Întrebarea a fost: „Ce v-ați propus sau v-ați dori să citiți în această vară?“. Răspunsurile invitaților mei sînt un bun ghid de lectură. O să descoperiți în recomandările lor multe titluri, mai noi sau mai vechi, și sper ca măcar unele dintre ele să vă inspire. 

 Dan GULEA, profesor și critic literar

Vara este un anotimp întîmplător, care doar interferează unor liste și programe mai mult sau mai puțin riguroase – astfel încît, pentru a explica delicata parte a dorințelor, pot să enumăr From Paris to Tlon: Surrealism as World Literature de Delia Ungureanu, Reading for the Planet de Christian Moraru sau Ligia Tudurachi, Grup Sburător. Trăitul și scrisul împreună în cenaclul lui E. Lovinescu. Dinspre liste – André Breton cu Iubirea nebună (trad. Ovidiu Nimigean, Polirom), Jurnalul semnat Angela Marcovici (de la Fractalia), scrisorile (de dragoste) ale lui Brâncuși către Marthe sau Marcel Duchamp (Vremea), (re)vederea monografiilor Ion Barbu / Dan Barbilian.

Și să nu uităm de integralul Shakespeare, practic noul Shakespeare de la Tracus Arte – poate unul dintre puținele cuvinte pe care trebuia să le scriu.

Și, dacă mai rămîne timp, aș plusa cu niște volume de Omagii din altă epocă, mai de Aur – poate găsim ceva personaje din realitate. Zic poate.

● Vlad STROESCU, psihiatru

Cititul e uneori o povară. Fiind psihiatru, încasez povești în fiecare zi, de toate felurile și dimensiunile. Așa că e mult escapism și ficțiune în lecturile mele. Am o slăbiciune pentru polițiste. Părinții mei aveau multe și vechi din Série Noire de la Gallimard, culese de prin poduri. O serie neagră ca să scapi dintr-o epocă neagră. Uneori mama mea îmi citea din ele, în franceză, iar eu le ascultam cu nesaț, ca pe povești cu zîne. Am început recent romanele polițiste ale canadienei Louise Penny, sînt niște minunății, pînă la toamnă vreau să le termin. Mai am de citit ultimul act din trilogia marseieză a lui Jean-Claude Izzo, Soléa, dacă reușesc să îl găsesc. A scris Izzo niște noir-uri cu miros provensal, dar nu doar de lavandă și Pastis, ci duhoarea grea a zecilor de nații mediteraneene care își amestecă dramele în apa aceluiași port. Și după ce am terminat Fericire a sierraleonezei Aminata Forna, vreau să îi citesc toate cărțile. E o lumină în ele, și vara ne umplem de lumină.

Roxana CĂLINESCU, jurnalistă

După ce am trecut în mai prin sindromul lui Stendhal încercînd să nu ratez nimic din ceea ce aș putea vedea în patru zile la Florența, am cumpărat cărți ca să-mi tratez emoțiile și să-mi bandajez curiozitățile. Pe lista titlurilor de vară mă așteaptă un ghid ilustrat, cu explicații foarte bine documentate: Florence à ne pas manquer100 chefs-d’œuvre à visiter.

L-am descoperit pe britanicul Ian McEwan prin excelentul traducător Dan Croitoru, căruia îi mulțumesc pentru cel mai recent titlu apărut: Mașinării ca mine și oameni ca voi. Recunosc că mă sperie coperta volumului, dar probabil asta a fost intenția editurii…

Îmi doresc să mă rup de căldura asfaltului măcar o săptămînă și să lenevesc pe nisip cu 8-ul lui Tudor Ganea, un scriitor care mă fascinează în continuare pentru că scrie cu rigoarea unui arhitect. Textele lui sînt ca o construcție arborescentă.

Tot din seria literatură română contemporană o am pe noptieră pe Veronica D. Niculescu cu volumul Spre văi de jad și sălbăție. Ce titlu frumos, nu-i așa?

