Fragment de documentar din 2013: Björk, cîntăreaţa islandeză, se învîrte în jurul unui schelet de dinozaur uriaş. Lîngă ea şchioapătă vizibil un bătrîn dichisit, cu cămaşă bleu. Ce caută Björk la muzeu e clar: cîntăreaţa face un documentar pe nume Biophilia, care se lansează la pachet cu albumul cu acelaşi nume. Dar cine e bătrînelul dichisit care se-nvîrte şchiopătînd în jurul islandezei?

Vocea, chiar gîjîită de bătrîneţe, e legendară. E aceea care se aude pe tot felul de documentare despre balene, urşi, cimpanzei şi reptile. S-a născut în sens public înainte de Teleenciclopedia, în anii ’50, iar posesorul ei, David Attenborough, avea, în 2013, 87 de ani.

Dincolo de glasul familiar, iată un indiciu apropiat de noi despre importanţa şi influenţa lui Attenborough, omul care s-a apucat de televiziune în 1952, fără să aibă televizor acasă, şi după ce urmărise, în viaţa lui, doar un program TV: la ICEEfest, întîlnirea specialiştilor în new media care a avut loc la jumătatea lui iunie la Bucureşti, una dintre cele mai apreciate prezentări a fost cea a lui Guy Hughes-Wilson de la BBC. Era vorba despre storytelling, clişeul favorit al experţilor în online şi social media, în aceste sezoane. Clişeul rezumă oarecum axioma că, în aceste vremuri, important e să spui anecdote sau poveşti de dimensiuni mai extinse, emoţionale (mai ales pe site, aplicaţie de tabletă sau mobil), fiindcă vremea ştirilor piramidale, neutre, împănate cu cifre a trecut. Hughes-Wilson şi-a construit prezentarea despre storytelling pe exemple de documentare din natură, realizate de BBC Earth, brandul sub care BBC distribuie internaţional astfel de producţii. Brandul este operat de BBC Natural History Unit (NHU), departament care n-ar fi existat, în forma în care o ştim, fără David Attenborough. NHU este cel mai mare producător de programe din genul numit din lume şi a fost înfiinţat în 1957. Cu alte cuvinte, ceea ce se întîmplă în 2014 pe net depinde de ceea ce-i trecea prin cap lui Attenborough în anii ’50 sau ’60.

Dar ce-i trecea acestuia prin cap? După ce, la începuturi, fusese dezamăgit de interdicţia de a intra pe post, pe care un şef de la BBC i-o motivase prin faptul că avea dinţi prea mari, devenea – dacă nu inventatorul documentarului TV – cel puţin unul din oamenii cei mai importanţi pentru definirea genului. După o pauză pentru studii de antropologie, în anii 1965 accepta oferta de a deveni şeful nou-lansatului BBC 2, dar numai cu condiţia de a putea realiza, sporadic, în continuare, documentare. Dincolo de poziţionarea premium, Attenborough avea să-şi lege numele de o altă inovaţie audiovizuală, fiindcă BBC 2 a fost primul canal TV din Europa care a emis color. Cu o grilă revoluţionară, constînd în programe de artă, istorie, entertainment, travel ş.a., Attenborough a definit poziţionarea ce caracterizează pînă azi al doilea post al BBC şi e căutată în multe ţări de canalul echivalent al televiziunii publice. BBC este probabil instituţia care a definit şi a redefinit televiziunea în cea mai mare măsură, de la începerea emisiei regulate, în 1936, şi pînă azi.

Pentru toate aceste realizări, în 1972, Attenborough era în cărţi pentru poziţia de director general al BBC, echivalentul CEO-ului sau al directorului executiv, în cazul corporaţiei britanice. În momentul în care oricine şi-ar fi optimizat şansele de a urca o treaptă în management, realizatorul şi-a dat demisia şi a plecat în Indonezia pentru un nou ciclu de documentare, cu statut de freelancer (colaborator). Au urmat programe-mamut ca Wildlife on One, cu un total de 253 de episoade şi audienţe de vîrf de ordinul a 10 milioane de telespectatori. Seria s-a terminat în 2005, cînd Attenborough avea aproape 80 de ani, dar, deşi depăşise cu mult vîrsta pensionării, în 2006 acesta lansa, împreună cu Alastair Fothergill, primul serial despre natură filmat de BBC în HD – şi cel mai scump program BBC de acest tip – Planet Earth.

După ce a fost în avangarda documentarului, a televiziunii color şi a HD-ului la BBC, Attenborough a trădat corporaţia publică, dar cu un motiv bun, pe nume Sky 3D. Adică documentarele tridimensionale realizate pentru Sky, dintre care primul, Flying Monsters, a fost lansat în 2010.

Acest text nu este un necrolog, ci un semn de respect şi de curiozitate. La 88 de ani, Attenborough continuă să lucreze şi să-şi lege numele de inovaţii. La Glastonbury, unde anul acesta se desfăşoară, între 25 şi 29 iunie, binecunoscutul festival de rock din Marea Britanie, va avea loc o proiecţie specială cu David Attenborough’s 3D Journey, o sinteză din documentarele de acest tip ale realizatorului, proiectată pe ecrane speciale, care nu necesită folosirea ochelarilor, pe nume Ultra-D™ glasses-free 3D screens.

Una dintre zicerile lui Attenborough reproduse destul de des pe site-urile de citate este: „Mi-aş fi dorit ca Lumea să fie de două ori mai mare şi pe jumătate neexplorată.“ Un gînd, mai degrabă, de specialist. Pentru noi, cu oameni ca Attenborough, aceeaşi lume se face cu adevărat mai mare, iar explorările devin posibile.