Suflu german pe pămînt românesc

Publicat în Dilema Veche nr. 638 din 12-18 mai 2016
Suflu german pe pămînt românesc jpeg

De cînd am început să fim vizitați tot mai mult de turiști străini sincer impresionați de frumusețile noastre, a intrat în circuitul vorbelor celebre ale românului care face haz de necaz și expresia „Ce folos că ne-a dat Ăl de Sus de toate, dacă n-avem nemți?“. Gluma asta sună cam amar, fiindcă am avut mulți și-au rămas cam puțini… Și tare mă tem că în curînd o să spunem și „Ce folos că ne-a dat Ăl de Sus de toate, dacă n-avem români?“. E o problemă foarte serioasă aici, care vizează trierea radicală a categoriilor umane: adepții lui „a fi“ și adepții lui „a avea“, atît de bine ilustrată lingvistic în germană prin hazliul joc de cuvinte „Man ist was man isst“ (sîntem ceea ce mîncăm). Am avut norocul să-mi petrec copilăria și la Timișoara, printre șvabi, și la Sibiu, laolaltă cu sașii, unde am urmat patru ani de gimnaziu la Școala Ursulinelor, un ordin catolic cu reprezentanță în toată Europa. Am făcut această paranteză pentru că, deși la început m-am simțit un corp străin, un fel de transplant, curînd, germanii ăștia corecți, disciplinați și destoinici au devenit propria mea familie. Și dacă azi apreciez caracterul drept cea mai mare calitate la un om, lor le‑o datorez. Interesant este că o conviețuire îndelungată cu ei ne-a schimbat și pe noi. Românii ardeleni și bănățeni se deosebesc radical de regățeni, care, la rîndul lor, au preluat bunele și relele altora. Transplanturile astea colorează și primenesc lumea și ar trebui să le încurajăm, nu să le respingem.

Iată, tocmai vin de la Reșița, acest oraș înfloritor cîndva, cînd mai lucram la revista Volk und Kultur și le luam interviuri inginerilor germani de la celebrele uzine siderurgice și metalurgice. Culmea, ei mă rugau să vorbesc românește, că le vine mai la îndemînă. Sincer, nu-mi plăcea această asimilare împinsă la extrem, dar nu era forțată: o istorie comună aplatizează lucrurile oricum. Firea le rămăsese nemțească, și coloana vertebrală, chiar dacă limba simțea efectele unei corcituri. Mă impresionau. Am făcut doar o mică paranteză. Amintirile dau peste noi dacă nu observăm cînd se lasă bariera.

Așadar, Reșița. Cînd vine aprilie și mugurii imenși ai magnoliei de pe Dacia explodează ca o muniție de război, știu că se apropie Zilele literaturii germane de la Reșița sub egida unui impresionant număr de inițiatori, susținători, sprijinitori, de la Ministerul Culturii, Secretariatul General al Guvernului României, Departamentul pentru Relații Interetnice, la care se asociază și Caraș-Severinul și Oravița, și biblioteci, licee, teatre, asociații culturale, evident, sub „oblăduirea“ – de la o vreme îmi sînt mai la îndemînă arhaismele, pe măsură ce invazia neologismelor îmi blochează memoria – Ambasadei Republicii Federale Germania. Ce sînt aceste Zile ale literaturii germane la Reșița, cum să vi le aduc mai aproape? Simt că devin sentimentală și desuetă: „Suflu german pe pămînt românesc“. Joseph Erwin Țigla – cu acest nume și-a făcut puțin de lucru istoria, fiindcă numele de familie e ca o locomotivă căreia i s-au schimbat de‑a lungul timpului unele piese. Probabil că, inițial, Țigla era Ziegler (Cărămidaru) pe vremea cînd nou-veniții își făceau case în care să se așeze poate pentru totdeauna. Țigla este unul dintre cei care s-au așezat pentru totdeauna. El a înțeles să-și dedice viața acestui nucleu de germanitate care a rămas fidel României. El conduce Centrul German de Tineret „Alexandru Tietz“, el scoate revista lunară Deutsche Vortragesreihe Reschitza (Seria de referate germane Reșița). El organizează întîlnirile primăverii reșițene Zilele literaturii germane la Reșița care găzduiesc de ani buni încoace și scriitori minoritari germani din țările învecinate: Serbia, Croația, Ungaria, Slovenia și, bineînțeles, Germania și Austria. Eu am devenit de mult de‑a lor – m-au înfiat. Nu numai fiindcă vorbesc germana, dar cred că am o genă din ADN-ul lor… Apropo, vin și români. M‑am bucurat să-l întîlnesc pe tînărul germanist Dragoste, care a publicat un excelent studiu despre poezia lui Rolf Bossert, dar am regretat să constat că venise de fapt la Reșița numai pentru Rolf Bossert, nu pentru a contribui la animarea acestei mici enclave de viață intelectuală germană care se străduiește să reziste, să se afirme și… reușește.

