Ce cîştigi dacă eşti pe LinkedIn

Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Din motive de criză, site-ul pe nume LinkedIn a fost destul de activ în ultimele luni. Reţeaua socială, caracterizată ca profesională, avea, în februarie 2013, peste 660.000 de utilizatori din România. La ce e bun un astfel de site?

Pare, la prima vedere, ciudat că te poate interesa să te înscrii pe un site care are cam de zece ori mai puţini membri decît Facebook, la noi, cu atît mai mult cu cît Facebook a avut, pînă acum, un gen de dezvoltare orizontală, încercînd permanent să înglobeze cele mai bune idei şi tehnologii ale concurenţei, de la geolocaţie (sau localizarea cu ajutorul GPS-ului din telefon), la CV-ul inspirat chiar din LinkedIn. Totuşi, nu facilităţile – sau nu numai ele – fac LinkedIn-ul de dorit, ci şi tradiţia sau genul de oameni pe care îi poţi găsi acolo.

Reţeaua e venerabilă, la parametrii Internetului, fiindcă a fost lansată în 2003. Pentru cine nu a vizitat-o, trebuie spus că lucrurile sînt organizate în jurul unui profil care arată foarte asemănător cu un CV serios, multimedia. Mai nou, LinkedIn oferă mai mult decît lista de job-uri şi de ani. În CV pot fi inserate imagini, documente Powerpoint sau PDF, ba chiar şi video-uri, astfel încît CV-ul poate fi făcut să arate ca un portofoliu profesional.

E ceva mai mult decît oferă Facebook, dar mai important e faptul că acest gen de portofoliu ajunge la conexiunile mai puţine, dar strict din mediul profesional, pe care şi le adaugă, de regulă, membrii.

LinkedIn nu creează aceeaşi senzaţie de animaţie ca Facebook, dar CV-ul pe care îl oferă tinde să se impună ca un fel de standard în materie, de dorit chiar în situaţia în care ţi-ai cumpărat domeniul de Internet echivalent numelui propriu, fiindcă e, cum se spune, bine indexat de Google. Cu alte cuvinte, motorul de căutare îl listează pe prima pagină de rezultate pe care le obţine cineva cînd îţi caută numele.

Dincolo de CV, LinkedIn mai conţine două facilităţi înrudite, aşa-numitele recomandări şi endorsement-uri. Primele există de ani de zile şi sînt genul de referinţă profesională tipică, pe care o poţi cere de la un (fost) colaborator cu prestigiu. Aici, lucrurile funcţionează cam cum te-ai putea aştepta, cu precizarea că textuleţele se scriu de regulă în engleză şi preiau tonul hiperlaudativ pe care îl are acest gen de adresare în lumea anglo-saxonă. Cealaltă facilitate, endorsement-urile, a fost introdusă mai recent şi a făcut furori. E vorba de un sistem simplu, în care poţi „da“ aptitudini conexiunilor tale, fie selectînd aceste aptitudini dintr-o listă prestabilită, fie introducîndu-le tu însuţi. Bineînţeles, cel recomandat poate reţine sau nu aptitudinea sau aptitudinile respective.

Mecanismul e foarte simplu şi seamănă cu cel al like-urilor de pe Facebook, doar că are un sens profesional. Legat de el, e verosimil faptul că se naşte un mic trafic, caracterizat prin reciprocitate: cînd primeşti bile albe la patru, cinci, şase categorii, de la o persoană, înclini să le dai înapoi.

Totuşi, lucrurile au sens. Pînă acum, pe LinkedIn, nu a fost cazul să resping decît două astfel de endorsement-uri, care se refereau la radio, singurul tip de media cu care nu am avut contact nemijlocit, ca făcător de aşa ceva. Bineînţeles că numărul de endorsement-uri privite se leagă şi de vizibilitatea pe care o ai în general pe Internet. Cu alte cuvinte, poţi fi un profesionist foarte bun, dar mai discret ca prezenţă, şi atunci eşti în mai mică măsură recomandat.

Că sistemul are legătură cu vizibilitatea deduc şi din modul cum a crescut numărul de endorsement-uri pe propriul profil. Anul trecut, cînd editam un lunar pe hîrtie, The Industry, multă lume a considerat că mă pricep la magazines. Deşi era vorba de un proiect pe care îl vedeam limitat în timp, m-am simţit puţin mirat de faptul că anii de blogging, de consultanţă şi altele asemenea nu se vedeau pe LinkedIn. Era şi normal, fiindcă unele lucruri le-am comunicat mai puţin apăsat. Am făcut televiziune nu numai la PRO TV sau Realitatea TV, dar şi pentru posturi germane ca ZDF sau ARD – şi pentru firma soţiei, Indie Studio. Totuşi, despre astfel de lucruri am vorbit destul de puţin la persoana întîi, aşa încît e normal să am numai 14 endorsement-uri pentru televiziune.

