„Traducătorul, cînd îşi începe ziua, are un text gata scris“ – interviu cu Sean COTTER

Publicat în Dilema Veche nr. 545 din 24-30 iulie 2014
„Traducătorul, cînd îşi începe ziua, are un text gata scris“ – interviu cu Sean COTTER png

A ajuns prima dată în Bucureşti în 1994. Sean Cotter avea 23 de ani, era un tînăr profesor de engleză şi le-a predat şi copiilor din Galaţi, şi de la o şcoală din Titan. Colegii săi de cancelarie l-au ajutat să înveţe româneşte şi i-au făcut cunoştinţă cu opera lui Lucian Blaga. După 20 de ani, Sean e profesor la University of Texas în Dallas şi a tradus Orbitor al lui Cărtărescu (volumul I) – Blinding, apărut la Archipelago Books anul trecut. Are două fetiţe care spun „Poftă bună“ cînd se aşază la masă. Este autorul unui volum publicat recent la University of Rochester Press – Literary Translation and the Idea of a Minor Romania.

Cum aţi ajuns să traduceţi în America Orbitor (volumul I) al lui Mircea Cărtărescu?

Pînă la Orbitor, mai tradusesem doar poezie şi proză scurtă. Dar trecerea nu a fost atît de bruscă cum pare, căci textul lui Cărtărescu nu este unul obişnuit. Este romanul unui scriitor care a început ca poet. Aşadar, dacă ar fi fost să aleg să traduc un prim roman, atunci Orbitorul ar fi fost cartea cea mai potrivită pentru mine.

Toată lumea îmi spunea că e vorba despre o carte foarte importantă şi că ar trebui să fiu atent ca nu cumva să ratez traducerea. Mircea însuşi, la un moment dat, îmi vorbise despre Orbitor ca despre cartea cea mai bună pe care a scris-o. Şi asta ar fi trebuit să fie o încurajare pentru mine şi un semn de încredere că mi-o încredinţează, dar presiunea cumva a crescut. Nu din cauza textului, ci din cauza tuturor acestor factori exteriori.

Dar, pînă la urmă, traducătorul are un mare avantaj faţă de scriitor. Scriitorul se confruntă mereu cu o pagină albă, dar traducătorul, cînd îşi începe ziua, are un text gata scris.

În perioada în care am lucrat la traducerea aceasta, aveam o bursă pentru un alt proiect, Antologia Nichita Stănescu, pe care am terminat-o mai repede, aşa că m-am putut concentra pe Orbitor. Nu aveam ore la facultate, nu aveam nimic altceva de făcut, aşa că am lucrat la traducere în medie şase ore pe zi, timp de şase luni. La început a fost foarte greu, pentru că a trebuit să găsesc vocea pentru cartea respectivă, să mă acomodez cu stilul, cu vocabularul.

I se întîmplă şi traducătorului cum i se întîmplă scriitorului? Textul cu care îşi petrece cîteva ore bune din zi se prelungeşte în mintea lui şi după ce îşi părăseşte biroul?

Cînd lucrez la un proiect, mă gîndesc tot timpul dacă am găsit echivalentul potrivit. Iar o carte cum este Orbitor îţi intră nu numai în partea raţională a creierului, ci şi în subconştient. Eram, la un moment dat, cu fetiţele mele într-o vizită la părinţii mei şi am mers într-un magazin de roci şi pietre. Nu era un magazin obişnuit, ci unul fascinant, în care toate aceste pietre erau aşezate pe rafturi, în încăperi diferite. Scoici, agate, flori de mină, insecte uscate, totul se găsea acolo. A fost aproape prea mult pentru mine, m-am simţit debusolat, pentru că am avut senzaţia că mă aflam într-o secvenţă din Orbitor.

Ce aţi tradus înainte de Orbitor? Aţi început cu poezie?

