O viaţă în schimbul unei turnătorii

Publicat în Dilema Veche nr. 706 din 31 august – 6 septembrie 2017
O viaţă în schimbul unei turnătorii jpeg

– Thomas Bernhard la Laboratorul teatral Bucureşti –

De fiecare dată cînd merg la teatru mă încearcă o emoţie asemănătoare cu starea care precede propria mea implicare în actul creator, un fel de trac, un amestec de frică şi nerăbdare, comparabil cu acea tulburare greu de definit pe care o numim „inspiraţie“. Un subiect care te asaltează din foarte multe direcţii se naşte greu. Eu însămi, creînd literatură cu participarea întregului meu trup, ca unul ce nu-şi poate gîndi textul decît interpretîndu-şi-l în faţa unui public, nu pot fi un spectator pasiv – eu sînt pînă la identificare şi cel care devorează, şi cel care se lasă devorat. Nimic nu mi am dorit mai mult în viaţă decît să fiu actriţă, poate de aceea ştiu să fac distincţia între aprecierea publicului şi cea a criticii. Dar destul despre mine.

Am rămas cu mentalitatea veche, aceea că teatrul este o artă scenică mult mai rafinată şi mai pretenţioasă, făcută să se adreseze unui public mai select decît filmul, care se poate produce în serie, ca spectacolele de varieteu sau cele cu tematică declarat politică sau de acţiune, menite, evident, să declanşeze reacţii imediate şi să aducă profit. Dar destul cu divagaţiile.

Caut o casă la nr. 39 pe strada Aurel Vlaicu, care se intersectează cu Bulevardul Dacia. Nici vorbă de o instituţie culturală; o casă oarecare, ca mai toate locuinţele funcţionărimii bucureştene de la începutul secolului trecut. Acolo, curios, urmează să aibă loc un spectacol de teatru. Nu, nu e o joacă de copii care improvizau pe vremuri piese cu Scufiţa Roşie şi cu lupul, cînd bunicii aveau musafiri, e chiar ultima reprezentaţie – cu atît mai emoţionant – cu piesa Am Ziel (La ţintă) de scriitorul austriac Thomas Bernhard, sau în alte variante Totul e bine cînd se termină cu bine ori Scapă cine poate. La intrarea în casă, mă întîmpină Klaus Christian Olasz, consul la Ambasada Republicii Federale a Germaniei şi gazda serii, în distribuţie mulţumindu se cu rolul sufleorului, părînd – culmea! – pe scăunelul lui modest de după uşă un fel de Zubin Mehta la pupitrul de dirijor. Două camere mobilate în stilul anilor ’40, într-una, măsuţe identice, aliniate în dreptul pereţilor, acoperite cu şerveţele negre. Pe ele se află ceşcuţe mici, după moda epocii, în care abureşte cafeaua turcească. N-am de gînd să vă descriu tot mobilierul celor două încăperi, nici cărţile străine, îmbrăcate în piele, din rafturile acoperite cu geamuri, nici masa mare din sufragerie, nici lustra. Vreau să vă introduc în atmosfera unui timp prezent care coexistă acum şi atunci, atît în realitate, cît şi în ficţiune, fără să apeleze la artificiul decorului, înghiţindu-şi spectatorul în convenţia scenică cu perversitatea chitului care-l înghite pe Iona. În rolul principal, Ramona Olasz, o actriţă tînără, formată la Teatrul din Timişoara, în ciuda aerului sportiv, deschis, ferm, camaraderesc pe care-l degajă de-ndată ce-o cunoşti, reuşeşte să dea viaţă unor personaje de un dramatism pînă la limita suportabilităţii. Cu spectacolul ac­tual, realizează o performanţă actoricească remarcabilă, schimbînd registrele de la o replică la alta şi obligînd spectatorul s-o urmeze cu sufletul la gură. Rar am întîlnit un actor atît de tînăr să îmbine atît de perfect emoţia cu ideea cum o face ea. Pe parcursul întregului spectacol, pe care îl susţine aproape singură, este acompaniată, mai mult episodic, de doi parteneri: fiica timidă şi ascultătoare, care nu iese din cuvîntul mamei, interpretată de Ioana Predescu, comunicîndu-şi inteligent şi sensibil dramatismul trăirii mai mult prin tăcere şi, în rolul tînărului dramaturg, de George Bîrsan, care reuşeşte cu destul aplomb să ţină piept torentului verbal al personajului central, parcurgînd un registru interpretativ foarte variat. Drama lui Thomas Bernhard, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai Austriei, cunoscut mai ales prin virulenţa mesajului cu care atacă direcţia greşită a societăţilor „evoluate“, unde adevărata calitate, valoarea umană şi tot ce ţine de spirit şi sentiment se cumpără şi se vinde, transformînd idealul şi aspiraţia într-un troc meschin şi reducînd, de cele mai multe ori, iubirea la avantajele pe care ţi le dă încheierea unei afaceri profitabile – căsătoria cu o turnătorie – atinge, în acest cadru familial, tensiunea maximă. Într-un asemenea context, pe care eu nu-l pot reduce doar la un mesaj strict politic, adaptat la istoria autohtonă care a adus la dezastru o „societate civilă“ ce începuse să prindă cheag şi în ţara noastră, portretele liderilor comunişti (Ceauşescu, Brejnev ajungînd la Iliescu şi la mineriade) cred că diminuează sensibil viziunea de ansamblu a alienării şi dezumanizării unei lumi care nu mai ştie încotro s-o apuce.

