„Niciodată nu am lucrat ca să răspund unei mode“ – interviu cu artista Geta BRĂTESCU

Publicat în Dilema Veche nr. 690 din 11-17 mai 2017
„Niciodată nu am lucrat ca să răspund unei mode“ – interviu cu artista Geta BRĂTESCU jpeg

Aş vrea să pornim din prezent, de la ceea ce lucraţi recent. Cînd am putea stabili o perioadă nouă în opera dumneavoastră? Cînd s-a schimbat ceva în modul în care lucraţi?

Nu prea s-a schimbat. Dumneavoastră aveţi aici, în atelier, lucrări vechi. Cînd am pus pe acelaşi perete lucrări noi, nu am simţit o diferenţă între unele şi altele.

Lucraţi mult cu formele decupate.

Da, folosesc ca instrument foarfeca în multe situaţii. Hîrtia este materia şi foarfeca lucrează în această materie. Mie nu mi se pare o problemă diferenţa tehnicii. Important este spiritul lucrării. Ceea ce îmi cere mie mintea, gîndirea şi viziunea. Desenul acesta, de pildă, este inspirat de ce am văzut pe fereastră. Toate lucrările acestea sînt foarte libere, nu am nici o viziune creată de un interes, nici un interes profesional, bănesc, nimic. De plăcere. Lucrez de plăcere şi asta fac de cînd exist, din copilărie.

În cazul seriei „Medeea“ (1980), o defineaţi tot prin intermediul desenului: „desen cu maşina de cusut“. Totul se reduce la desen, deşi vorbim în acest caz de mediul textil.

Foarte multe materii se pot folosi la desen. Desenul este o problemă de spaţiu. Dacă fotografiezi un dansator, fotografia este o lucrare care a fost creată prin traversarea spaţiului. Eu cînd desenez mă bucur foarte mult. Desenînd, mîna mea dansează.

Citind o carte a dumneavoastră precum De la Veneţia la Veneţia (1970), am remarcat că în descrierile pe care le faceţi în călătoria italiană se regăsesc dansuri ale formelor, foarte multă geometrie.

Sigur că da. Eu am călătorit destul de mult, alături de soţul meu, cu maşina, am avut o viaţă liberă. Totul se strînge, se reduce la traversarea spaţiului. Traversarea spaţiului se face prin linie.

Mă gîndesc acum la întîlnirea dumneavoastră cu mediul industrial (tipografia, cazangeria). Cum a fost această experienţă de lucru, cu utilaje enorme, cu spaţii care nu vă erau familiare? Aţi transformat spaţiul industrial într-un prilej de reflecţie asupra posibilităţilor formelor, aşa cum se întîmplă în seria „Regula cercului, regula jocului“ (1985): 12 colaje – textil şi tempera pe hîrtie – asamblate după regulile hazardului, în forma cercului.

Eram foarte tînără atunci. Era o lume foarte interesantă. Muncitorii erau nişte domni. Îmi dădeau posibilitatea să văd maşini, să observ cum se lucrează cu acele utilaje, să fac schiţe. Nu desenam portrete.

Pentru că spuneţi că foarte rar apăreau personaje în desenele dumneavoastră, îmi amintesc acum prezenţa dumneavoastră în Pavilionul României la Bienala de artă de la Veneţia, în 1960, atunci cînd în expoziţia colectivă de grafică militantă organizată de Jules Perahim participaţi şi dumneavoastră. Una dintre lucrări este intitulată Sărbătoare, o defilare de 1 Mai pe străzi bucureştene. Acolo apare o masă de oameni, dar fiecare e reprezentat printr-o liniuţă mică neagră, aproape punct.

Eu niciodată nu am lucrat ca să răspund unei mode. Niciodată. Întotdeauna am lucrat pentru plăcerea mea şi plăcerea mea este de a fi eu însămi. Adică atunci cînd iau un creion în mînă, creionul acela devine eu însămi. Fie că scrie, fie că desenează. Cam asta e, simplu vorbind. Sînt egoistă. Am lucrat la revista Secolul 20, actuala Secolul 21, şi încă lucrez.

Acolo sînt nişte reguli care ţi se impun.

E ca o muzică. Un muzician cîntă ceea ce poate el să cînte, ceea ce îi place să cînte. Obişnuiam să mă duc la Ateneu la concerte, or, acestea erau susţinute de oameni cărora le era personal acel tip de muzică. Cam aşa e şi desenul.

Iar mîna execută o coregrafie.

Da. E foarte plăcut să desenezi.

Cum e experienţa ilustraţiei de carte? Pentru că aţi făcut şi așa ceva. Acolo eşti strîns legat de o poveste. Mă gîndesc, de exemplu, la ilustraţiile pentru Nastratin Hogea.

Îmi plăcea teribil.

Acolo apăreau personaje, îl identificai pe Nastratin şi totuşi e o mare unitate între acele ilustraţii şi desenul independent, de acum, de aici, din atelier.

Este altceva. Dar desenul îl făceam în acelaşi fel, mă jucam. Şi aici mă joc, la urma urmei. E foarte greu de spus. Caracteristica desenului meu este asta: să fiu eu însămi în momentul în care desenez.

