La cuisine classique (U. Dubois & É. Bernard, 1856) ne oferă următoarea reţetă: Tortă de piersici à la George Sand. Tranşaţi în jumătăţi o duzină de piersici frumoase şi opăriţi-le, pentru a le curăţa mai uşor de coajă. Tăiaţi fiecare jumătate de fruct pe din două şi ajustaţi bucăţile în părţi cît mai uniforme. Încastraţi un timbal (formă cilindrică, înaltă) în gheaţă şi aranjaţi simetric, pe fundul vasului, un strat de sferturi de piersică, pe care le acoperiţi cu un jeleu lejer (fără multă gelatină) cu maraschino; lăsaţi-l să se întărească.

Aşezaţi, apoi, peste primul strat de jeleu, un alt timbal, mai mic, pe care îl umpleţi cu gheaţă pisată. Aşterneţi un nou strat de piersici, în cerc, în spaţiul dintre cele două vase. Adăugaţi cantităţi egale de jeleu peste fiecare strat, lăsaţi-l să se întărească şi continuaţi astfel, strat după strat, pînă cînd forma se va umple. Extrageţi apoi timbalul mai mic, înlocuind gheaţa din interiorul său cu apă caldă. Umpleţi golul rămas cu crème chantilly (frişcă îndulcită, vanilată), la care adăugaţi cîteva linguri de gelatină dizolvată şi zahăr vanilat. Acoperiţi timbalul mare cu un disc de hîrtie, închideţi-l ermetic cu un capac şi acoperiţi totul cu gheaţă pisată. Lăsaţi-l să se răcească vreme de două ore. Răsturnaţi desertul pe o farfurie bine răcită şi ornaţi-l cu prăjituri glasate, de jur împrejur. E greu de crezut că George Sand a inventat sau a gătit vreodată acest desert. E, însă, foarte probabil să-i fi plăcut nespus.