„Pentru japonezi, România a fost dintotdeauna locul lui Dracula“ – interviu cu Ko IWATSU

Publicat în Dilema Veche nr. 780 din 31 ianuarie – 6 februarie 2019
„Pentru japonezi, România a fost dintotdeauna locul lui Dracula“ – interviu cu Ko IWATSU jpeg

Ko Iwatsu (n. 1975) este critic literar, traducător şi profesor la Universitatea din Kanazawa, Japonia. Doctor în literatură comparată la Sorbona, a publicat, printre altele, studii despre Benjamin Fondane și Ilarie Voronca. 

România a fost sub o puternică influență culturală franceză timp de aproape 200 de ani. Cum au funcționat influențele culturale occidentale asupra Japoniei și ce rol a jucat influența culturii franceze?

Prima dată, Japonia a primit influențe culturale occidentale în secolul al XVI lea, prin misionarii iezuiți, printre care se afla chiar François Xavier. Ei au fost martorii nașterii primilor creștini japonezi. Totuși, aceștia au devenit ilegali sub guvernul shogunat începînd cu 1612. Încă de la începutul secolului al XlX-lea, unii japonezi erau interesați de tehnicile științifice datorită olandezilor, pe atunci singurii europeni care obținuseră permisiunea să facă comerț pe teritoriul japonez.

În cele din urmă, după Restaurația Meiji din 1868, culturile occidentale au inundat țara. Mulți scriitori și artiști au călătorit, în ciuda costurilor și a duratei călătoriei, în Europa și Statele Unite. De atunci, japonezii au continuat să se familiarizeze cu diversele culturi occidentale, în ciuda războiului împotriva Statelor Unite.

În ceea ce privește cultura franceză, aceasta rămîne o referință în ceea ce privește „eleganța“. Cuvintele din limba franceză intrate în vocabularul japonez sînt rezervate domeniului artistic („atelier“, „dessin“), culinar („gratin“, „pot-au-feu“) sau vestimentar („prêt-à-porter“).

În ultimele trei sau patru decenii, influențele culturale franceze au devenit mai puțin importante pentru cultura românească, fiind înlocuite de cele anglo-saxone. Cum s-au petrecut lucrurile în Japonia?

Cultura franceză nu a fost niciodată referința culturală absolută a japonezilor. Desigur, literatura și pictura franceză i-au inspirat. Dar nu putem spune că au schimbat fundamental cultura japoneză. Dacă vorbim despre influențe, cultura americană, deci cultura „globală“ de astăzi, ca peste tot, a atins cultura japoneză cel mai mult. Mulți japonezi poartă blugi și un tricou, se încalță cu sneakers, ascultă muzică rock sau rap în japoneză. În același timp, își păstrează tradiția: continuă să își scoată încălțămintea la intrarea în casă, să folosească bețișoare, să evite discuțiile sincere.

Cum s-a născut interesul dumneavoastră pentru cultura franceză?

S-a întîmplat destul de tîrziu. Cînd eram în liceu, am citit romane de J.D. Salinger, John Irving, Paul Auster. Am fost inițiat în studiile literare lecturînd operele criticului Shûichi Katô (1919-2008), în special opera sa monumentală Istoria literaturii japoneze. Deoarece Katô și-a declarat admirația față de Paul Valéry și Jean-Paul Sartre – a făcut mai multe interviuri cu acesta –, a început să mă intereseze literatura franceză. Opera lui Marcel Proust a fost decisivă.

Pe de altă parte, tatăl meu iubea pictura lui Pierre Bonnard, iar mie îmi plăcea cinematografia franceză a Noului Val. Am călătorit la Paris pentru prima dată cînd aveam douăzeci și unu de ani. Ca toți băieții la această vîrstă, am fost vrăjit, pentru o vreme. O altă anecdotă: cînd tatăl meu a călătorit la București la începutul anilor ’90, a ales o carte poștală cu o reproducere după Bonnard din magazinul unui muzeu. Un român s-a apropiat să-i spună în franceză: „Ah, Bonnard! E minunat“.

Ați putea să ne vorbiți despre perioada în care ați studiat în Franța?

Prima mea ședere îndelungată în Franța a fost la Toulouse. Am descoperit că Franța nu se reduce doar la cultura pariziană. Toulouse este un oraș antic care datează din epoca romană. Este situat pe drumul spre Santiago de Compostela. Există o școală municipală în occitană. Am înțeles, în timpul șederii mele, încărcarea istorică și diversitatea culturală a unui oraș european.

În ceea ce privește Parisul, am făcut doctoratul la Universitatea Paris-Sorbona și am locuit în Maison Argentine din Cité Universitaire Internationale. A fost amuzant să aud spaniolă în fiecare zi, căci eu venisem să îmi îmbunătățesc franceza. Am mers mult la cinematografe. Zilele mele erau organizate conform programelor zilei respective. Dacă era un film indian de la patru și jumătate, de exemplu, terminam studiul din bibliotecă pentru a fi la timp la cinema. Întîlnirile cu oameni de toate naționalitățile au fost și ele interesante.

Cum ați decis să îl traduceți pe Ro-main Gary în japoneză?