15 expozitie geta bratescu atelierele artistului la musac leyn jpg jpeg

Lucraţi în fiecare zi?

Da.

De cît timp în fiecare zi?

Dintotdeauna. Cînd eram copil, desenam cu hîrtie ruptă de-a lungul peretelui.

Era un desen în spaţiu.

Îmi plăcea teribil. Erau personajele mele.

Aţi studiat şi în cadrul Facultăţii de Litere şi Filozofie (cu un profesor ca G. Călinescu), şi la cea de Arte, cu un mentor precum Camil Ressu. Aţi scris mult de-a lungul vieţii. Cum aţi descrie acest interes pentru literatură?

Tatăl meu era un farmacist care a studiat, pe lîngă farmacie, şi cinci de ani de medicină. Mama mea a studiat farmacia şi, totodată, citea literatură. Aici, în atelier, se află biblioteca ei, cu cărţile ei înăuntru. Ştia multe lucruri şi m-a crescut în acest spirit. Îmi citea poveşti, îmi aducea cărţi, trăiam într-un spirit al scrisului, al imaginii, citeam şi eu foarte mult.

Albume de artă existau în casă?

Nu, dar mama mergea la expoziţii şi mă lua şi pe mine. Eu am stat la Ploieşti. Cînd am ajuns la Bucureşti mergeam frecvent la Sala Dalles.

Conceptul de atelier mental – vagabond, continuu (citez astfel titlurile unor cărţi semnate de dumneavoastră) – e unul important pentru propria dumneavoastră metodologie de lucru.

Atelierul a devenit spaţiu sfînt, între ghilimele, în momentul în care tatăl meu mi-a creat în casă un loc de lucru şi apoi, cînd m-am căsătorit, soţul meu. Soţului meu, Mihai, îi datorez cel mai mare dar al spaţiului. De pildă, această cameră i se datorează lui.

În opera dumneavoastră îşi fac apariţia şi obiectele în spaţiu, cu viaţa lor, obiecte ce amintesc de un spirit al avangardelor.

Dumneavoastră vorbiţi ca omul de astăzi, care ştie că lucrul acesta aparţine unui anumit tip de artă. Asta cu tipul de artă nu exista cînd eram eu tînără. Eu mă jucam. Am avut părinţi şi un soţ generos şi mă jucam. Astăzi, la bătrîneţe, mă joc, dar dacă mă joc, ştiu că jocul meu e mai mult decît joc.

Realitatea politică s-a schimbat radical în jurul dumneavoastră în mai multe rînduri, societatea s-a modificat – cum s-a reflectat acest lucru în arta dumneavoastră? Reuşesc cele două planuri să se menţină autonome?

Nu cred că politicul se reflectă în artă. Dar este esenţial să existe mereu spaţii de expoziţie. Orice artist lucrează. Foarte mulţi artişti pe care îi cunosc lucrează de cînd îi ştiu. Epocă mai bună, epocă mai puţin bună… dar lucrează mereu. Ca şi scriitorul.

Dar scrisul pentru dumneavoastră ce rol are? Aţi publicat un număr considerabil de cărţi.

Apare foarte des nevoia de a scrie. Ceea ce scriu eu nu este străin desenului. Chiar aş vrea să fac o carte despre artă, despre desen. În revista Secolul 21 public din cînd în cînd reflecţii despre desen. Am multe caiete pline de scrieri ce îmi aparţin.

Pe un carneţel plin cu desene recente, pe care tocmai mi-l arătaţi, scrie, pe prima pagină: „Petit dessin, grand plaisir“. Şi acelaşi lucru în română, pe un alt carneţel: „Desen mic, plăcere mare“. „Se dansează“ scrieţi în alt loc…

Despre trăirea artei este foarte greu de spus. Artiştii epocilor trecute au murit, rămîn lucrările care vorbesc prin ele. Arată o formă a spiritului lor.

Îmi spuneaţi că eu, cel din exterior şi din prezent, pot trasa etape în opera dumneavoastră, pot stabili paralele cu alte momente din istoria artei. Dar dumneavoastră cum priviţi în urmă la ceea ce aţi realizat? Eu văd lucrurile dintr-un anumit unghi, dar cum le vede cel direct implicat, creatorul lor?

Întotdeauna va exista o diferenţă secretă în forma lucrului care rămîne.

Marile întrebări pe care un artist şi le pune se schimbă în timp? Căutarea rămîne mereu aceeaşi?

Eu căutările acestea nu le cunosc. Îmi place să lucrez. Ceea ce îmi place se dovedeşte aici, în ceea ce fac. Dacă este similar modul în care am lucrat acum treizeci de ani cu acela în care lucrez acum, asta puteţi vedea dumneavoastră, eu mai puţin, eu diferenţele le consider o plăcere. Nu îmi place ceea ce nu este bine făcut. Şi ceea ce nu este bine făcut nu e bine făcut în spiritul meu. Eu privesc la lucrările mele ca un străin.

a consemnat Daria GHIU

Foto: M. Oroveanu

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.