Victor MOROZOV, critic de film

Am început vara – perioada anului în care îmi propun să parcurg ce s-a adunat în stive în restul lunilor, mai ales beletristică – revizitînd autori a căror scriitură rafinată, subtil-documentară, mă interesează în mod deosebit: Svetlana Aleksievici (Vremuri second-hand, citită în frumoasa ediție de la Humanitas după o amînare îndelungată, se anunță lectura anului), W.G. Sebald (Emigranții, tradusă recent la ART), Mathias Énard (Zone), Annie Ernaux (Les Années). Mai plănuiesc și survolul cîtorva teritorii (literare) pe care, recunosc, am pășit doar recent: Djamilia, de Cinghiz Aitmatov, trilogia Gabrielei Adameșteanu, E un pod pe Drina..., de Ivo Andric, O singurătate prea zgomotoasă, de Bohumil Hrabal… Nu-mi fac griji dacă voi schimba brusc un titlu cu altul nou, nici dacă nu voi reuși să finalizez lista: deja m-am trezit vara asta punînd o carte pe stand-by în favoarea unui apus pe faleza din Tulcea sau a cîtorva meciuri de tenis difuzate la TV. Surprinzător, n-am avut nici o remușcare.

Iris SPIRIDON, regizoare

Vara este o perioadă în care citesc cărți pe care le cumpăr din vacanțe, de cele mai multe ori de la Londra. Asta înseamnă în principal cărți pe care le caut cu disperare extatică prin toate anticariatele londoneze, ca pe niște comori. Vara trecută am citit absolut toate cărțile lui Daphne du Maurier și tot ce s-a scris despre ea, pentru că m-a fascinat și obsedat această femeie misterioasă care a scris multe dintre poveștile care au stat la baza multora dintre filmele lui Hitchcock și care a reușit să își creeze realitatea după ficțiuniile sale, și nu invers. În completare, vara asta voi citi despre Salinger, James Barrie și Henry James, pentru că mă interesează ce aleg scriitorii din viața lor pentru a transforma în subiectul operelor lor și cît de întunecate sînt unele subiecte care produc opere aparent luminoase. De fiecare dată cînd citesc despre viața și sursele de inspirație ale unor autori care mă atrag, am un sentiment de extaz misterios, în care mi se pare că le am intuit secretele și că multe dintre ele sînt și ale mele. Pe Henry James urmează să-l recitesc și pentru că mă gîndesc să fac piesa de teatru adaptată după O coardă prea întinsă, acum, că am citit Maestrul lui Colm Toibin despre viața și opera lui James și am înțeles de unde vin „perversitatea bunătății“ și fantasmele bolnăvicioase. Vara se întinde timpul și este și un prilej de recitiri, așa că plănuiesc să recitesc Tolstoi, după un scurt preview miraculos cu Părintele Serghi, și Proust, pentru că, așa cum spunea un vechi prieten cu gusturi exemplare, viața este prea scurtă ca să nu (re)citești În căutarea timpului pierdut.

 Sorin GHERGUȚ, poet

Primele pe listă, respectiv noptieră, sînt două cărți cu care am plecat de la Bookfest: Cartea Reghinei de Ioana Nicolaie și Hotel Cosmos, antologia de poezie românească SF coordonată de Vasile Leac. Din ambele am și parcurs deja pagini bune. Sper ca pînă la toamnă să mai citesc Mircea Cărtărescu, Melancolia. De asemenea, în serie sau în paralel, noul număr Poesis International. Preconizez și să reiau, într-o bună zi, poate chiar din vara asta, o introducere în algebră și să trec de capitolele la care m-am blocat prin clasa a zecea. Poate că împărtășirea acestei hotărîri de miez de an o să m-ajute s-o pun în operă. Presupun că limita de 1.000 de semne se referea la răspuns și nu la cît mi-am propus să citesc, dar mi-a amintit de vremurile fără e-readere în care, plecînd în vacanțe, cumpăneam prelung și adînc ce cărți să iau cu mine și îmi îngreunam nerealist bagajul cu multe pe care nici n-apucam să le deschid. Dacă new entry-urile în Nook nu se pun, pot spune că mi-am învățat lecția.

