Aţi realizat de curînd, la MŢR, prima etapă a unui proiect care s-a numit „Grădini săteşti. Radiografiile a trei grădini, etapa I: ieşirea din iarnă.“ Ce v-aţi propus cu această expoziţie?

Societatea noastră europeană a intrat într-un moment istoric, în care civilizaţia ţărănească dispare, transformată într-o societate rurală în care ţăranul devine agricultor. Ţăranul devine un simbol, un ultim refugiu, un ideal. Un ideal prea fragil şi pe cale de dispariţie. În multe alte ţări, grădinile săteşti au dispărut, din simplul motiv că „grădinarii-ţărani“ au dispărut. Cîte uliţe din Franţa, Anglia sau Germania mai văd bălegar proaspăt şi roaba scîrţîind? Unii zic că România a rămas înapoiată, dar acest defazaj este şi o mare şansă, care ne permite să avem o cultură vie a grădinăritului rural. Multe studii despre grădinăritul bio nu fac decît să se inspire din bune practici ancestrale. Pînă acum, am studiat casele, hainele, bisericile, mîncărurile... A venit timpul să deschidem portiţa din grădină.

Cum va continua acest demers observaţional?

Ne-am propus să urmărim relaţia dintre „grădinarul-ţăran“ şi natură. Obiectivul principal este acela de a avea o privire din interior a grădinii de la sat, urmărind pas cu pas evoluţia acesteia, pe o durată de patru-cinci ani.

Prima etapă a fost punerea în valoare a primăverii 2013, mai precis felul în care trei grădini se trezesc încet din iarnă. Vor urma expoziţii pentru celelalte anotimpuri, în vara lui 2014, în toamna lui 2015 şi în iarna lui 2016, cu aceleaşi trei grădini. Vom avea, aşadar, un studiu pe termen lung, ca o radiografie a societăţii rurale.

Ce înseamnă să radiografiezi, de fapt, nişte grădini?

O astfel de radiografie încearcă să descopere lucrurile pe care nu le vedem cu ochiul liber. Sute de ani s-au transmis secretele, soiurile... Dorim să descoperim dimensiunile ascunse, şi asta necesită un pic de timp.

Nicolas Triboi este peisagist.

a consemnat Ana Maria SANDU