De ce se uită Obama la House of Cards

Publicat în Dilema Veche nr. 527 din 20-26 martie 2014
Cum a funcționat media în tragedia de la Colectiv jpeg

Acum o lună, un tweet al lui Barack Obama a făcut înconjurul mediei globale: „Diseară mă uit la House of Cards. Fără spoilere, vă rog.“ Ştirea a venit la pachet cu o alta, despre acelaşi preşedinte, dar alte seriale, pe care acesta le-a cerut de la HBO înainte de data premierei: Game of Thrones şi True Detective. Cum e Barack Obama? Neserios, om ca noi toţi?... Mai degrabă om ca alegătorii lui, dar trebuie să vedem de ce.

Pentru cine nu ştie, House of Cards este senzaţia ultimelor sezoane în SUA, fiindcă e un serial politic cinic şi sclipitor, produs de Kevin Spacey (American Beauty) şi regizat, la primele două episoade, de David Fincher (Fight Club). Pe lîngă cele trei Emmy-uri cîştigate, noutatea legată de el e că a fost difuzat nu pe un post de televiziune, ci de Netflix, cea mai populară platformă de video-on-demand cu plată, în momentul de faţă. Cele două sezoane au fost lansate la grămadă, cîte 13 episoade odată, pentru uzul binge watcher-ilor, despre care am mai vorbit aici. Adică al celor care consumă seriale mai multe episoade la rînd.

Game of Thrones este, probabil, cel mai cunoscut – şi conform informaţiilor din presă, cu siguranţă cel mai piratat – serial de cablu al momentului. Se difuzează pe HBO (în România, sub numele de Urzeala Tronurilor), iar fanii aşteaptă al patrulea sezon, care va avea premiera pe 6-7 aprilie.

În cazul House of Cards, informaţia că Barack Obama se uită la un serial difuzat pe Internet vine chiar de pe contul oficial de Twitter al preşedintelui american. Am căutat şi sursa ştirii referitoare la Game of Thrones şi am ajuns pe blogul de pe New York Times al lui David Carr, celebru comentator media şi autor de cărţi. Acum aproximativ o lună, acesta scria, în paragraful de final al unui post, că Obama i-a cerut serialul, în avans, boss-ului HBO Richard Plepler, la o cină, ca să-l urmărească într-un week-end liber.

Carr nu citează nici o sursă, dar statura lui publică te lasă să înţelegi că a aflat informaţia de la prima mînă, ori la cina respectivă, ori de la boss-ul HBO. Fiindcă, probabil, un comentator media nu are surse la Casa Albă.

Aşa par a sta lucrurile. Richard Plepler – HBO nu poate fi însă atît de lipsit de tact sau naiv încît să livreze unui jurnalist o astfel de informaţie fără aprobare de la Casa Albă. Presupunînd că David Carr ar fi asistat la discuţia respectivă, Barack Obama este cel care nu şi-ar fi permis să facă asemenea solicitări în public. Probabil, dacă preşedintele american era chiar atît de nerăbdător, ar fi transmis la HBO cererea indirect, printr-o persoană din administraţie. Ca şi în cazul tweet-ului despre House of Cards, a fost vorba despre o scurgere de informaţie  intenţionată.

De ce scurgere? Fiindcă, evident, preşedintele SUA nu putea cere public la HBO cele două seriale. Nici printr-un comunicat de presă, nici printr-o ieşire la Casa Albă, nici printr-o scrisoare deschisă. Ar fi fost nu numai ridicol, ci şi sinucigaş. Aşa, în ultimul paragraf al unui comentariu al unei somităţi media dintr-un ziar favorabil democraţilor, informaţia e mult mai la locul ei, ca punere în pagină şi ton.

Dar, odată ce e scurgere, despre ce informaţie vorbim? Evident, n-am privilegiul de a avea aceleaşi surse la Casa Albă precum David Carr, deci nu ştiu la ce se uită, de fapt, Barack Obama. Ştiu însă că pasiunea pentru seriale e ceva ce electoratul lui Obama ar putea împărtăşi cu Obama. Iar susţinerea publică pe care i-au oferit-o diverşi actori hollywoodieni – nu numai lui, ci şi altor candidaţi democraţi – e de notorietate. Cel mai cunoscut exemplu, în acest sens, e Slackers Uprising (s-ar putea traduce aproximativ prin Revoluţia chiulangiilor), filmul lui Michael Moore, care documentează un turneu din 2004 al unor celebrităţi gen Eddie Vedder (Pearl Jam), Roseanne Barr, Joan Baez, Tom Morello (Rage Against the Machine), REM, Steve Earle şi Viggo Mortensen în aşa-numitele state indecise, în care Bush ar fi putut pierde în favoarea democratului Kerry. N-a fost cazul, deşi Michael Moore a oferit documentarul pentru descărcare gratuită, pe Internet, şi şi-a asumat deschis susţinerea democratului.