● Cristi LUCA, critic de film

În primul rînd, un autor puțin cunoscut la noi: Robert Walser. Precursor al lui Kafka, acesta e un caz straniu de scriitor admirat de elita literară (Musil, Sebald sau Zweig), dar prizat cu moderație de public. Lipsit de radicalitate, acesta îndulcește toate situațiile absurde sau tragice printr-un stil plin ironie, umor și eleganță a acceptarii neîncrîncenate a imprevizibilului. Dintre volumele de povestiri scurte, cele mai cunoscute sînt: The Walk și Berlin Stories (Editura NYRB). Alte cărți, recent apărute: Andrew Sean Greer – Less (Editura Polirom), Tot ce poți cuprinde cu vederea – antologia poeziei ruse contemporane (Editura Paralela 45), W.G. Sebald – Emigranții (Editura ART).

 Bogdan RĂILEANU, scriitor

Deși pare că vara ar fi sezonul cel mai potrivit pentru citit, nu e. Pentru mine, sezonul intensiv al lecturii este în perioada dintre vacanța de Crăciun și vacanța de Paște, cu focus pe lunile ianuarie și februarie, cînd simt că pot să recuperez lecturi de anul trecut. Pentru vara lui 2019 mi-am propus să termin de citit sau să încep următoarele cărți: Mașinării ca mine – Ian McEwan, 8 – Tudor Ganea, Uau – Dan Sociu, Busola – Mathias Enard, Milkman – Anna Burns, Un lup atîrna în cais, cu capul în jos – Mo Yan, Serotonină – Michel Houellebecq, Aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată – Dan Coman. În același timp, probabil că voi reciti de cîteva ori manuscrisul romanului Teoria apropierii, la care am lucrat în ultimul an și care va apărea la toamnă. La recitiri aș pune și niște Dino Buzzati și Stephen King.

Raluca SELEJAN, co-proprietar de librărie

Vara mea este despre personaje și peisaje din Balcani, asta ca să știți de la bun început în ce direcție merg recomandările mele de lectură.

Sînt cîteva săptămîni de cînd aștept să o aud pe Oana strigînd din birou: „Sele, e Ivo Andric pe lista de noutăți!“, pentru că la secțiunea Cărți în pregătire de pe site-ul Editurii Polirom se află Cronică din Travnik. Port în geantă de două săptămîni varianta în engleză, cumpărată de la librăria John Sandoe din Londra, doar ca să îmi țină de urît pînă primim varianta în limba română, fiindcă după ce am citit E un pod pe Drina... în engleză acum doi ani și în română anul trecut, știu că îl citesc altfel pe Ivo Andric în română. Recomand aproape obsesiv Cartea vieților mele și Iubire și obstacole de Aleksandar Hemon, apărute la Editura Black Button Books. Aceste două cărți se află constant la rafturile noastre de recomandări, motiv pentru care am trădat meseria de librar și am făcut o precomandă pe Amazon – îmi cer scuze, era singura variantă! – pentru cea mai recentă carte a lui, My Parents: An Introduction / This Does Not Belong to You, pe care tocmai am ridicat-o de la poștă.

● Oana DOBOȘI-POTCOAVĂ, co-proprietar de librărie

Cum vara a început de mai bine de-o lună, iar concediul meu s-a și terminat, știu sigur că ceea ce mi-am propus la capitolul citit nu s-a prea întîmplat. Cu cîteva excepții: Aceste lucruri care nu se vor schimba niciodată de Dan Coman, Mașinării ca mine de Ian McEwan, O odisee de Daniel Mendelsohn, eseurile lui Italo Calvino din Why read the classics?. Acum citesc Austerlitz de Sebald și aș mai vrea să continui și cu Inelele lui Saturn, apoi cu Fiul lui Iisus de Denis Johnson, Frantumaglia a lui Ferrante, O căsnicie americană de Tayari Jones. Din ianuarie tot vreau să citesc Brendan Behan’s New York, am dat de ea în Dublinesca lui Vila-Matas. Mi-aș mai dori să-l citesc disciplinat pe Bolaño, de la A la Z. O carte pe care o caut de ceva vreme, dar n-am găsit-o încă: Un rêve fait à Man-toue de Yves Bonnefoy. Și biografia lui John Williams. Și-ar mai fi foarte multe, dar mă tem că planurile mele imaginare de lectură nu prea au cum să corespundă cu realitatea.