Înainte de Orbitor a fost Antologia Nichita Stănescu. De obicei, la noi traducătorii se specializează ori în proză, ori în poezie. Eu sînt atipic din punctul ăsta de vedere, pentru că am trecut dintr-o zonă în alta. Am început cu poezie pentru că eram pasionat, scriam eu însumi poeme pe vremea aceea, pe care le-am publicat doar în reviste, niciodată într-un volum.

N-aveam altă idee pentru viaţa mea. Cînd eram mic, părinţii mei, care erau profesori de limba germană, s-au chinuit să mă înveţe această limbă, dar am refuzat. Apoi, la 11 ani, am fost dat afară de la orele de limba franceză pentru că am făcut gălăgie. Cu spaniola m-am înţeles mai bine, dar îmi aduc de exemplu aminte că tot de spaniolă se leagă şi singurul moment din viaţa mea universitară în care am plîns la o oră, pentru că a trebuit să transcriu ce se spunea la ştirile TV. Eu eram obişnuit cu spaniola din Mexic, iar din ştirile din Spania n-am mai înţeles nici un cuvînt.

Cum aţi învăţat limba română?

Cu greu (rîde). Chiar aici am început, în Piaţa Amzei, cînd am venit în 1994, la 23 de ani, în cadrul Organizaţiei „Peace Corps“, al cărei sediu pentru pregătirea noastră era la Şcoală Generală nr. 5. Şi am stat în România doi ani, pînă în 1996. Ieşeam aici în piaţă şi făceam cumpărături şi repetam cuvintele ca să le ţinem minte. Am stat atunci trei luni, la o familie în gazdă, în Cotroceni, şi doamna mă întreba la masă: „Mai vrei?“ Eu zîmbeam pentru că nu înţelegeam, ea insista, eu iar zîmbeam, pînă cînd îmi mai punea mîncare în farfurie, dar eu mă săturasem deja.

Apoi, trei săptămîni am predat la Galaţi, apoi m-am transferat la o şcoală din Titan, unde le-am predat engleză intensivă copiilor. Iar profesorii cu care eram coleg la şcoala aceea au fost nişte oameni minunaţi, care m-au ajutat foarte mult să învăţ româneşte. Eu eram deja profesor în Statele Unite cînd am venit să predau aici. Şi, făcînd comparaţie cu colegii mei de acolo – care erau, desigur, oameni serioşi, dar ca pregătire în domeniul lor –, cei de aici mi s-a părut că aveau pregătire de profesori universitari. Ei mi-au dat să-l citesc pe Blaga. În cancelarie eram ca un elev. Îmi luam notiţe într-un carnet – şi azi port unul cu mine, unde îmi notez tot felul de cuvinte, de titluri de cărţi. Îmi spuneau: trebuie să-l citeşti pe cutare sau cutare, mă duceam la anticariat şi îmi căutam cartea respectivă. Aşa se face că acum, după 20 de ani, putem să stăm de vorbă noi în română.

Cred că faptul că am învăţat limba română mi-a dat o mare şansă să mai ştiu ceva despre lume.

V-aţi gîndit atunci să rămîneţi aici?

M-am gîndit, da. Cînd trebuia să iau o decizie, era iarnă. Şi ţin minte momentul acela foarte bine. Trebuia să iau autobuzul 311, era foarte aglomerat şi o vreme ploioasă, imposibilă. Am încercat să mă urc în autobuz, dar mă împotmolisem pe scară, între uşile care tot încercau să se închidă peste mine. Mă loveau foarte tare, iar eu strigam: „Mai sus, vă rog, urcaţi mai sus.“ Şi nu s-a putut. N-a fost cel mai bun moment al vieţii mele în România. Mi-am dat seama atunci că sînt american şi casa mea e acolo, şi nu aici.

Ce a urmat cînd v-aţi întors în Dallas?

Am intrat la un program de masterat de traductologie. Şi credeam că o să mă fac traducător din limba spaniolă, dar piaţa era saturată. Aşa că experienţa mea românească a contat enorm şi am devenit traducător din limba română.