Astăzi, dacă citiţi acest articol în ediţia tipărită a Dilemei vechi, e singurul loc în care mai puteţi găsi cuvintele mele pe hîrtie. De aceea, numărul de endorsement-uri la magazines a rămas pe la 38, în timp ce pentru new media, ca şi pentru jurnalism, am peste 80 astfel de endorsement-uri.

Cu alte cuvinte, un posibil partener sau angajator şi-ar putea forma o imagine destul de completă despre mine, din cele cîteva zeci de abilităţi pe care LinkedIn le reţine în dreptul meu. Dar mai interesant e faptul că o listă de acest tip este un fel de matrice a percepţiei publice, în mediile profesionale, a fiecăruia din noi. Ne putem calibra acţiunile în funcţie de ceea ce se presupune despre noi, insistînd pe un anumit set de abilităţi sau renunţînd la altele.

Cele de mai sus sînt doar o mică parte dintre facilităţile oferite de LinkedIn. Grupurile profesionale existente acolo sînt comunităţi pe care unii le consideră foarte serioase şi utile, la fel cum paginile de companie din reţea au început să fie, şi ele, utilizate destul de frecvent. E drept, eu unul nu ştiu pe nimeni care să-şi fi găsit de lucru pe LinkedIn, aşa cum ai putea presupune că trebuie să se întîmple, dar, de la un anume grad de maturitate profesională în sus, oportunităţile de acest tip se găsesc mai puţin pe reţele sociale. În schimb, site-ul reuşeşte, cumva, să te reconecteze cu oameni cu care n-ai mai luat legătura de ani de zile.