● Adina DRAGOMIR, jurnalistă

Mie îmi plac poveștile. Probabil de cînd eram în burtă la mama și îmi citea tata. Mi-a citit pînă am învățat singură și am inversat rolurile, îi citeam eu. Îl adormeam ușor. Prima carte pe care mi-am pus-o pe noptieră pentru vara asta este Poveste pentru Maria, a Ioanei, apărută la Nemira. Ioana Bâldea Constantinescu este realizatoarea emisiunii Orașul vorbește de la Radio România Cultural, colega mea, prietena mea și vocea pe care o aud în titlul acestei cărți. E emoționată și sinceră. Și plină de dragoste.

A doua carte pusă deoparte este de la Humanitas, Scara lui Iakov, a Ludmilei Ulițkaia. Volumul ei pornește tot de la o poveste (de dragoste) descoperită în niște scrisori dintr-un cufăr vechi. Un secol de cultură rusă într-o poveste a patru generații.

A treia poveste este a unei femei. Directă, sinceră, aproape brutală. Manual pentru femei de serviciu, de Lucia Berlin, aparută la Editura ART, un fel de autobiografie a unei americance alcoolice care a fost profesoară la liceu, centralistă, funcționară într-un spital, femeie de serviciu și secretara unui medic, timp în care a crescut singură patru copii.

Florin DUMITRESCU, poet

Vintilă Mihăilescu se pregătește pentru o dificilă operație programată în Franța. Tipul rar de leucemie de care suferă a primit o primă intervenție, astă-toamnă, cînd mulți oameni au donat sînge pentru cel care le este magistru, mentor sau prieten. Sau pe care îl apreciază ca scriitor. Căci, apropo, nu s-a spus încă de ajuns: Vintilă Mihăilescu este cel dintîi și cel mai remarcabil din actuala pleiadă a scriitorilor români cu back-ground socio-antropologic (majoritatea acestora fiindu-i discipoli). Experiența spitalului-leviatan din București i-a inspirat maestrului nostru cea mai recentă carte, În căutarea corpului pierdut. O ego-analiză a spitalului (Polirom, 2019), lansată la Bookfest. În fragmentele pe care le-am citit online, am găsit mărturisirea, nu lipsită de umor, a tribulațiilor celui care, aflat în „papucii“ pacientului, se străduiește să-și „intelectualizeze“ spaimele, ca mecanism de apărare. Am înțeles că autorul reușește în carte o diagnoză a sistemului sanitar românesc, în care perspectiva personală se răsfrînge în date cantitative. Mă pregătesc să descopăr în aceste pagini o cale deschisă înspre țelul atins de ani buni în Occident: dotarea spitalelor cu antropologi practicieni, în scopul depistării și soluționării problemelor de viețuire ale pacienților. Desigur, astăzi pare SF; dar, într-o bună zi, cînd vom îndeplini și această condiție dintr-un normal acquis al umanității, îi vom acorda lui Vintilă Mihăilescu primat (și) în acest domeniu. Să ne dorim tuturor ca acea zi să-l găsească pe profesorul nostru bine-sănătos.

Ada CONDEESCU, actriță

Sînt multe apariții noi pe care nu am reușit să le citesc încă, dar vara asta vreau să îmi iau puțin timp în liniște și să fiu la zi cu lecturile propuse. Prima este Jurnalul unei scriitoare, autobiografia Virginiei Woolf, apoi mă așteaptă de mult timp în bibliotecă Dumnezeul lucrurilor mărunte și Iuda, ale lui Amos Oz, dar și ultima traducere apărută la Humanitas a Ludmilei Ulițkaia, Soniecika. Înmormîntare veselă. Minciunile femeilor. Am primit de curînd romanul Înghețat al lui Bernard Minier, aparut la Editura Trei, care este și el pe lista mea scurtă. Sper să mă încadrez în vara asta ciudată.