La actuala ediție, programul a fost foarte variat. Beatrice Ungar, redactor-șef al ziarului Hermannstädter Zeitung, și-a prezentat volumul de interviuri cu Erna Hennicot Schoepges, fost ministru al Culturii și Educației al Luxemburgului, apărut la editura Honterus în 2015, Erfolgsgeschichte mit Folgen. Leseproben einer Seelensverwanschaft (Succesul se succede. Exerciții de lectură ale unei afinități elective). Un dialog care ne aduce mai aproape de Europa. Iată, nemții noștri, ambasadorii noștri. Balthazar Waitz din Timișoara a citit fragmentul de roman Das rote Akkordeon (Acordeonul roșu), surprinzînd, cu un umor nostalgic, un timp trecut în care eram mai mulți. Firește, nelipsite din programul celor trei zile pline au fost, ca de obicei, îmi permit să le numesc „membrele fondatoare“: dr. Annemarie Podlipny-Hehn, scriitoare, pictoriță și conducătoare de cenaclu al tinerelor talente și cea care descrețește toate frunțile, Edith Guip-Cobilanschi, ambele din Timișoara. Un cîștig pentru dezvoltarea proiectelor Forumului German din Reșița este cu siguranță îmbogățirea colectivului cu oaspeți noi din țările învecinate de care am amintit. În sesiunea actuală i-am avut ca oaspeți speciali pe Klaus Christian Olasz, atașat cultural al Ambasadei RFG la București, fost Consul al Timișoarei, și Viceconsulul actual Siegfried Geilhausen, alături de soția sa irlandeză cu nume de roman franțuzesc, Geraldine. Nelipsiți comme d’habitude au fost sibianca Dagmar Dusil, stabilită în Bamberg, ubicuul și plurivalentul scriitor Hans Dama, venit din Austria, Ilse Hehn, scriitoare și pictoriță ale cărei poeme le citeam pe vremuri în Volk und Kultur, acum stabilită în Ulm (Germania), Veronica Haring, scriitoare și pictoriță din Marburg pe Drava, Ales Tacer și Ivan Korponai, scriitori (Slovenia).

În încheierea sesiunii de lecturi și referate s-a lansat nuvela Strania călătorie a lui Peter Gottlieb de cunoscutul scriitor sibian Joachim Wittstock, în care este reluat motivul pierderii umbrei inspirat după celebra povestire a lui Chamisso. Traducerea îmi aparține. Interesante cele două eseuri pe marginea romanului expuse de autor și de traducătoarea sa în completarea nuvelei recent apărute, primul avînd ca temă destinul, al doilea – umbra. O ciudată însoțire tematică absolut întîmplătoare. Ceea ce aduce viață și, evident, variație, în tabloul anual al Zilelor literaturii germane de la Reșița sînt mult așteptatele surprize de o calitate ireproșabilă. Spectacolele de teatru prezentate de cuplul Duo Bastet (Carmen Puchianu și Robert Gabriel Elekes); remarc aici Zilele cotidiene, o adaptare după Frumoasele zile de Beckett, care s-a bucurat de un succes răsunător și în Austria. Nu pot să nu remarc pluritalentul celor doi artiști care realizează totul singuri, fiind și scriitori remarcabili. Anul acesta, Robert Gabriel Elekes a obținut Premiul Național de Poezie pentru debut de la Botoșani.