Cunoscutul verdict J’accuse! e, aici, mult mai virulent şi cu bătaie infinit mai lungă, fiind vorba de degenerarea globală a unei lumi cupide care trăieşte doar pentru „a avea“, o lume aservită banului, în care suprema dovadă de inteligenţă e boicotarea valorilor morale şi asigurarea unei vieţi care să-ţi ofere totul de-a gata, unde tînărul întrebat de un reporter ce vrea să facă în viaţă să răspundă, invariabil, „să mă distrez“ şi bătrînul – „să fiu eutanasiat“. Sigur, nimic nu se poate generaliza, nici descreierarea tinerilor, nici apocalipticile previziuni ale bătrînilor. Oricum, mesajul piesei lui Thomas Bernhard m-a făcut să văd că ne îndreptăm spre o existenţă în inexistenţă. Faptul că piesele Minetti (1979) şi Înainte de pensie (1981), de acelaşi autor au fost puse în scenă la noi chiar în a doua jumătate a secolului XX, fără o cenzură prea rigidă, la Teatrul Mic, sub conducerea lui Dinu Săraru, nu mă miră prea mult, ele bucurîndu-se, de altfel, şi de o distribuţie remarcabilă (Octavian Cotescu şi Ştefan Iordache). Piesa La ţintă a mai văzut lumina rampei în România cu ocazia unui turneu al Teatrului din Graz la Timişoara (2008). În viziunea actuală, înţelegînd prin aceasta întreaga concepţie regizorală, semnată tot de Ramona Olasz, prin prescurtarea textului şi transpunerea întregii acţiuni de pe scenă într-o casă locuită, rupe total convenţia scenică, mutînd drama în viaţa de toate zilele a oricărui om de acum, de aici şi de oriunde. Un mare eveniment teatral, aşa cum, din păcate, nu mi-a fost dat să văd nici la Berliner Ensemble, nici la Teatrul Central din Stuttgart, încheindu-se apoteotic cu celebrul cîntec popular german al celor care îşi cer dreptul la cuvînt, Die Gedanken sind frei („Gîndurile sînt libere“), interpretat chiar de „sufleur“, care realizează efecte excelente şi pe parcursul acţiunii, intervenind liber în replica protagonistei, dînd glas unui fel de gînd ascuns al spectatorului. Foarte „la ţintă“ aceste scurte intervenţii. Spectacolul în această viziune nouă, revizuită, mi se pare absolut inedit, nu numai pentru o direcţionare mai eficientă a mesajului, dar şi pentru lărgirea ariei lui de adresabilitate mai rapidă şi mai directă, fără intermediul scenei, la spectator. Cînd s-a terminat acest five o’clock, şi gazdele, şi musafirii aplaudau împreună frenetic, cu lacrimi în ochi, iar Die Gedanken sind frei continua să-mi cînte-n urechi. Şi poate că fiecare se gîndea la ce-l durea pe el personal, şi poate că fiecare îşi sacrificase, într-un fel sau altul, viaţa, pentru o turnătorie care dăduse faliment, sau scrisese o piesă de teatru fluierată la premieră, fiindcă nu respecta canonul obişnuit, de care te poţi izbi zilnic pe net sau la televizor... Şi sigur că, în acest caz, replica proprietarului turnătoriei, „Totul e bine cînd se termină cu bine“, îmi aminteşte şi de „Ce contează, Jean boxează“, ca şi de cealaltă replică, „Scapă cine poate“, care par copiate de pe pancartele demonstranţilor din Piaţa Victoriei. Cum să nu te gîndeşti la Ordonanţa 13 sau la vînarea DNA-ului, că doar de-asta ai creier, să faci asociaţii. Fără îndoială, piesa a cunoscut un succes frenetic la ultimul spectacol; acum, cînd consulul german Klaus Christian Olasz şi soţia lui, excepţionala actriţă Ramona Olasz, vor fi pus deja piciorul pe scara avionului care îi va duce la Berlin, eu mă voi gîndi încă multă vreme că şi Putin, şi Trump, şi Macron, şi Angela Merkel, şi Papa de la Roma puteau avea un rol în piesa asta... şi eu, şi tu, şi el, de ce nu? 

Nora Iuga este scriitoare și traducătoare.

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.