Simţul kantian al băutorilor de ceai

Publicat în Dilema Veche nr. 313 din 11-17 februarie 2010
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- şi istorica lui importanţă -

Există un principiu în teoria politicilor publice care zice că grupurile mici şi cu interese puternice sînt mai eficiente în a acapara banii statului. Acest principiu, inventat de un tip deştept pe nume Mancur Olson, are la bază o logică simplă. Să luăm de pildă grupul fermierilor. Ei au motivaţii să se organizeze pentru că fiecare dintre ei cîştigă mult din subvenţiile de la stat. Cine plăteşte aceste subvenţii? Contribuabilul. Suma pe care o plăteşte fiecare contribuabil către fermieri nu este atît de mare încît să-l motiveze să se agite, să se organizeze şi să lupte pentru a nu o plăti. Bineînţeles, perspectiva lui Olson este bazată doar pe analizarea intereselor – nu ia deloc în calcul ideologiile, principiile care joacă şi ele un rol în deciziile publice.

Cît explică principiul lui Olsen din deciziile publice? Foarte multe. De pildă, este de neevitat cînd vorbim despre modul în care sindicaliştii din sectorul bugetar român controlează distribuţia de bani către sectoarele lor de activitate. La fel cum explică foarte bine modul în care magistraţii au privatizat informal o felie a statului (justiţia) şi o folosesc în interes propriu. Sau modul în care grupul mic, dar puternic al ziariştilor din România poate omorî din faşă ideea că ar trebui să plătească şi ei contribuţiile sociale pentru cîştigurile regulate – pentru că şmecheria cu drepturile de autor plătite lunar în sumă fixă eludează de fapt definiţia legală a salariului. Da, inclusiv eu, nu săriţi.

Toată lumea e de accord că mişcarea Tea Party e un protest împotriva creşterii dimensiunii guvernului, a datoriei publice şi, contextual, împotriva unui sistem de sănătate de stat.

Bun, dar dacă principiul lui Olsen este cel care guvernează acţiunile colective, atunci logic ar fi ca statul să devină din ce în ce mai obez şi să intervină în tot mai multe domenii unde grupurile mici îl atrag, îl bagă la colţ şi îl forţează să le distribuie rente. Se întîmplă asta? Parţial. Dacă vom compara ce făcea statul (statul generic, nu unul anume) acum 100 de ani cu ce face acum, vom vedea că s-a extins permanent spre zone unde înainte nu se implica. Poate fi principiul lui Olsen o cauză? Asta e o întrebare la care nu ar putea răspunde complet nici o teză de doctorat, darămite un biet articol. Să zicem doar că bănuim că una dintre cauze a fost şi acţiunea anumitor grupuri sociale/profesionale bine organizate. Dar cînd se opreşte asta? Dacă cetăţeanul generic este mereu copleşit de cetăţenii bine organizaţi, de ce statul modern nu e pur şi simplu copleşit de rente? Şi mai interesant, cum se face că în ultimii 50 de ani am asistat la o liberalizare a comerţului internaţional – adică o acţiune prin care contribuabilul şi consumatorul generici au avut de cîştigat în faţa unor grupuri mici şi influente, cum sînt organizaţiile producătorilor şi sindicatele? Cînd se opreşte puterea grupurilor mici, dar vioaie? De obicei, cînd întîmpină rezistenţă. Cînd apar mişcări de cetăţeni nervoşi care spun „Ajunge!“. Adică ceea ce se cam întîmplă acum în America, cu moda mişcării Tea Party. Puţină descriere de context.

Denumirea de Tea Party duce spre tradiţionalul ceai englezesc, prezent şi la Caragiale. În context american, se referă şi la protestul din Boston împotriva unei taxe pe comerţul cu ceai, un adevărat mit fondator al revoluţiei americane. Sînt multe controverse politice în jurul actualei mişcări Tea Party, dar cam toată lumea e de accord că e un protest împotriva creşterii dimensiunii guvernului, a datoriei publice şi, contextual, împotriva unui sistem de sănătate de stat. Nucleul dur al mişcării s-a format înainte de actuala criză economică şi de ascensiunea lui Obama, prin mişcarea susţinătorilor lui Ron Paul. Respectivul domn este o figură fascinantă, dar marginală a politicii americane.