Clou-ul actualei ediții a fost spectacolul Piesă fără evrei de Julya Rabinowich, a cărui protagonistă, Ramona Olasz, a electrizat sala. Dar și artele plastice sînt nelipsite de la întîlnirile de la Reșița. Anul acesta, scriitoarea slovenă Veronica Haring și-a expus peisajele melancolice care-i trădează poezia. Altă dată, dr. Annemarie Podlipny-Hehn ne-a prezentat o expoziție de tablouri personale și chiar producții lirice din cenaclul tinerilor poeți germani pe care îl conduce. Dar nici muzica nu se lasă mai prejos. De data asta, săptămîna s-a încheiat în acordurile Intermezzo-ului orchestrei Forumului Germanilor Bănățeni din Reșița. Ce bine că au mai rămas nemți în România! Nu numai pentru corectitudinea, punctualitatea și conștiinciozitatea lor, dar mai ales fiindcă mai știu să se bucure de lucrurile mărunte, de frumusețea naturii locului în care s-au născut, de cascade, de mori, de galbenul cîmpurilor de rapiță și al păpădiilor crescute din crăpăturile stîncilor, de dansul popular moștenit din strămoși. Pentru că mai știu să rîdă din te miri ce, chiar și cînd bancul e prost. Nu strîmbă din nas spunînd că totul e kitsch, așa cum fac cei care au devenit citoyens du monde. Ce mult mă întineresc pe mine amintirile din copilărie ale veșnic „tinerei și ferice“ Edith Guip-Cobilanschi! Nu știu ce mi se întîmplă cînd sînt cu ei. Îmi regăsesc uimirea și amintirile nepătate de amprentele mîinilor care numără banii și lasă urme de grăsime pe hărțile lumii, aici, printre nemții ăștia care – ce curios! – continuă să-mi iubească țara pe care și-au însușit-o. Simt asta din ce în ce mai mult. Că mai avem nemți. Unde mai pui că acest Josef Erwin Țigla, care e marele Kapellmeister al grupului german de la Reșița, mi-a dăruit și o diplomă de membru de onoare! Eu n-am nici un merit. Am devenit „de-a lor“ fără să‑mi dau seama. Așa cum te îndrăgostești de cineva. Așa cum în excursiile noastre în fermecătorul Banat montan am nimerit odată, într-un sat, în casa unui inginer bătrîn dintr-o mină. Toate odăile lui erau pline de cristale din măruntaiele pămîntului. Parcă eram în Peștera lui Ali Baba. Ne-a spus să ne punem palma deasupra unui cristal uriaș care acoperea toată masa și să fim atenți dacă simțim ceva. Ne-am supus. Unii n-au simțit nimic. Îmi amintesc că Joachim a spus că simte o căldură ciudată ca o respirație. Am simțit-o și eu. Seara s-a încheiat cu muzică și rîsete. Ne cuprinsese brusc pe toți o stare euforică. Poate tot de la cristalele de mină. Nu pot să uit nici minunile gastronomice ale gospodinelor șvăboaice din Reșița. Mîinile lor albe, rîsul lor molipsitor. Vă mulțumesc că ați rămas aici să mai vorbim unii cu alții, fiindcă eu știu, de la un armean bătrîn, că „în statul de vorbă afli sufletul lumii“.

Nora Iuga este scriitoare și traducătoare.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.