„Poezia care mă ascunde, mă divulgă“ – interviu cu Nora IUGA

Publicat în Dilema Veche nr. 735 din 22-28 martie 2018
„Poezia care mă ascunde, mă divulgă“ – interviu cu Nora IUGA jpeg

Este poezia un gen literar care precedă proza?

Majoritatea scriitorilor încep cu „poezia“, fiindcă poezia te ia prin surprindere. Începe să-ți cînte singură în cap, nu trebuie să faci nici măcar un efort să-ți pui într-o ordine, cît de cît logică, o amintire sau un vis, cum crezi tu că-ți impune proza.

Tot cu poezia începe literatura, poate chiar manifestarea artistică a lumii, în general. În așezările tribale ale comunei primitive, această rostire spontană lipsită de sensuri logice, în care abundau ritmurile naturii, se însoţea cu muzica și cu dansul, ceea ce demonstrează, fără drept de apel, că poezia nu se învață, se face singură. Cred că e cel mai puternic argument că la început a fost „sunetul“, întîia sămînță a „cuvîntului“.

Concepeţi viața fără scris?

Scrisul e organic pentru poet. El nu și poate părăsi poezia, decît atunci cînd îl părăsește ea. Infidela e mai totdeauna poezia. Hölderlin a scris și după completa întunecare a minții sale. N-am să înțeleg niciodată fenomenul Rimbaud. Se pare că el n-a suportat să-l părăsească ea și i-a întors spatele.

Pe dvs. poezia nu v-a părăsit, dar nici dvs. nu v-aţi îndepărtat, i-aţi rămas în preajmă. Vă consideraţi grafomană?

Nu cred că un artist devine mare datorită numărului de cărți scrise sau anilor care i-au fost hărăziți. Nimic nu mă face să mă simt mai ridicolă decît atunci cînd mi se atribuie apelativul de „grande dame“. Decît să primești azi un Nobel, e mult mai onorant să fii un etern „nominalizat“. Mi-e greu faptul că n-apuc de trei luni bune să mă întorc la cartea de proză despre Sibiu, „orașul promis“. Poate că e de bine. Iată, am motive să mai zăbovesc pe aici. Și unde mai pui că mă scapă și de calificativul de „grafomană“.

Este „scrisul“ o formă de evadare?

După exemplul de mai sus, e greu de crezut. Cred că e mai curînd o formă extremă de evadare din captivitate. Oricît de mult m-ar respinge lumea poeților, îmi dau seama că depind iremediabil de poezie (de „scris“, în general), fiindcă eu nu-mi propun „ce“ sau „cum“. Chiar dacă momentul de reculegere, susținut de studenții de la Facultatea de Muzică la înmormîntarea limbii române, sacrificată de ultraperformantele arme electronice, eu n-aș putea să-mi fac poezia să tacă. Pentru că am constatat că incontrolabilul creier al poetului scrie în gînd, chiar și în somn.

Rămîne partizanatul cuvînt-cheie pentru „un loc“ pe „terenul“ literar?

Da, cu siguranță, dar asta n-o știe decît poetul în cauză. Regia de promovare e în mîna criticii, care e o morișcă acționată de marele patron. Promovarea e o trambulină care nu mă mai tentează. Medaliile de merit nu le iau cu mine, nici cărțile de poezie. Dar ea, „poezia“, rămîne în eternitate în alcătuirea mea cosmică. Chiar și pe Alpha Centauri forma mea de existență va fi întotdeauna impregnată de o vibrație artistică.

Îmi imaginez că vă place poezia postmodernă…

Cum să nu-mi placă postmodernismul? Întotdeauna am încercat să fiu în pas cu tinerii. Uneori chiar să-i devansez. Nu toți poeții îmbătrînesc. Villon nu îmbătrînește. Curios, minimalismul, da! Cum să-mi explic asta?

Cum vedeţi poezia: o ascunzătoare sau mai degrabă un mod de a te divulga?

Poetul crede că se ascunde, dar, de fapt, scriind își divulgă toate monstruozitățile. Cînd ține morțiș să se facă înțeles e de o banalitate absolută. Poezia care mă ascunde mă divulgă cel mai bine.

Se tot vorbește despre starea de spirit a scriitorului. Există momente și locuri propice pentru scris?

Poezia, ziceam, se scrie singură. De multe ori poetul încearcă să scrie ce se poartă. În literatura noastră tînără, se pare că „insuportabilul“, „atracția obscenității“ „urîtul în exces“ sînt nesfîrșite, chiar cînd te bucuri de sănătate, de femei, de glorie și de călătorii. De fapt, n-ar trebui să mă mire, fiindcă eu însămi recunoșteam că poezia nu ține de dispoziție, nici de timp, nici de loc. Spuneam chiar că se scrie singură. Inspirația e determinantă. Ea cheamă poezia, ea o anunță, poate ne vine din „ceruri ’nalte“, nu de la îngeri, mai curînd din fiziologia noastră, din amprenta noastră hormonală acordată la timp și la loc. Creaţia este stringent legată de poziția noastră cosmică. Eu așa simt. Poezia depinde foarte mult de starea de îndrăgostire, de perioadele cînd visezi mult. De cele mai multe ori, vine cînd nu te-aștepți, la trezirea din somn, spunînd cu ochii-nchiși: „Iese un cal din fierărie“.

Pînă la urmă, „scrisul poeziei“ se învață?

Imposibil. N-am văzut mari artiști ieșiți din școlile de creație. Cred că și Rimbaud mi-ar da dreptate, nu numai Rilke, cu care am corespondat pe vremuri în scrisorile lui către un tînăr poet.

De ce aţi ales România?

Nu am ales eu România, ea m-a ales pe mine. Cum m-a ales poezia. Eu aș fi vrut să aleg scena. Nici omul, nici natura, n au intenția. Intenția e a drumului. 

a consemnat Mihaela STANCIU

Foto: Werner Gadliger

***

O dimineață ca floarea-soarelui 

nu e grav
carnea nu cade de pe os
cînd telefonul nu răspunde
și tunelul are două urechi simetrice
prin care glontele trece
fără să se întoarcă pînă și
floarea-soarelui o ține pe-a ei
cu dinții negri ca toți negrii
cu dinții galbeni ca un galben
așa-i dimineața asta o cursă
de nori pe cerul gurii
și brusc s-a oprit vîntul
și mi-a făcut loc să trec
atunci m-am lovit de Sebastian
el avea un dreptunghi
eu un triunghi isoscel
se amușinau, dădeau din coadă
ne trăgeau după ei în tufiș
șușoteau pe după frunze cu vîntul
despre cea mai iubită figură
geometrică
pierdută în luncile Brestului
și-atunci a venit coțofana
și mi-a tras pielea ușor de pe mînă
falangele mele s-au făcut
transparente
și-au început să picure un zer acrișor
de vacă bătrînă
veneau pisicile veneau pisicile
le primeam în pat
căutam capacul albastru
să nu se vadă ce-i înăuntru

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.