Reprezentant în Congres al unui district din Texas, medic care încă mai practică profesia ca mod de a ţine legătura cu alegătorii, republican ca apartenenţă, dar mereu renegat de partidul său, Paul este un libertarian clasic. După el, America a luat-o razna pentru că actualul stat federal se îndepărtează de democraţia clasică, locală, fondată prin Constituţie, acea democraţie nesofisticată a oamenilor liberi la fel de nesofisticaţi, stăpîni pe pămîntul şi pe puşca lor şi care privesc orice e venit de la Washington ca pe ceva rău, cel mult necesar, dar tot rău. Paul se opune banilor care nu sînt legaţi de aur şi nu vede rostul existenţei Fed (Banca Naţională), acea instituţie care tipăreşte bani din nimic. Este un bătrînel simpatic şi în stare să genereze fanatism printre adepţii săi. Mişcarea sa acuza creşterea datoriei publice încă de pe vremea lui Bush jr., pe care îl acuza de trădare pentru că a provocat cea mai mare creştere a cheltuielilor guvernamentale pe timp de pace după Roosevelt. Asta pînă la Obama.

Dar mişcarea Paul a fost mereu marginală. Criza şi Obama au făcut din acest bulgăraş de zăpadă un ditamai bolovanul. „Vinovatul“ imediat pare a fi omul de televiziune Rick Santelli. În primăvara trecută, Obama a anunţat planul său de salvare a economiei şi a oamenilor cu credite. Santelli, un tip care de obicei transmite placid de la bursa din Chicago pentru un post de afaceri, s-a enervat teribil şi a zis că nu e corect ca el să plătească din taxele sale lăcomia vecinilor care şi-au luat o casă prea mare, un televizor cu ecran plat şi acum aşteaptă să le salveze statul fundurile (secvenţele cu el ţipînd nervos la cameră au 1,3 milioane vizitatori pe YouTube – căutaţi „Rick Santelli and the Rant of the Year“, merită). Ar trebui să facem un Tea Party de protest, a zis Santelli. În mai puţin de 12 ore existau deja site-uri dedicate subiectului. În toată America au apărut grupuri de iniţiativă. În ziua în care Obama a semnat pachetul de stimulare a economiei, peste jumătate de milion de oameni au protestat. Stînga acuză mişcarea că este controlată de Partidul Republican. Partidul Republican ar vrea să o controleze, dar nu prea poate, pentru că grupările Tea Party sînt la dreapta sa şi oamenii obişnuiesc să-i ia la huiduit şi pe republicanii moderaţi, care domină centrul partidului. Un sondaj de anul trecut arăta că un eventual partid Tea Party ar lua mai mult decît Partidul Republican. Dar nu e un pericol real, mişcarea nu aduce deloc a partid, nici măcar a unul american, extrem de descentralizat după standardele noastre europene. Cererile sînt amestecate. Unii sînt libertarieni stil redneck („ţărănoi“ adică) à la Ron Paul. Alţii nu vor să vadă schimbat un sistem medical de calitate excelentă, pentru cei care şi-l permit. Dar cei mai mulţi sînt doar enervaţi de agenda de stînga a lui Obama, în care văd o mutaţie spre sistemul social(ist) din Europa, mutaţie pe care vor să o împiedice. Nu au încredere în presa mainstream şi doar Fox TV li se pare că îi reprezintă.

