Pe locul fostei case a lui Montesquieu, Librăria Mollat din Bordeaux e o incredibila uzină de cărți. Ți se taie respirația: 2.700 de metri pătrați, 180.000 de titluri, patru tone de cărți etalate zilnic în spațiul a cinci magazine, cîte două evenimente-conferințe în fiecare zi! Afișul evenimentului La Tournée des traducteurs tapetează o jumătate de perete într-un fost garaj devenit spațiu cultural.

De origine română, Monica Irimia, librar la Mollat de vreo 17 ani, cu bucuria sa contagioasă, spune că o să ia afișul acasă. Amuzat, publicul ridică din sprîncene la „impertinențele“ literare ale Mirellei Patureau și începe să răsfoiască, emoționant, titlurile evocate de Florica Courriol. La sfîrșit, o doamnă din public, amărîtă: a ajuns tîrziu, a greșit sala, se oprise la conferința lui Serge Moati, c-un etaj mai sus (unde cu o zi înainte fusese invitat filozoful Michel Onfray). Avea și de ce să-i pară rău: împreună cu cele două traducătoare am vorbit despre voci libere și strigăte de azi în literatura română, eclectic și decomplexat, cu citate-șoc și inflamări pasionale, în jurul cîtorva scriitori: Gabriela Adameșteanu, Dumitru Țepeneag, Florina Ilis, Florin Lăzărescu, Savatie Baștovoi, Iulian Ciocan, Tatiana Țîbuleac, Gianina Cărbunariu, Nicoleta Esinencu, Alina Nelega… Tema „Voix libres. Cris d’aujourd’hui“ și titlurile alese – ilustrînd genuri diverse, romane, nuvele, teatru, poezie – nu se voiau decît un cec în alb pentru o introducere subiectivă în literatura română de azi, dinamică și proaspătă, matură și tînără deopotrivă.

Cînd le-am întrebat pe cele două invitate cum de s-au apucat de tradus literatură română, a început un duel pertinent, plin de miez și de umor. Cu ani în urmă, cineva i-a cerut Mirellei Patureau, critic de teatru la RFI și cercetătoare la CNRS în cadrul laboratorului despre teatru și noi tehnologii, să traducă un text românesc turbulent (Nicoleta Esinecu, Fuck you, EU.RO.PA!), avertizînd-o că limbajul e violent. „Pas de problème“, a răspuns criticul de teatru, care, deja traducătoare a lui Cioran în franceză, a devenit apoi specialistul oficial în traducerea și promovarea vocilor noului val al teatrului românesc: Alina Nelega, Nicoleta Esinencu, Gianina Cărbunariu, un teatru generațional, cu personaje insurgente, iconoclaste și un limbaj mai mult sau mai puțin licențios. „De altfel, știați că «obscen» înseamnă, etimologic, «în afara scenei», «care nu are loc pe scenă»?“, strecoară, savuros, Mirella Patureau.

Florica Courriol, fost profesor la Universitatea Lyon 3, a început să traducă literatură română dintr-o frustrare. În Franța a ajuns cu mai bine de 20 de ani în urmă și, ori de cîte ori trecea pragul unei librării întrebînd de literatura din România, era trimisă către raftul cu literatura… slavă. Anecdotele amare continuă: traducătorul Jean-Louis Courriol, soțul său, propunea cu bucurie editurilor traduceri din poezia lui Mihai Eminescu, un meganecunoscut în Franța. Reacția editorilor de acum două decenii era siderantă: e cumva un disident? În timp, cu o tenacitate exemplară, dar și cu fler pentru a descoperi noi autori, Florica Courriol a publicat în Franța traduceri din Hortensia Papadat-Bengescu, Marta Petreu, Magda Cârneci, Bogdan Costin, Ioan Popa, Cătălin Pavel, Horia Ursu, Iulian Ciocan…

De aproape 30 de ani, traducerile în franceză din limba română însumează în jur de 200 de titluri, publicate la edituri mai mari sau mai mici. De-a lungul anilor, s-a adunat un aisberg de cărți care fiecare în parte e o viziune a lumii, un nod de emoții, o rețea de idei. Dar cine mai știe de ele? Între miile de cărți – noutăți – care apar anual în Franța, literatura română e un fel de comoară ascunsă, care-și așteaptă, fără să spere prea mult, exploratorii.

În încercarea de a redescoperi și de a trezi din somn această comoară ascunsă, am conceput împreună cu traducătoarea Laure Hinckel un ciclu de întîlniri itinerante, La Tournée des traducteurs. Cu volume „grele“ în valize, timp de patru luni, între decembrie 2018 și aprilie 2019, traducătorii de literatură română vorbesc cititorilor din nouă orașe ale Franței despre scriitorii români și cărțile lor, grupate în nouă teme simbolice. „Peuples. Brassage à l’Est“, „Voix libres, cris d’aujourd’hui“, „Vie à l’Est – côté mur“, „Couples. La force du destin“, „Géopoétique des villes“ sînt cîteva provocări la dialog și la răsfoirea unor cărți dintr-o selecție care numără 30 de autori români și peste 50 de titluri reprezentative pentru literatura română contemporană tradusă în Franța. Proiectul La Tournée des traducteurs face parte din suita de evenimente din cadrul Sezonului Franța-România, fiind susținut de ICR Paris, Centrul Național al Cărții și Asociația Traducătorilor de Literatură Română din Franța.

