcut praf ideea de intimitate. Descoperisem un loc în care aceasta nu exista nici măcar în intenție, ca la corturile din Vama Veche (pe care le testam în aceiași ani), unde se înghesuiau de-a valma zeci de oameni, se făceau permutări, se ghicea fiecare mișcare de sub pînza de cort, se auzea tot. Și atunci învățam să apreciez ceea ce aveam, adică intimitatea de acasă. Dar oare ce fel de intimitate avem? Ce mai reprezintă intimitatea noastră, a tuturor, într-un mare oraș?

Am locuit de-a lungul timpului în mai multe blocuri socialiste, cu pereți atît de subțiri, încît puteai să afli oricînd ce se întîmpla în apartamentele vecine. Locatarii nici nu-și puneau problema intimității decît la nivelul superficial „să nu deranjăm vecinii“ și nici nu erau conștienți că „se aude tot“. De pildă, în apartamentul de dedesubt, dintr-un bloc de pensionari, trăiau două surori, trecute binișor de 80. În fiecare dimineață, la ora șapte, începeau să se certe – mai exact, una o certa pe cealaltă, care începea să plîngă. Timp de o jumătate de oră, se auzea glasul ridicat al primei surori, o tiradă și plînsul înfundat al celei de-a doua. Era ritualul lor. Puteai să le spui ceva? Eram la curent și cu problemele financiare ale arabului de alături, dar și cu meniul lui zilnic și, de data aceasta, informația ajungea la mine pe cale olfactivă. Și știam, din păcate, că bătrînica de deasupra (singură) face primul pipi exact la ora 5. O prietenă îmi povestește că are niște vecini, un cuplu, care în fiecare zi, cînd vin de la serviciu, ascultă în buclă aceleași melodii ale anilor ’80, ca și cum ar fi rămas încremeniți în timp. Un „Coco Jambo“ repetat la nesfîrșit. O verișoară care locuia în Militari avea drept vecini un alt cuplu care, din două în două seri, făcea dragoste zgomotos, pe la 11, timp de o jumătate de oră. Trecînd peste jenă, le-a spus. Tinerii și-au cerut scuze, însă au continuat să o facă la fel de zgomotos, tot de la 11, însă timp de un sfert de oră. Practic, și-au redus timpul destinat amorului la jumătate, și-au autocenzurat intimitatea, ceea ce e trist.

Blocul de garsoniere în care am locuit aproape șapte ani semăna cel mai bine cu căminele studențești. Opt garsoniere pe palier, opt uși aproape veșnic deschise larg, mă mir că nu o puneau de-o petrecere la care să se unească mai multe camere. În general, oameni singuri și în vîrstă, care simțeau nevoia de socializare, intimitatea lor și a celorlalți era pe ultimul plan. Doi pechinezi se hîrjoneau pe pa­lier, o femeie fuma pe o treaptă, bătrînul colonel își scutura preșurile. Blocul în sine devenise doar o extensie a locuințelor lor meschine.

Și în alte orașe mari europene, m-am nimerit în imobile cu locuințe mici, la Paris, de pildă. Totuși, n-am simțit o lipsă acută de intimitate. Clădirile erau altfel împărțite, izolația era făcută cum trebuie. Și ceea ce mi s-a părut straniu – vecinii nu prea se vedeau unii pe ceilalți, spațiile comune, impersonale și pustii, erau doar locuri de tranzit și atît. Aveai senzația că oamenii se strecoară aproape invizibili prin ele, că tot ce-și doresc este să închidă o ușă în urma lor și să se simtă acasă. La noi, spațiile comune sînt personalizate (ghivece cu ficuși, mobilă care nu mai încape în casă etc.) și utilizate la maximum pentru mici șuete sau spart semințe. Spațiul comun este și al tău, te extinzi, îl acaparezi, îți marchezi teritoriul.

Visul meu de a avea o casă cu intimitate în centrul orașului mi se pare irealizabil, deocamdată. O primă încercare s-a dovedit un eșec. Am doar doi vecini, știu totul despre ei și, din păcate, și ei despre mine. Curtea proprie e ca și cum ar fi comună, căci e despărțită de un gard din lemn de cea de alături. Ne amușinăm, ne simțim, ne „deranjăm“ unii pe alții. Lor nu le pasă, mie da. Mă plimb pe străduțele din cartier, în căutarea unei case ideale, și descopăr doar cutii și cutiuțe înghesuite unele într-altele. Sîntem cu toții sufocați de atîta locuire. Văd una cu o curte mare, plină de verdeață – casa în sine e izolată în fundul curții. Lîngă ea, cineva a trîntit un bloc. Toți locatarii celor șase etaje pot privi de pe balcoane, la discreție, cum o băbuță hrănește o pisică.         

pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.