Opera Naţională Bucureşti prezintă spectacolul Rigoletto, de Verdi, în versiunea regizorului Stephen Barlow. Un titlu clasic de operă, într-o versiune scenică contemporană, un spectacol montat de un regizor englez de origine australiană. În această versiune, acţiunea este plasată în oraşul Chicago, la începutul anului 1929.

Cum de aţi ales această versiune a operei?

E un spectacol contemporan. Montarea respectă regulile clasicului, doar că pune într-un context diferit acţiunea acestui libret, şi anume o aduce în anul 1929. Decupajul regizoral este unul contemporan, adresat secolului nostru şi spectatorilor de acum. Regizorul are, de altfel, o vastă experienţă în acest sens, a montat deja numeroase spectacole de operă, operetă şi musical. Stephen Barlow are acest simţ al spectatorului de bună calitate, ştie să-i capteze şi să-i menţină atenţia.  

Cînd şi cum s-a mai montat Rigoletto la Opera Naţională?

Se montează de 60 de ani. Au fost multe versiuni ale acestei opere. Însă odată cu premiera acestui spectacol cu Rigoletto, reinaugurăm Muzeul Operei. Aşa că răspund acestei întrebări trimiţîndu-vă să vedeţi acest nou muzeu de tip work in progress: el îşi va schimba „faţa“ de patru ori pe an, în scopul de a promova anumite tipuri de teme şi de idei. De data asta, artiştii invitaţi au pregătit o instalaţie pornind de la Rigoletto, o instalaţie care vorbeşte despre istoria spectacolului Rigoletto.  

Vă este teamă de reticenţe din partea publicului?

Am, într-adevăr, o mică rezervă în ceea ce priveşte publicul obişnuit cu spectacolele mai conservatoare. Îl rog să aibă deschidere şi să simtă emoţia unui punct de vedere regizoral diferit. Să ne înţelegem: nu e un spectacol revoluţionar. E un spectacol care respectă spiritul muzicii şi al libretului, dar nu în sensul unei reconstituiri muzeistice.  

Răzvan Dincă este directorul Operei Naţionale Bucureşti.

a consemnat Matei MARTIN

Foto: M. Iliescu