Traducătorii – prestidigitatori de culise

De ce un Turneu al traducătorilor? De ce ne-am înhămat aproape donquijotește la un periplu prin Franța, cu cărțile autorilor români în valize, pentru a sensibiliza un public nou? Ideea a răsărit după ce am pus cap la cap două constatări, una a mea și una a partenerei de proiect. La tîrgurile tradiționale de carte, între care prestigiosul Livres Paris, unde e un privilegiu incontestabil să ne bucurăm de prezența scriitorilor care vin din România, evenimentele la stand, bogate și diverse, sînt, e nevoie să o spunem deschis, cu circuit închis. În public sîntem cam tot noi, aceiași cîțiva sinceri îndrăgostiți de literatura română, care ne rotim de la o masă rotundă la alta, atingînd cărțile, punînd întrebări autorilor invitați, cerînd febrili un autograf. Mulțimea de cititori (francezi) e totdeauna undeva în altă parte, în nombrilistul Paris literar, iar scuza editorilor, repetată ca o mantră traducătorilor ori de cîte ori vor să propună un alt autor român, planează ca o fatalitate peste acest tablou: „România nu vinde…“ Și dacă am încerca marea cu degetul, ieșind din Paris, și dacă ne-am duce spre cititori, în provincie, în mici și mari orașe, vorbindu-le de literatura română, citind pagini, dezgropînd o comoară, cu cei mai în măsură să i știe strălucirile, traducătorii?

A doua constatare e și ea o formă de speranță. Un sondaj spontan, printre destui literați sau cititori buni ai Franței, cu întrebarea ce scriitor român puteți cita, numele cel mai des întîlnit este Virgil Gheorghiu (Ora 25) și eventual cel al celebrilor Cioran sau Ionesco. Și dacă, în urma acestui dispozitiv ambițios – Turneul traducătorilor –, vor mai rămîne, ici și colo, și alte nume de scriitori români în imaginarul colectiv al cititorilor?

Dincolo de ideea de a promova concret și de a repune reflectorul pe ceea ce există deja, aproape masiv, ca traduceri, acest turneu se dorește a fi un omagiu și o pledoarie. O pledoarie pentru literatura română ca teritoriu al tuturor splendorilor și contradicțiilor umane, de același calibru ca orice mare literatură a lumii, grație traducerilor din Gabriela Adameșteanu, Ştefan Agopian, Radu Aldulescu, Savatie Baștovoi, Ana Blandiana, Gianina Cărbunariu, Mircea Cărtărescu, Magda Cârneci, Iulian Ciocan, Nicoleta Esinencu, Paul Goma, Florina Ilis, Florin Lăzarescu, Dan Lungu, Norman Manea, Ileana Mălăncioiu, Cătălin Pavel, Marta Petreu, Ioan Popa, Adina Rosetti, Răzvan Rădulescu, Simona Sora, Bogdan Suceavă, Virgil Tănase, Lucian Dan Teodorovici, Dumitru Țepeneag, Tatiana Țîbuleac, Eugen Uricaru, Horia Ursu, Matei Vișniec, Varujan Vosganian.

În al doilea rînd, Turneul este un omagiu adus traducătorilor – adevărați ambasadori ai culturii române, prestidigitatori de culise care știu să transvazeze dintr-o limbă într-alta universuri și personaje, povești și emoții. Ei sînt marii noștri cuceritori, ei știu cum să cîștige noi teritorii pentru literatura română: Nicolas Cavaillès, Florica Courriol Ciudaru, Jean-Louis Courriol, Laure Hinckel, Philippe Loubière, Mariana Negulesco, Marily Le Nir, Mirella Patureau.

Caravana traducătorilor s a oprit în librării partenere din Beaune, Saint-Denis, Lyon, Strasbourg și Bordeaux. Urmează Lille, Blagnac, Quimper, Marseille. La Beaune cineva din public a plecat acasă cu Horia Ursu, Asediul Vienei, și cu Cartea șoaptelor de Varujan Vosganian. La Lyon s-au cumpărat Poeziile lui Mihai Eminescu și Aproape a șaptea parte din lume de Cătălin Pavel. La Strasbourg, unde unul dintre cititorii din public venise tocmai de la Metz ca să asiste, la librăria Kleber, la serata Turneului, s-au cumpărat Gabriela Adameșteanu, Lucian Dan Teodorovici, Norman Manea, Dinu Pillat. Tot la Strasbourg, cel mai important cotidian din Alsacia (Les Dernières Nouvelles d’Alsace DNA), a scris pe larg despre autorii de literatură română de azi, promovați cu entuziasm de tălmăcitorii lor, prin Turneul traducătorilor. La Bordeaux, la librăria Mollat, s-au dat ca pîinea caldă Iulian Ciocan, Savatie Baștovoi, Tatiana Țîbuleac, Dumitru Țepeneag…

Scopul turneului nu e nicidecum unul comercial, periplul nostru încearcă un comerț simbolic între două imaginare literare, român și francez, în prezența sensibilă a celor care le legitimează pînă la urmă pe amîndouă, (noi) cititori – în dialog cu traducătorii. Ce curiozități au și ce întrebări ne pun la fiecare întîlnire cititorii francezi care (re)descoperă literatura română? Le puteți descoperi în jurnalul de bord al turneului pe site-ul dedicat, latourneedestraducteurs.com

Cristina Hermeziu este jurnalistă. În 2005 s-a stabilit în Franța. Cea mai recentă carte publicată: Parisul nu crede în lacrimi, Junimea, 2016.