„Şi în dramă trebuie să-ţi găseşti confortul şi bucuria“ – interviu cu Laura VASILIU

Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
„Şi în dramă trebuie să ţi găseşti confortul şi bucuria“ – interviu cu Laura VASILIU jpeg

Laura Vasiliu (n. 1976) a absolvit actoria la UNATC din Bucureşti. Pentru rolul Găbiţei din filmul 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile în regia lui Cristian Mungiu a fost recompensată, printre alte distincţii, cu Premiul Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film FIPRESCI: cea mai bună actriţă la Festivalului Internaţional de Film de la Palm Springs. Au urmat oferte tot mai diverse în piese de teatru, scurtmetraje sau coproducţii internaţionale. Filmul irlandez Milo proiectat în premieră prin Ambasada Irlandei la Bucureşti o aduce din nou în atenţia publicului cinefil.

După succesul filmului 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, viaţa profesională s-a schimbat. Ce a însemnat mutarea în Bucureşti?

De fapt, eu nu m-am rupt niciodată de Bucureşti. Deşi eram actriţă la Tîrgovişte, aveam un spectacol la Teatrul de Comedie şi veneam aici mereu. Mai mult decît atît, filmam destul de des sau veneam la probe, aşa că locuiam şi în Bucureşti. Multă vreme am crezut că a fi în capitală este foarte important pentru un actor, pentru că se află în centrul evenimentelor. Nici vorbă de aşa ceva. Eu aveam o viaţă profesională înfloritoare cînd jucam în provincie. Sigur, totul se lega într-un fel de Bucureşti, dar veneam cu pofta de a începe un nou proiect, într-un alt loc şi cu o nouă echipă. O să vă spun cum mă simt de cînd m-am mutat de tot în capitală: ca atunci cînd eram mică şi îmi aşteptam părinţii la cămin, să mă ia acasă, sperînd că fiecare părinte care apărea e al meu. Şi nu era…

Triumful care a urmat premiului cannez a atras şi alte roluri importante în filme româneşti...

Da, am avut cîteva roluri în filme româneşti, dar cel mai important este că am lucrat în străinătate şi că datorită acelui premiu am avut vizibilitate şi, implicit, proiecte. În România am jucat într-un lungmetraj în regia Cristinei Nichituş, într-un serial de televiziune şi în cîteva scurtmetraje, printre care l-aş aminti pe cel regizat de Emanuel Pîrvu – O familie.

Aţi revenit la Cannes în 2008, în secţiunea Quinzane des Réalisateurs, cu filmul italian Il resto della notte. Cum aţi lucrat cu regizorul Francesco Munzi?

Cu el am lucrat foarte bine, dar cu echipa puţin mai greu. Italienii sînt gălăgioşi pe platou şi cam dezorganizaţi, dar haioşi şi inimoşi. Francesco Munzi îşi iubeşte actorii, le dă o libertate delicată, controlată şi, spre exasperarea echipei, e foarte atent la detalii. Nu seamănă deloc a italian. E timid şi introvertit, dar un îndrăgostit veritabil de munca sa.

Cît de dificil este un rol interpretat într-o altă limbă decît cea natală?

E foarte dificil. Nici eu nu mi-am imaginat că poate fi atît de greu. Cînd aveam momente de mare tensiune, reflexul era să vorbesc româneşte. Parcă nu mă credeam suficient, atunci cînd îmi exprimam sentimentele în altă limbă. În rest, dialogurile obişnuite nu pun mari probleme.

Cine este personajul Nadia, pe care îl interpretaţi în filmul irlandez Milo?

Nadia este o româncă imigrantă în Irlanda, căsătorită cu un irlandez bogat, obsedat de perfecţiune (în familie, în profesie, în viaţă). Sînt două bariere în procesul integrării Nadiei în această lume: prima ar fi condiţia de imigrant (cu „circumstanţa agravantă“ că vine din România), iar a doua – bogăţia, care izolează. Astfel, blînda şi supusa Nadia se confruntă cu o situaţie în care e pusă să ia decizii peste soţul ei, ceea ce era o impietate. Copilul, bolnav de ceva foarte rar şi inestetic, dispare de acasă şi acesta este momentul în care personajul interpretat de mine se trezeşte din amorţeala unui trai tihnit şi intră în acţiune. Gesturile ei disperate sînt imprecise şi ezitante, uneori fără noimă, dar imposibil de oprit.

Ceea ce pot să mai spun este că nu e uşor să joci o mamă cînd încă nu eşti, şi nimic nu echivalează cu durerea unei mame pentru copilul ei. Mi-a fost drag să joc acest personaj speriat, inadaptat, pierdut cumva într-o lume pe care nu o înţelege.

În ce fel v-a îmbogăţit experienţa de pe platourile de filmare irlandeze?

Am fost încîntată să lucrez cu profesionişti din toată lumea, mai ales din Marea Britanie, cu actori irlandezi şi olandezi, să repetăm împreună, să discutăm, să căutăm soluţii la probleme, să ne frămîntăm, dar mai ales să ne bucurăm de întîlnire.

Mi-am amintit că aveam odată o scenă grea, mie mi se cam adunase oboseala, iar în pauza dintre duble a venit la mine asistentul de regie şi m-a întrebat: „Cum a fost? Te-ai distrat?“, iar eu aveam de jucam tragedie. Am fost uimită, m-am uitat să văd dacă glumeşte, el era foarte serios. Apoi am realizat ca în meseria asta a noastră, şi în dramă trebuie să îţi găseşti confortul şi bucuria. Sau mai ales în dramă. Pînă la urmă, e doar un joc. Cei doi fraţi regizori, Berend şi Roel Boorsma, s-au completat perfect, au depus atîta efort pentru ca şi cel din urmă maşinist să fie mulţumit şi să lucreze cu plăcere.

Vorbeam zilele acestea despre colegii dumneavoastră actori, care joacă în străinătate, ale căror filme ajung foarte rar pe ecranele din ţară. Dacă ar fi să alegeţi trei din această categorie, pe care ni le-aţi recomanda?

Le-aş recomanda pe toate, dar în primul rînd pe cele ale partenerilor mei din 4 luni, 3 săptămâni, 2 zile: Vlad Ivanov şi Anamaria Marinca. Nu ştiu care este politica legată de comercializarea filmelor, dar este cert că românii nu cumpără multe filme europene, aşa încît actorii care ajung să joace în străinătate au doar bucuria filmărilor şi, eventual, a premierei, iar pe urmă totul moare.

În ce piese de teatru vă putem vedea?

La Nottara joc alături de Andi Vasluianu în piesa Un pic prea intim, regizată de Cristi Juncu, şi în Roman teatral, în regia lui Vlad Massaci, iar la Tîrgovişte în adaptarea dramatică a textului lui Jean-Claude Carrière – Agenda unui bărbat. Urmează să încep repetiţiile pentru un rol într-o piesă de Shakespeare.

a consemnat Roxana CĂLINESCU 

Foto: A. Ioniţă

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
Republica Moldova, urmǎtoarea țintǎ a Rusiei. Cine sunt trimișii lui Putin ANALIZǍ
Federaţia Rusă devine tot mai prezentǎ în Republica Moldova, în contextul în care Ilan Şor, omul Kremlinului, a anunţat înființarea platformei Victoria, menitǎ sǎ adune opoziția pro-rusǎ

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.