Am tradus Promisiunea zorilor pentru că este un roman foarte frumos și nimeni nu îndrăznise să-l traducă în japoneză. Din păcate, celelalte cinci romane ale lui Gary, traduse în limba japoneză, au fost epuizate. Comparativ cu popularitatea și studiile recente din Franța, Romain Gary rămîne aproape necunoscut în Japonia. Prin urmare, merită prezentat din nou publicului japonez. Există numeroase referințe culturale greu de înțeles. Grație notelor unei ediții școlare a acestui roman și unui prieten francez foarte citit, am putut afla despre ce este vorba. De exemplu, un pasaj precum „Deschideți ochii larg în fața fiecărei ciobănițe și ascultați vocile“ nu mi-a evocat imediat povestea Ioanei d’Arc, nici mie și nici cititorului japonez, în general. Umorul, extrem de prezent la Gary, este un element dificil de tradus: dacă l-aș explica prea mult, acesta ar fi distrus, dar dacă aș traduce cuvînt cu cuvînt, aș risca să nu mai rămînă nimic de rîs.

Ați studiat opera lui Benjamin Fon-dane și a lui Ilarie Voronca. De ce i-ați ales pe cei doi poeți români de expresie franceză?

L-am cunoscut pe Benjamin Fondane în primul rînd ca autor al cărții Baudelaire și experiența abisului. Am lucrat la Paris, la o teză de doctorat în literatură comparată care se ocupa de autorul japonez Takehiko Fukunga (1918-1979), un romancier important și traducător al Florilor răului. În romanele sale apare adesea imaginea abisului. Cartea lui Fondane a fost atît de fascinantă, încît autorul însuși m-a interesat. Astfel, am descoperit că a scris un poem lung intitulat Ulise. L-am citit cu plăcere, mai ales că Fukunaga s-a inspirat, de asemenea, din miturile grecești, japoneze și chiar scandinave.

În ceea ce îl privește pe Voronca, l-am descoperit datorită unei studente românce care a făcut o prezentare a poetului în cadrul seminarului lui Pierre Brunel, conducătorul tezei mele de la Sorbona. Cred că a fost Frumusețea acestei lumi și mi-au plăcut mult poemele. Știam că a scris și Ulise în oraș, și asta m-a interesat. Am fotocopiat Permisul său de ședere la Biblioteca Națională a Franței. Sînt niște poeme foarte frumoase. În cele din urmă, în ultimii ani, am reușit să obțin romanele lui Voronca care au o calitate superioară. Deci am decis să îl studiez mai profund.

Fiind ambii de origine română, evrei din aceeași generație, de expresie franceză, mi-ar plăcea să aflu ce au în comun și ce este diferit. Din păcate, nu pot citi în limba română, așa că recurg cît pot de mult la traducerea franceză a textelor lor din perioada românească.

Ați călătorit recent în Argentina, pe urmele lui Benjamine Fondane. De ce ați decis să faceți această călătorie și ce ați reușit să găsiți la Buenos Aires?

Scopul meu principal a fost să consult la Biblioteca Națională reviste unde Fondane a publicat în spaniolă. Nu am găsit nimic inedit, dar am reușit să înțeleg în ce context Fondane a fost prezent în Argentina. Am descoperit că Marcelle Auclair a publicat, în aceeași revistă ca Fondane, prezentarea traducerii lui Don Segundo Sombra, roman pe care Fondane și-l dorea într-o adaptare cinematografică. Mi-aș fi dorit să găsesc documente care să fie mărturia reacțiilor oamenilor din Buenos Aires (los porteños) față de conferința ținută de Fondane în acest oraș și a filmului Tararira pe care el l-a turnat, dar care n-a mai fost realizat.

Există intelectuali români care se bucură de notorietate în Japonia? Cunoașteți traduceri ale unor cărți scrise de autori români?

Există o colecție de opere alese scrise de Mircea Eliade, traduse în japoneză. Majoritatea operelor lui Cioran au fost de asemenea traduse, mai puțin tradus a fost Paul Celan. Însă un scriitor de expresie română n-a mai avut vreodată o receptare la fel de importantă. Nici Eminescu, nici Sebastian nu au fost traduși. Există puțini japonezi care stăpînesc limba română, căci aceasta se predă rar la universitate și există mai puțin interes pentru literatura română decît există pentru literatura franceză. România a fost dintotdeauna locul lui Dracula.

Pe de altă parte, există muzicieni români care se bucură de o reputație bună. Pot spune că ador interpretările partiturilor lui Bach de Dinu Lipatti, ale lui Mozart de Clara Haskil, ale lui Schubert de Radu Lupu. Însă ei au devenit toți cetățeni elvețieni…

traducere din limba franceză de Luiza CARAIVAN

a consemnat Ciprian VĂLCAN

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Bancher renumit, judecat pentru ucidere din culpă. Radu Grațian Ghețea a produs un accident rutier soldat cu moartea unei persoane
Președintele uneia dintre cele mai cunoscute bănci din România a fost trimis în judecată, pentru un accident rutier pe care l-a provocat, spun procurorii, în anul 2022.
image
Cine a fost țarul Ivan al IV-lea al Rusiei, supranumit „cel groaznic“: în masacrul de la Novgorod au fost uciși 60.000 de oameni
La 18 martie 1584, Ivan cel Groaznic a murit în timpul unei partide de şah. Se spune că Ivan a murit de o afecțiune a intestinelor și a aparatului urogenital însă, după ce Stalin a ordonat deshumarea sa, acestor afecţiuni li se adaugă şi otrăvirea cu mercur.
image
Marele Zid Românesc de la Curbura Carpaților. Este lung de zece kilometri și se află la granița dintre două județe
Legenda de la care porneşte şi numele misterioasei formaţiuni geologice spune că acest zid a fost ridicat de fiinţele mitice care trăiau în această regiune cu milenii în urmă - uriaşii, care aveau înfăţişări ciudate şi puteri nemăsurate.

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.