Într-un cuvînt, LinkedIn nu e o reţea de divertisment, în care să ai ce face ore întregi în fiecare zi. O investiţie de timp moderată vine, însă, cu beneficii de felul celor de mai sus. Probabil că singurul dezavantaj, în momentul de faţă, e faptul că reţeaua a început să fie bîntuită de agenţi imobiliari şi brokeri de asigurări în căutare de victime. Dar a nu-i adăuga la contacte e foarte uşor.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Sanatatea ficatului  Cum identifici semnele unui ficat bolnav jpg
Sănătatea ficatului: Cum identifici semnele unui ficat bolnav
Ficatul este un organ vital în corpul omului, fiind implicat în sute de procese, printre care: digerarea alimentelor, eliminarea deșeurilor din organism și producerea unor factori de coagulare care facilitează circulația sângelui.
Rolul esential al adjuvantilor in optimizarea pesticidelor jpg
Rolul esențial al adjuvanților în optimizarea pesticidelor
Condițiile de mediu, intemperiile, buruienile, precum și bolile și dăunătorii plantelor reprezintă tot atâtea provocări pentru fermierii moderni.
IMG 20240408 WA0011 jpg
Casa Memorială „Amza Pellea”, din Băilești, a fost redeschisă publicului
Manifestările dedicate cinstirii memoriei îndrăgitului actor român, născut în inima Olteniei, au debutat pe 6 aprilie, pe scena Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, locul în care și-a început fascinanta călătorie în lumea artistică.
pompy ciepła (2) jpg
Pompe de căldură - utilizarea, funcționarea și tipurile acestora
În ultimii ani, pompe de căldură s-au remarcat intre dispozitivele utilizate în sistemele moderne de încălzire.
header piese jpg
Sfaturi pentru conducătorii care apreciază piese auto online de calitate și serviciile unor profesioniști
Achiziționarea de piese auto online poate fi o modalitate convenabilă și eficientă de a-ți repara sau întreține mașina.
masa de paste jpg
Cum să aranjezi o masă festivă perfectă: trei sfaturi utile
Nu mai este mult până la sărbătorile de Paște. Chiar dacă poate părea cam devreme să începi pregătirile de sărbătoare, poți începe planificarea de pe acum dacă vrei să-ți impresionezi invitații.
caine in vacanta jpg
Cum să îți pregătești câinele pentru călătorii: 6 sfaturi pentru o vacanță fără probleme
Te pregătești să pleci în prima vacanță alături de câinele tău? Experiența de a pleca într-o călătorie cu cel mai bun prieten al tău poate fi una inedită, care te va încărca cu amintiri plăcute.
image png
Lumea în care trăim
Trăim ceea ce poartă numele de „marea epuizare”.
image png
Flori, lumi și profesoare
Flori le-am dus de cîte ori am avut ocazia, la propriu sau la figurat.
image png
Cît de puțin ne lipsește...
Zic alți psihologi: nu pierde copilul interior, „accesează-l”, joacă-te, have fun! Aiurea!
image png
Zoe, fii feminină!
În prezent, cînd vorbim despre feminism, nu ne mai raportăm la structura rațională a lui Beauvoir, ci la extremismele de tipul Solanas.
p 20 Aleksei Navalnîi WC jpg
O întrebare greu de ocolit
Pentru noi, astăzi, răul şi suferinţa nu sînt doar mari teme teoretice. Nici nu se limitează la experienţa lor privată.
image png
Tîlcuirile tradiției isihaste
O luminoasă excepție de la această triumfală decadență e de găsit în lucrarea Părintelui Agapie Corbu.
1038 21a centrul comunitar din Chiojdu, 2023 jpg
Arhitectura interesului public
Arhitectura interesului public reprezintă o dezvoltare rizomatică orizontală la nivel local.
p 24 M Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Un preot din Spania, împreună cu partenerul său, au fost arestați pentru că ar fi făcut trafic cu Viagra.
image png
Pe ce te bazezi?
Pe măsură ce avansez în vîrstă, tind să cred că ceea ce numim intuiție se bazează pe experiența noastră de viață.
image png
De primăvară
Florile înșiruite mai sus se vindeau pe stradă, din loc în loc, înveselind-o. Schimbînd-o.
image png
Școli private, școli de fițe?
Nu se schimbase nimic, eram din nou o guvernantă „creativă”.
p 20 Valentina Covaci jpeg
Cum vorbim despre Dumnezeu
Merită să explorăm ce spune asta despre societatea noastră și despre discursul public din România.
image png
Călătorii în istoria cultului
A doua carte este o monografie asupra unui obiect liturgic esențial, pe care doar slujitorii îl pot vedea în altar: Antimisul. Origine, istorie, sfințire (Editura Basilica, 2023).
p 21 Geneva WC jpg
Nostalgii helvete
Job-ul (le petit boulot) pe care mi l-am dorit cel mai mult a fost cel de asistent plimbat căței genevezi.
p 24 M  Chivu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
● Un gunoier își dirijează colegul de la volanul autospecialei: „Dă-i, dă-i, dă-i! / Dă-i, că merge, dă-i!”. O versificație relativ salubră. (M. P.)
image png
Acceptăm prinți!
Termenul „sindromul Cenușăreasa” a fost folosit pentru prima dată de dr. Peter K. Lewin într-o scrisoare către Canadian Medical Association Journal, în 1976.
image png
Mama și tarabele
Mama, deși avea gusturi mai nobile și, atunci cînd se juca, îi plăcea să se joace mai luxos, înțelegea și nevoia mea de kitsch-ul nu chiar dulce, ci simpatic.

Adevarul.ro

image
Scene horror în centrul Londrei. Mai mulți cai plini de sânge și-au aruncat călăreții și au lovit mașini și oameni VIDEO
Cinci cai ai Household Cavalry au rămas liberi în centrul Londrei după ce și-au aruncat călăreții militari în timpul exercițiului de miercuri dimineață, potrivit Daily Mail Online.
image
8 obiceiuri care te fac să îmbătrânești mai repede. Ai putea trăi cu 20 de ani mai mult
Experții în longevitate avertizează asupra comportamentelor care provoacă „daune celulare”. Chiar dacă nu putem încetini timpul, îi putem încetini efectele asupra noastră, potrivit experților. Cheia este să facem alegeri mai sănătoase și să ne dezicem de câteva obiceiuri.
image
Amănuntul care l-a scăpat de nouă ani de puşcărie pe un şofer fără permis, care a ucis trei femei
Un şofer iresponsabil, care a comis un grav accident rutier în apropiere de oraşul Târgu Neamţ, a fost aspru condamnat în primă instanţă, dar magistraţii de la instanţa superioară au decis altceva.

HIstoria.ro

image
Operațiunea Barbarossa. 84 de avertizări cu privire la invazia germană, ignorate de Stalin
Pe 22 iunie 1941, Germania a invadat URSS în urma Operațiunii Barbarossa. Deși au primit numeroase avertizări din partea serviciilor de informații, Stalin și Uniunea Sovietică au fost luate prin surprindere.
image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.