Alex TOCILESCU, scriitor

Anul ăsta am citit, în medie, 1,3 cărți pe lună. Nu pentru că n-am avut timp, ci pentru că n-am avut chef (se pare că există și asemenea perioade în viețile noastre). Cum vara ține, să zicem, vreo trei luni, în ritmul ăsta o să reușesc să citesc pe parcursul ei 3,9 cărți. Una dintre ele va fi Rabbit Run a lui John Updike, pentru că am citit deja primul sfert (am mai citit-o o dată, acum mi-am amintit că e o carte mișto și vreau să văd de ce). Alta ar putea să fie Fiecare moare singur, a lui Hans Fallada, ultralăudată de multă lume, deși primele pagini nu prea mă fac să înțeleg de ce. A treia ar putea fi partea a doua de la Moartea Comandorului, a lui Haruki Murakami (din păcate, am uitat complet ce se întîmpla în prima parte), iar ultima va fi This Storm, a lui James Ellroy, chit că aparent sînt singurul om din România căruia-i place Ellroy. Nu-i nimic; peste trei ani, cînd o să ia premiul Nobel și o să iasă un scandal monstru, eu o să mă dau în stambă că am prezis evenimentul.

Bogdan TĂNASE, asistent universitar

Există în lumea aceasta, probabil, vreun literat atît de virtuoz, vreun Itzhak Perlman al lecturii de vară care poate găsi, grație talentului și pregătirii profesionale, acele note muzical-literare juste, mediane (și răcoroase), echivalente ale unor recomandări cît de cît bune de lectură de vară. Cum nu mă număr printre acești fericiți, am să scriu puțin despre ultimele mele lecturi. Am ascultat o recent pe marea scriitoare rusă Ludmila Ulițkaia într-un dialog cu Marina Constantinescu la Institulul Cervantes din București. Am văzut și ascultat destul de mulți scriitori, români și străini, dar rar am putut fi martor al unei confesiuni de scriitor atît de sincere, atît de autentice. Sînt mulți scriitorii, chiar mari, care își schimbă „crezul“ în funcție de auditor. Nu e deloc cazul Ludmilei Ulițkaia. Cred că evenimentul, prilejuit de acordarea titlului de DHC de către Universitatea din București, a fost înregistrat; îl recomand cu maximă intensitate. Printre multele lucruri pline de miez, scriitoarea a făcut și următoarea confesiune: citez, aproximativ exact, din memorie: „Am 76 de ani și, din motive obiective, de vîrstă, nu-mi mai vine să citesc o carte de 600 de pagini. Recitesc ce am mai citit, pentru că descopăr lucruri complet noi, pe care nu le-am văzut deloc în celelalte multe dăți.“ Și a dat exemplul lui Tolstoi, Moartea lui Ivan Ilici, recitită „chiar săptămîna trecută, înainte a veni aici, la București“.

Nu spun, din motive de spațiu, ce a descoperit, doar că are legătură cu finalul minunatei nuvele. Așadar, pe scurt și pe scări rulante înainte: Ludmila Ulițkaia, Scara lui Iakov, un roman proaspăt ca orice mare, adevărată povest; orice a scris L.U. Și orice din colecția „Babel“ de la Nemira, dar mai ales Un gentleman la Moscova, de Amor Towles, și Pachinko, de Min Jee Lee. Și poezia restituită de la Tracus Arte sau cea descoperită de Svetlana Cârstean din colecția „Vorpal“ a Nemirei. Sau cărțile micii și deschizătoarei de drumuri edituri Black Button Books. Să ne fie, în vipia și aleanul verii, ca răcoarea și ecoul unei picături de ploaie pe o țestoasă de piatră din fața unui templu asiatic din munți,

Scrisori de la Antoaneta / Scrisori pentru Antoaneta, ed. coordonator Ecaterina Dăescu, Editura Universității din București. A fost reeditată de curînd, este foarte frumoasă, texte scrise de profi de la Litere și prieteni de-ai ei (Mircea Cărtărescu, Ioana Pârvulescu, Mircea Vasilescu, Liviu Papadima, Caius Dobrescu, Simona Popescu, Oana Fotache, Zoe Petre ș.a.,) și texte de-ale ei, cele mai multe publicate inițial în Dilema veche.

