Cel mai cunoscut scriitor brazilian va lipsi de la Tîrgul de Carte de la Frankfurt, unde Brazilia e ţară invitată de onoare. Presa germană a întîmpinat vestea cu distanţă şi chiar cu ironie – absenţa lui nefiind considerată o mare pagubă. Într-adevăr, presa culturală germană nu prea l-a răsfăţat pe Coelho cu cronici elogioase. Dimpotrivă, toate cărţile sale sînt criticate sîrguincios şi desfiinţate temeinic. Pentru nivelul scăzut al scrierii. Pentru autopastişare, redundanţă, repetiţie. Pentru perspectiva moralizatoare. Pentru sărăcia limbajului. Şi pentru multe altele. Pe Coelho îl amuză critica literară. Într-unul interviu acordat ziarului Die Welt (care, apropo, i-a desfiinţat ultimul roman), autorul spune că îi place mai ales faptul că criticii au mereu nevoie de multe rînduri ca să-i arate în detaliu unde a greşit. Mai multe nu poate spune despre ce i se reproşează – necunoscînd limba germană, evaluează cronicile doar în funcţie de cantitatea cuvintelor. „Şi, cu cît scriu mai mult, cu atît mai bine“, spune Coelho. Cărţile lui Paulo Coelho se vînd în sute de milioane de exemplare la nivel mondial. Iar scriitorul este considerat una dintre cele mai influente personalităţi pe reţelele de socializare. Orice mesaj al său este citit şi redistribuit de milioane de utilizatori Facebook sau Twitter.

Pe cît de dispreţuit e de criticii literari consacraţi, Paulo Coelho e iubit de cititorii săi. Şi asta e tot ce contează – după cum el însuşi afirmă. Prezenţa sau absenţa lui la cel mai mare tîrg de carte din lume devine o miză nu atît pentru lumea literară, cît pentru cei care îl citesc. Decizia de a nu merge la Frankfurt e motivată politic. Paulo Coelho e supărat că, în loc să profite de scena oferită de tîrgul de carte pentru a prezenta cultura vie, fenomenele literare autentice, scriitorii cu adevărat valoroşi, Ministerul brazilian al Culturii a invitat o droaie de autori necunoscuţi. „Dintre cei aproape 90 de autori, doar de vreo 20 am auzit“, spune Coelho. Restul sînt prieteni, prieteni ai prietenilor etc. „Ăsta e nepotism“, spune Paulo Coelho. Lipsesc de la Frankfurt – pentru că nu au fost invitaţi – numeroşi scriitori tineri şi valoroşi. Şi asta taman în condiţiile în care Ministerul Culturii din Brazilia a anunţat că vrea să prezinte, prin programele de la Frankfurt, tocmai diversitatea literaturii braziliene contemporane.

Din 1994, cînd Brazilia a fost invitată pentru prima dată la Buchmesse, s-au schimbat inclusiv raporturile politice. Implicit, şi literatura a devenit mai atractivă pentru pieţele din Occident. Iar ediţia de acum chiar promite revelaţii majore. Una dintre ele e chiar depăşirea clişeelor. Milton Hatoum, un autor brazilian foarte popular, spunea, astă-vară, la lansarea programului, că ţara sa înseamnă „mai mult decît samba, carnaval şi fotbal“: „Literatura unei ţări poate distruge stereotipurile. Sînt multe voci de autori brazilieni încă necunoscute în Germania şi în Europa. Ele au în spate un întreg univers, ele reprezintă o lume întreagă“, spune Hatoum. Studiile arată că în Brazilia sînt aproximativ 90 de milioane de cititori – e una dintre cele mai mari pieţe de carte din lume. Participarea în calitate de ţară invitată la Buchmesse e un bun prilej de a întări poziţia limbii portugheze în plan mondial şi de a prezenta, în Europa, diversitatea literaturii braziliene.  

Problema e că unele clişee persistă şi sînt confirmate de practicile decidenţilor politici. Căci, după cum explică Paulo Coelho în interviul pentru Die Welt, politica s-a amestecat foarte urît în cultură. Şi nu e vorba aici doar de selecţia autorilor. Coelho nu vrea să reprezinte literatura braziliană la Frankfurt căci, implicit, s-ar putea înţelege că reprezintă şi Brazilia. Iar Coelho se numără printre criticii regimului politic din ţara sa. Printre altele, pentru felul în care guvernul înţelege să (nu) subvenţioneze cultura. Cum aceste critici vin din partea unui autor care nu are nevoie de nici o subvenţie, sînt cu atît mai întemeiate. Ceea ce propune Paulo Coelho e un boicot al pavilionului Braziliei de la Frankfurt. Cu sau fără merite literare, are suficentă autoritate încît să declanşeze un soi de mişcare „occupy“, prin absenţă. Cine i se va mai alătura? Poate, vorba lui, norocul îi ajută pe cei îndrăzneţi...  

Foto: wikimedia commons