Ce v-aţi propus cu această investigaţie?

Multe lucruri, poate chiar prea multe pentru o singură carte, fiindcă atunci cînd am pornit la drum, împreună cu Ioana Mălău, nu ştiam dacă nu cumva asta va fi prima şi ultima noastră posibilitate de a discuta despre arta spectacolului din Est. E vorba, mai întîi, despre cartografierea momentului actual pe scena performativă a Europei de Est, apoi – pentru că volumul se distribuie în principal în România –, despre crearea unui context specific de referinţă pentru teatrul românesc, un fel de arbore genealogic în care să ne regăsim rudele de sînge de mult pierdute, în favoarea unor filiaţii închipuite.

Există trăsături comune ale teatrului din Europa de Est?

Făcînd această carte, am plecat de la experienţa mea concretă – şi surprinzătoare, de altfel – din ultimii vreo şapte ani: o senzaţie de familiaritate în faţa unor practici artistice răspunzînd la aceleaşi întrebări, în România, Polonia sau Ungaria, chiar dacă fiecare răspuns îşi avea diferenţa lui specifică. Pe urmă, e o conjectură… logică: arta performativă din ţările fostului bloc socialist s-a dezvoltat pe un unic schelet sistemic (instituţia de repertoriu, cu ansamblu stabil de artişti, subvenţionată public), introdus la scară largă, post-1945, şi supravieţuind pînă în zilele noastre, de către/prin influenţa Uniunii Sovietice.

Cum e influenţată modul de finanţare?

Direct şi fără rest. Teatrul independent maghiar arată, estetic vorbind, altfel decît cel românesc, pur şi simplu pentru că schemele de finanţare sînt cu totul diferite. Minimalismul (o estetică în sine, pînă la urmă) scenei independente româneşti, de pildă, e în mare măsură rezultatul finanţării pe bază de granturi de proiect, care duce la costuri de producţie mici şi timp de repetiţie redus, în vreme ce teatrul de artă n-ar fi posibil în absenţa unor trupe stabile de actori şi a perioadelor generoase de repetiţie şi producţie (adică, pe scurt, a subvenţiei sau a echivalentelor ei).

Iulia Popovici este critic de teatru şi jurnalist cultural. A publicat recent volumul Noi practici în artele spectacolului din Europa de Est, Editura Cartier.

a consemnat Matei MARTIN