Balurile de la 1800 au impus şi necesitatea adoptării unor costume potrivite. La 1788, boieri şi boieroaice se îmbracă încă după moda de la Constantinopol. Giubele, anterie, işlice, calpace, şalvari, ghiordii, rochii de ghermeşut şi hatai, de sarasir şi atlaz, iminei şi cintieni, şaluri şi paftale domină vestimentaţia aristocraţiei româneşti. Firele de aur şi argint, zecile de diamante, rubine, smaralde, mărgăritare împodobesc aceste haine, iar blănurile de nurcă, hermină, jder sînt arucate pe poale, la gît, pe mîneci. Constantinopolul dă tonul la Iaşi şi Bucureşti, impunînd mode, coafuri, culori, maniere. La această dată, de exemplu, galbenul - culoarea preferată a sultanelor - devenise la Iaşi "culoarea tuturor femeilor" - ne spune prinţul Charles-Joseph de Ligne. Lucrurile nu întîrzie însă să se schimbe, căci perindarea diferiţilor consuli, diplomaţi, secretari şi profesori francezi, germani, italieni - pe scurt, "europeni" - la Iaşi şi Bucureşti, cu familii şi servitori, apoi numeroasele războaie cu ocupaţiile lor, înfiinţarea de consulate sînt tot atîtea ocazii de a vedea, dori, imita.Femeile dezbracă primele hainele orientale şi se grăbesc să-şi comande rochii la Viena şi Paris, să-şi aducă evantaie şi pantofi de la Veneţia sau Londra. Aceeaşi ocupaţie militară rusă din anii 1806-1812 este definitorie în această direcţie. Contele Langeron, general în armata rusă şi prezent în Principatele române, observă cu acurateţe aceste schimbări: "în 1806, am întîlnit încă multe femei purtînd îmbrăcămintea orientală, trăind în case fără mobilă şi cu bărbaţi geloşi nevoie mare. Însă revoluţia care s-a petrecut atunci la Iaşi şi Bucureşti şi în provincie, a fost pe cît de rapidă pe tot atît de completă: după un an, toate femeile din Moldova şi din Ţara Românească au luat portul european. De pretutindeni, au sosit, în cele două capitale, negustori de mode, croitorese, croitori, iar prăvăliile de la Viena şi Paris au scăpat de toate vechiturile care, la Iaşi, au părut nou-nouţe şi au fost plătite foarte scump. Trăsurile care, mai înainte, arătau ca nişte birje vechi din Viena, au fost înlocuite cu trăsuri şi caleşti elegante. Casele s-au umplut de servitori străini, de bucătari francezi şi, prin saloane şi iatacuri, nu s-a mai vorbit decît franţuzeşte... Cîţiva tineri au început să poarte frac; însă bătrînii şi bărbaţii cu slujbe şi-au purtat mai departe barba şi anteriul lung pînă la glezne".Femeile, "progresiste" şi "novatoare", aruncă cît colo sarica şi calpacul, descoperindu-şi zulufii, mai apoi umerii, purtîndu-şi cu mîndrie trupurile în trăsuri deschise. Repede, repede, neguţătoresele şi mahalagioaicele "să ambiţionează să imite în lux şi costume, pe cucoanele cele mari", stîrnind furia şi vehemenţa unui biet dascăl din mahalaua Batiştei care se grăbeşte să înfiereze "muierile" ce se preumblă "cu capetele goale şi tunse, dezgolite pînă la brîu".Diferenţele dintre cele două lumi încep să devină din ce în ce mai evidente: femei elegante şi cochete mişcîndu-se cu uşurinţă în ritmuri de vals, cu aparenţe de occidentalizare clare, bărbaţi împiedicîndu-se cu "graţie" în colţurile anteriilor, transpirînd din abundenţă sub calpace, dar decişi să se lase prinşi mai degrabă de lumea ideilor europene. Tinerii adoptă calea de mijloc, şi frac şi idei, iar la baluri vin cu două rînduri de haine: cel oriental pentru paradă, cel european, mai uşor şi mai comod, pentru dansuri.Drumul este deja trasat şi Europa devine din ce în ce mai aproape, chiar dacă împrejurările nefavorabile îi obligă şi pe unii, şi pe alţii să mai facă din cînd în cînd un pas înapoi. Astfel, hainele "sfranţuzeşti" şi nemţeşti sînt repede abandonate cînd turcii revin la Bucureşti sau la Iaşi, iar jobenul este înlocuit de calpac. Dacă bărbaţii acceptă să scoată de prin cufere vechile anterie şi giubele pentru a se prezenta în faţa paşalelor otomane, femeile nu se lasă intimidate de armata turcă şi cu perseverenţă se îndreaptă spre civilizaţie, încercînd să scape de sub tutela masculină. Cu haine europene şi în paşi de dans se abandonează în aventurile inimii, iar amorul prelucrează şi sminteşte multe suflete.(va urma)