O privire pe unul din bloguri, la întîmplare, arată cam care este aria de interese: o doamnă zice că John McCain e un comunist, o altă doamnă spune că e născută în Estul Europei, ştie cum arată socialismul şi va face tot ce poate pentru ca „patria mea“ să nu păţească aşa ceva. Un domn se întreabă retoric care o fi preţul pentru a-ţi vinde sufletul lucrînd în politica de la Washington. Aceştia sînt durii. Alături de ei, pragmaticii care calculează cum va exploda preţul asigurărilor medicale după reforma Obama sau cît o mai duce America dacă va continua să acumuleze datorii în ritmul curent. Cei mai mulţi se mîndresc cu natura amatoristică a mişcării – pancartele sînt făcute în casă, oamenii se adună pe banii lor. Această mobilizare a reuşit să cîştige pentru republicani scaunul de senator deţinut cîteva decenii de răposatul Ted Kennedy.

Ce se va întîmpla cu mişcarea? Ca toate revoluţiile plecate de jos, probabil că va schimba termenii dezbaterii, va fi capitalizată politic de unii, radicalii vor candida pe platforme proprii, dar nu vor fi niciodată mai mult decît este acum Ron Paul. În urma lor, valul de stînga care părea că mătură totul anul trecut va intra în defensivă.

Revenind la acţiunea grupurilor mici, Tea Party sfidează analiza academică bazată pe interese. Acei oameni cheltuie bani şi energie disproporţionat faţă de ce cîştigă în mod real. Ba chiar ar putea să piardă personal dacă politicienii îi ascultă – banii aruncaţi în economie ajung şi la ei, măcar indirect. Atunci de ce o fac? Este aparent iraţional. Să fie un intrinsec simţ moral kantian acţionînd în economie (cineva tot va plăti acei bani la un moment dat)? Cert este că mişcarea aceasta nu e o excepţie. Ba chiar intră într-o logică istorică sănătoasă: după o perioadă de cheltuieli nebune, urmează reculul, zgîrcenia salvatoare. În ţările bolnave, dominate de grupuri à la Olson, se ajunge la fundul sacului, se intră în falimente şi răscoale. În ţările sănătoase la cap, reculul pleacă de jos, de la cetăţeni care practică kantianismul fără să ştie. Că se numeşte reagen-ism, thatcher-ism sau Tea Party e mai puţin important. Ideea e aceeaşi.

Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari
Avem deci o decizie politică la Consiliul European: Grecia va fi ajutată de statele din euro-zonă şi de FMI. Revenim, astfel, la problema hazardului moral ridicat la nivel de state.
Mai mult decît servicii jpeg
Eden-ul din Rîmnic
Despre municipiul Rîmnicu Sărat aflăm că are o populaţie de 38.805 locuitori (2002). Cea mai veche menţiune documentară despre el descoperită pînă acum datează din 8 septembrie 1439 – „un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruşi şi moldoveni…“ (Wikipedia). Ca oraş apare pentru prima dată atestat în 1574.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserică şi tăiţei
Lîngă hotelul la care stăteam era Votivkirche, una dintre bisericile importante ale Vienei. Biserica neogotică a fost ridicată de Ferdinand Maximilian Joseph, între 1856-1879, drept mulţumire că fratele său, împăratul Franz Josef, a scăpat dintr-un atentat întîmplat în acel loc (aproape de Universitate): a fost înjunghiat de către naţionalistul maghiar Janos Libenyi şi a scăpat (se pare că datorită gulerului gros al uniformei sale…).
Pedeapsă pentru greci, nedreptate pentru bulgari jpeg
Dumnezeu nu îţi poate da drepturi băneşti
OK, recunosc că titlul e uşor tabloid şi că nu e un articol despre Dumnezeu. Mă puteţi da în judecată. Pentru că este (încă) un articol despre justiţie.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Circul vesel
Am văzut de curînd, în sfîrşit, un film despre circ: Circul vesel, în regia lui Claudiu Mitcu, o producţie HBO. La început, nu ştiam ce să cred, filmul îşi avea ritmul lui, şi-şi dezvăluia tacticos subiectul, fără grabă şi senzaţionalism.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum preîntîmpinăm scenariul grecesc în viitor?
Chiar în ziua în care apare Dilema veche pe piaţă, începe la Bruxelles Consiliul European de primăvară. Evident, vor discuta despre Grecia. Dacă citiţi acest text în week-end, s-ar putea să aveţi deja nişte răspunsuri, deşi nu e exclus nici să meargă înainte pe formula: sîntem alături de Grecia, dar să-şi facă singură ordine în ogradă. Dar chiar mai interesantă e discuţia privind ce s-ar putea face pentru ca scenariul grecesc să nu se mai repete.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Românii şi lumea
Nu e prima dată cînd, ieşind din mica noastră lume balcanică şi încrîncenată, realizez că lumea mare, de aiurea, e… altfel. Ajunsă, din nou, după oarece timp, la Viena, am avut un soi de şoc cultural. Deşi am tot călătorit, mai ales prin Europa, anumite ritualuri cotidiene de aiurea continuă să mă mire: de pildă, cele legate de trafic.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cumpăraţi o insulă grecească? Nein!
Criza financiară prin care trece Grecia a devenit o problemă europeană. Am mai scris despre dilemele Europei în ce priveşte Grecia, care pot fi rezumate la: salvăm Grecia pe banii noştri sau nu o salvăm şi riscăm ca banii noştri comuni să se ducă de rîpă? Între timp, nu s-a dat un răspuns ferm, s-a mers pe soluţia de mijloc: dăm de înţeles că nu vom lăsa Grecia să se prăbuşească, dar ne asigurăm că Guvernul grec ia măsuri dure pentru a se salva de unul singur.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Manual, eco şi retro
Mărţişoarele de tarabă rămîn preferatele mele. Nu pentru că ar fi nişte capodopere, ci fiindcă mă simt mai liberă printre ele. Anul acesta nu au fost mai frumoase sau mai originale decît în anii trecuţi. Mi-au sărit în ochi doar unele pictate, în stil naiv, pe sticlă, cu animale. Am aflat – de la tînărul de 20 de ani care le face – că sînt „lucrate manual. Cu o altă sticlă pusă deasupra pentru protecţie şi rama din ceramică“. Şi costă de la 5 la 20 de lei.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Pensionarii mei pe caz de boală
Domnul S. este instalator. Din ăla vechi, care ştie meserie, nu din ăştia care au apărut acum, ciocănari care ştiu doar să schimbe o garnitură. Domnul S. lucrează în branşă de 40 de ani. A lucrat şi la întreprinderea de stat. Întreprinderea de instalaţii a fost falimentată după Revoluţie şi apoi privatizată. Domnul S. a considerat asta o mare şi ticăloasă nedreptate, deşi niciodată nu a trăit numai din salariu, deşi era mai mult pe la „ciubucuri“ în timpul de muncă, adică la lucrări pe cont prop
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Triumful fostelor soţii
Scriam, de curînd, despre filmul Ce-o fi cu soţii Morgan (Did You Hear about the Morgans, 2009, în regia lui Mark Lawrence, cu Sarah Jessica Parker şi Hugh Grant): ideea era că nu oferă mai nimic incitant şi nou în seria comediilor conjugale. Care, ca şi gen în sine, mi se păreau într-un moment de impas…
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Biserica din Cumpătu