Cu alte cuvinte, preferinţa preşedintelui Obama pentru seriale înseamnă, oricît de ciudat ar părea, propagandă. Ciudăţenia vine din faptul că propaganda, ca noţiune, sună mult mai vetust decît abordarea. E un truism că politicienii contemporani caută tineretul urban, apatic din punct de vedere politic. Dar cum o fac?

În România – mai curînd la modul declarativ. Mai puţin chermezele electorale, în care trupele de dance fac turnee pentru un candidat sau altul, prin oraşe de provincie nu se prea întîmplă nimic. Facebook-ul şi alte reţele fie rămîn neutilizate, fie sînt utilizate strident, de la postările agramate ale fostei doamne ministru Grapini, la poze fistichii ale unor somităţi din clasa Mazăre – Udrea. Politicienii au prea puţină legătură cu cultura populară, fiindcă nu prea avem lucrul acela, numit „cultură populară“. Încercările ex-USL-ulului de a se înconjura de monştri sacri din categoria Mircea Diaconu – Gheorghe Zamfir sînt la fel de anacronice ca monştrii sacri invocaţi, iar după uninominal, Parlamentul a ajuns cel mult un cimitir de folkişti şi exponenţi ai perimatului şi inexistentului, altundeva, gen numit muzică uşoară. Adică orice altceva decît artişti sexy pentru zone demografice ca 18-29 de ani – target-ul ţintit de Moore cu Slacker Uprising. Tabăra prezidenţială grupează, cel mult, susţinători din intelighenţie, şi nu artişti cu sex-appeal la tineri, orice-ar putea însemna asta.

Dacă în discursurile politice apare vreo referire la pop-cultură, ea nu poate fi decît matusalemică, precum acel „I-am ciuruit!“ al lui Traian Băsescu de la prezidenţialele din 2009, parafrază a nu mai ştiu cărei superproducţii a lui Sergiu Nicolaescu cu Semaca şi Lăscărică.

Dar, în ultimă instanţă, şi această referinţă e coruptă din naştere. Aşa, popular, cum a fost, Sergiu Nicolaescu avea în filmele lui scene de bătălie şi replici proverbiale, dar şi discursuri ideologice, care sunau neverosimil din gura unor Amza Pellea sau Ilarion Ciobanu. Tito, omologul iugoslav al lui Ceauşescu, a fost mult mai priceput: a inventat un gen anideologic, filmele cu partizani, care a făcut vîlvă inclusiv în ţările occidentale. Croite după tipicul western-urilor-spaghetti, filmele iugoslave cu partizani au devenit celebre pînă în China, în virtutea schimburilor culturale între ţările socialiste. Partizanii lui Tito nu ţineau discursuri, ci se împuşcau, într-un mod care scotea banii din buzunarul plătitorului de bilet, mult mai eficient decît filmele lui Nicolaescu.

Dar, bineînţeles, pentru asta îţi trebuie un trecut de partizan, cum a avut Tito. Nu mai trebuie să trăncăneşti despre marxism – sau democraţie, NATO şi orice altceva. Dacă ai fost cizmar, precum Ceauşescu, rămîi cu discursurile.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.
image png
Tramvaie
Timpul de așteptare e afișat electronic și calculat la secundă.
image png
După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook viețile?
În 2020, Facebook anunța că nu va verifica reclamele politicienilor pe platformele sale, permițînd astfel și publicarea informațiilor false.
p 20 WC jpg
Proba gustului
Se susţine şi în Vechiul Testament, şi în Noul Testament, spunea Andrei Pleşu într-un curs de angelologie, că „omul e bine să aibă sare, adică să aibă gust bun...
p 21 WC jpg
Natura, industria și designul biofil
Mă refer la vegetația care urcă pe terasele zgîrie-norilor, într-un elan care amintește de literatura SF post-apocaliptică sau de imaginile.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.