Am început prin a citi Blaga. El a fost primul poet şi filozof român pe care l-am descoperit. Eram pasionat de Lorca şi Yeats, am descoperit nişte similitudini, dar mi-am dat seama că, dacă voiam să am această experienţă a lecturii operei lui Blaga, trebuia să învăţ cît mai bine româneşte.

Cît de legate sînt lumile editoriale şi academice în SUA?

Eram de curînd la o masă după lansarea Antologiei Nichita Stănescu – Wheel with a Single Spoke, cu mai mulţi prieteni. Şi discuţia era cam aşa: „Ce face X?“ „A intrat în mediul academic.“ „Săracul de el!“ – a venit imediat comentariul. Sînt lumi diferite, dar cei mai mulţi traducători sînt şi profesori în mediul academic. Noi ne bazăm pe edituri, iar editurile se bazează pe noi.

Le vorbiţi studenţilor despre literatura română?

Am noroc cumva că universitatea la care predau eu, cea din Dallas (Texas), e una dintre cele în care studenţii sînt foarte diverşi: mulţi străini, mulţi copii de emigranţi, cei autohtoni nu depăşesc o treime. Aşa că fiecare are o poveste asemănătoare cînd predau cursul de traducere. Avem de obicei în grupă pe cineva care traduce din chineză, din spaniolă, din maghiară. Le povestesc mult despre România şi predau literatură universală est-europeană.

Ce înseamnă acest premiu pentru Cea Mai Bună Carte Tradusă, pe care l-aţi obţinut pentru antologia Wheel with a Single Spoke, apărută la Archipelago Books? Să spunem că e vorba despre un premiu decernat anual de către Three Percent, revista online a editurii Open Letter Books a Universităţii Rochester, o casă editorială specializată în traduceri literare.

Un premiu pentru traducere (destul de nou, de altfel, la noi) ajută foarte mult. Sînt situaţii în care am auzit spunîndu-se, de exemplu: aş citi orice ar traduce X. E vorba despre încredere şi notorietate, căci editorii vorbesc între ei, şi atunci acest prestigiu pe care ţi-l aduce un astfel de premiu este foarte important.

Ce îi trebuie unui traducător să fie bun?

În primul rînd, creativitate, să stăpînească foarte bine limba în care traduce. Pentru mine, e vorba despre engleză. Româneşte învăţ în fiecare zi. Cum refaci textul original în altă limbă e însă marea provocare pentru un traducător.

Cum arată partea de traduceri de pe piaţa editorială americană?

E vorba de un număr de 500-600 de titluri de traduceri publicate pe an.

Înseamnă, în cazul ăsta, că două-trei titluri de cărţi româneşti apărute sînt un mare succes.

Exact, la scara asta, echivalează cu cîteva zeci de titluri, de fapt. E uluitor cît de puţine traduceri se publică la noi. Deci, poate că n-ar trebui să aşteptăm să vină momentul literaturii române în SUA, căci e posibil ca el să fi venit deja.

a consemnat Ana Maria SANDU 

Foto: M. Hawley

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Reacții după ce un preot a spus că fetele frumoase, abuzate sexual, trebuie să fie trimise la închisoare. Ministrul Justiției: „Este o invitație la viol!” VIDEO
Preotul Nicolae Tănase, președintele Asociației Pro Vita consideră că fetele frumoase, care au fost victimele unei agresiuni sexuale, „nu sunt chiar nevinovate” și că ar trebui să meargă și ele la închisoare. BOR se delimitează de aceste afirmații.
image
Drogul violului, cel mai periculos, dă dependență de la a treia utilizare. Expert: „Este posibil să asistăm la drame uriaşe”
Psihologul Eduard Bondoc, specialist în medicină la Clinica de Psihiatrie din Craiova, avertizează că cel mai periculos drog este cel cunoscut ca "drogul violului", care este insipid, inodor și incolor.
image
O bătrână din Spania și-a găsit casa ocupată de un cuplu de români. „Am crezut că proprietara a abandonat-o“
Un cuplu din România a stârnit controverse în Spania. Cei doi s-au mutat într-o locuință din cartierul Lavapiés din Madrid.

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.