„1) La intrara în Sfînta Biserică, ţinuta vestimentară trebuie să fie decentă, compatibilă cu Sf. Lăcaş. (…) 4) Cînd începe Sf. Liturghie, staţi smeriţi la locul ocupat. 5) Păstraţi liniştea şi buna-cuviinţă în timpul slujbei; nu tulburaţi sufletele credincioşilor prin mişcare sau lucrare (vorbire, gesticulare ş.a.) (…)“
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ce am învăţat din Lovin vs Ţoghină
Cazul Lovin vs Ţoghină, despre care am scris acum două săptămîni, pare chiar mai complicat decît am reuşit eu să-l redau. Am trecut în revistă detaliile pentru a ajunge la discuţia de principiu despre protecţia surselor.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Note de la Chişinău
Afişele cu Europa au rămas prin Chişinău. Le remarcasem de pe vremea lui Voronin şi mă uitam cu ciudă la ele în acel aprilie 2009, cînd am plecat spre aeroport cu frică. Moldova şi Uniunea Europeană împreună pentru… tineri, mediu, locuri de muncă, în funcţie de afiş.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cu Dacia, spre Budapesta
Pentru împătimiţii călătoriilor cu trenul, un drum pînă la Budapesta, cu CFR-ul, poate fi un adevărat regal. E adevărat că, dacă citeşti pe Internet despre trenul cu care urmează să pleci – internaţionalul Dacia, care ajunge, în final, la Viena –, voiajul capătă o pronunţată tentă horror: „Am găsit bilete la clasa I, deşi trenul era foarte aglomerat.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Global-local, pe viu
Într-un interviu luat recent, o doamnă cu pasiunea călătoriilor spunea că, atunci cînd a ajuns pentru prima dată în Asia, după un zbor interminabil, a avut surpriza să constate că acolo, lucrurile nu sînt foarte diferite de aici. Se aştepta să dea peste oameni şi obiceiuri nemaiîntîlnite şi exotice, precum exploratorii de altădată... Globalizarea, spunea ea, bat-o vina, e rădăcina lipsei de surprize şi a déjà-vu-urilor care ni se întîmplă în locuri despre care nici cu gîndul nu gîndeşti...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Şcoală pentru soţi - depăşită
Pe la mijlocul anilor ’90, cînd au început să circule mai asiduu primele romane pentru femei –, care de fapt nu erau romane, ci sfaturi practice „puse în scenă“, şi primele filme aşijderea – eram încîntată de ele. Ba chiar aveam naivitatea să cred că îmi pot oferi soluţii personale: în fond, rostul lor tocmai acesta este, nu? Să amestece nevoia de poveste, de romance, cu cea de psihologie aplicată.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Predicții și conspirații
„(…) în 2010 se va declanşa un conflict între Occidentul european şi Statele Unite ale Americii; criza economică nu va trece, iar Europa va suferi în continuare o cădere economică. Pe 11 noiembrie 2010, un război va fi declanşat între două ţări mari, iar numai cei care se vor ascunde în est sau în Caucaz vor supravieţui. Patru regi se încleştează într-o bătălie şi astfel izbucneşte cel de-al treilea război al lumii, în care vor fi utilizate arme bacteriologice şi chimice“ (www. brasovultau.ro)
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cum (nu) îi amendează UE pe leneşi
După cum aflăm din manual, UE este un spaţiu economic comun. Doar că în orice spaţiu economic, statul are un rol important – de organizator, stimulator şi redistribuitor. Dar despre ce stat vorbim cînd ne referim la UE? În cea mai mare parte, despre statele naţionale, UE nu are atribuţii privind taxarea, cheltuielile sociale, pensiile etc. Totuşi, avînd o piaţă comună, UE încearcă să coordoneze politicile naţionale.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Banii sînt buni
Îţi trebuie numele şi talentul lui Niall Ferguson să faci dintr-o carte de istorie financiară un succes de public. Iar The Ascent of Money – A Financial History of the World (Penguin Books, 2009) a reuşit asta.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Garda cetăţii şi cîinele negru
Există, în România, cîteva locuri în care, odată ce ai apucat să pui piciorul, nu poţi să nu revii. Fără să te plictiseşti....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Crin şi Ionel - poveşti paralele cu final bezmetic -
Amîndoi sînt tineri, inteligenţi, bine crescuţi, bine educaţi şi interlocutori interesanţi. Şi amîndoi s-au intersectat electoral într-un mod bizar, dar despre asta mai la vale, în articol....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Mall-ul din Cotroceni şi oceanul IMAX 3D
"Garibaldi se opreşte din nesfîrşitul rond de pază pentru a atrage o femelă cu graţiosul dans de curtare....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Alegeri în stil sovietic?
Acum, că v-am făcut atenţi prin titlu, trebuie să vă spun că nu e vorba nici de Băsescu, nici de Antonescu şi nici de Geoană. Ci de Cathy Ashton şi Herman Van Rompuy....

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.