● Ruxandra CESEREANU, scriitoare

Toată iarna mi-am dorit să recitesc Gogol – poveștile din Serile în cătunul de lîngă Dikanka – și nu am apucat nicicum din pricina treburilor prea multe din viață și slujbe. Voi amîna recitirea pe următoarea iarnă, căci e o carte de recitit la gura sobei (metaforic sau real). Pentru vara aceasta mi-am pus în cufăr patru romane: două recomandate de prietenul și filozoful Aurel Codoban (care mi-a vorbit cîte-n lună și-n stele despre ele); e vorba despre Robert M. Pirsig – Zen și arta reparării motocicletei + Irvin Yalom – Minciuni pe canapea. De vreo două veri m-am reapucat și de Proust, recitesc pasaje, fragmente, paragrafe, fără grabă, în tihnă. Apoi o am în vizor pe Ludmila Ulițkaia: voi reciti Imago (o frescă de la care înveți inclusiv cum să scrii, dacă nu ai orgolii) și voi citi Scara lui Iakov. Îmi place autoarea aceasta pentru energia ei epică de invidiat, am întîlnit-o la Festivalul de literatură de la Timișoara, acum trei ani, am povestit puțin cu ea despre Mihail Bulgakov (era și ea o fană a acestuia) și despre Soljenițîn. Nu știu dacă va mai rămîne timp și pentru Svetlana Aleksievici. Dacă apuc să le citesc/recitesc pe toate cele de mai sus, atunci va încăpea și Aleksievici în cufăr; dacă nu, va rămîne pentru la toamnă, cumva, cîndva. Poezia o pun deocamdată la păstrare și la umbră, am citit prea multe cărți de poezie, excesiv.

Paul PETRACHE, jurnalist

Vara asta, aș vrea să mă imaginez pe o terasă, citind afectat cîte un Solenoid în fiecare săptămînă. Am ajuns, însă, într-un punct în care nu-mi mai vine să mă mint cu atîta nerușinare. Vacanțele îmi întrețin, mai degrabă, fetișul pentru reviste cumpărate de prin gări sau aeroporturi, iar toropeala perpetuă nu mă îmbie neapărat la cine știe ce ambiții literare. Dar de dragul verilor de altădată, pe care le așteptam mai ales pentru posibilitatea de a citi de dimineață pînă seara, voi înșira aici cîteva titluri pe care vreau să le citesc înainte de sunarea clopoțelului care acum nu-mi mai spune nimic.

În curs de apariție la editura mea preferată, Black Button Books, Foame. Memoriile corpului (meu) vorbește despre imaginea de sine și corpurile care nu sînt considerate „OK“ de către cei din jur. Roxane Gay, autoarea cunoscutei serii de eseuri Bad Feminist, a scris o carte imposibil de scris despre mîncatul compulsiv ca modalitate de a depăși o traumă, în care exorcizează relația cu ea însăși și cu cei din jur.

Nu există moment mai bun pentru a te gîndi la moarte decît atunci cînd ești privit de un cocktail cu umbreluță, așa că voi recomanda călduros Bătrînețe și moarte în mileniul trei a lui Livius Ciocârlie. De cînd l-am descoperit (mulțumesc, Cristi!), m-am amorezat pe loc de felul în care face cele mai serioase și problematice lucruri să pară niște frivolități care li se întîmplă altora, departe. Pe lista mea de citit urmează Viața în paranteză și Urmare și sfîrșit. Tocmai mi-am dat seama că am depășit numărul de caractere, așa că mai zic doar de Uau, cel mai recent volum de poezie al lui Dan Sociu. Se anunță o vară intensă. 

anchetă realizată de Ana Maria SANDU