Lumea cuprinsă cu mintea

Publicat în Dilema Veche nr. 765 din 18-24 octombrie 2018
Lumea cuprinsă cu mintea jpeg

„Istoria literaturii e, în fond, autobiografia mea intelectuală“. Cu fraza aceasta Profesorul Paul Cornea (3 noiembrie 1923 – 7 octombrie 2018) a deschis, în toamna lui 2010, cursul dedicat proaspeților doctoranzi de la Litere.

Afirmația nu m-a suprins. Era, dimpotrivă, de o înspăimîntătoare exactitate. Nu trebuia să stai prea mult pe gînduri ca să realizezi că lucrurile stăteau întocmai. Dovadă cărțile lui, care acoperă, de fapt, tot ce a însemnat în ultimele (multe) decenii cercetarea literară de vîrf. Nu mi-am dat seama, la momentul acela, ce anume m-a împins să transcriu aceste cuvinte în chip de motto pe prima pagină a agendei pe care-o pregătisem pentru a lua note. A fost, mi-amintesc, un gest reflex. Abia acum, după plecarea Profesorului, am căutat rîndurile acelea, pe care memoria mea le reținuse infidel, și am înțeles ce mă frapase: curajul de a-și privi viața ca pe un destin și, simultan, acela de a concepe destinul ca pe o formă majoră a gîndirii. Paul Cornea nu era doar un specialist de prim nivel în domeniul lui (în domeniile lui, ar fi mult mai corect spus), ci un om a cărui natură (nu ambiție) îl punea în situația de a cuprinde cu mintea lui întreaga lume. Cu forfota ei intelectuală, pe care știa s-o diagnosticheze exact, cu trecutul ei, de pe care știa să ridice pînă și ultimul fir de praf (make it new părea să fi fost și deviza lui în studiile consacrate secolului al XIX-lea), cu bibliografiile în care avansa cu o suplețe pe care de foarte puține ori erudiții se arată în stare, cu ierarhiile ei, pe care le investiga fără a lua totuși prea în serios efemeridele.

Nu știu dacă am scris-o așa, negru pe alb, pînă acum. De cîte ori m‑am ocupat de cărțile lui (acum îmi dau seama că, din 2005 încoace, le‑am recenzat pe toate, noi apariții sau reeditări, chiar și un Festschrift), am fost mai atent la cîștigul imediat, adică la știința care decurgea din acestea. Era normal să procedez astfel, de vreme ce volumele erau dintre cele definitive, inconturnabile în specialitatea lor. Mă gîndesc în primul rînd la Originile romantismului românesc (1972), la Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii (1980), la Introducere în teoria lecturii (1988) sau la mai recenta Interpretare și raționalitate (2006). Altfel spus, la cele cu alură și osatură de sinteză teoretică. Acolo cuprinderea e evidentă. Iar folosul nu mai trebuie demonstrat. Dar nu uit (nu am cum să uit) nici contribuțiile istorice de scurtă respirație pe care Paul Cornea le-a asamblat în volume mai puțin frecventate. Dacă le numesc, nu e din pedanterie, ci pentru că, întîlnindu-mă cu ele, am avut ocazia de a le constata excelența: e vorba de De la Alexandrescu la Eminescu (1966), de Oamenii începutului de drum (1975), de Itinerar printre clasici (1984), de Aproapele și departele (1990). Indiferent cît de adînc cobora Paul Cornea în cronologie, intervențiile acestea împărtășesc o lumină cu totul particulară a prezentului scrierii. Ca adecvare, desigur, la metodă, dar și ca fericită punere în acord a sensibilităților, la distanță de un veac. Iar asta fără concesii făcute modelor de vreun fel. Mi-amintesc, de pildă, cum, într-unul din aceste volume, Paul Cornea oferea o expertiză promptă și fără drept de apel într-o problemă de atribuire care-l inflamase pe un studios al lui Eminescu. Nu doar calitatea argumentelor era, acolo, impresionantă, ci și tactul pe care Profesorul îl investea pentru a-și feri demonstrația de stilistica reprobabilă a execuției publice.

Vocația actualității

Ajung, astfel, după un mic ocol, la un aspect despre care nu știu să se fi discutat prea mult și de care eu însumi mi-am dat seama recitind volumul memorialistic Ce a fost – cum a fost (2013). N‑am băgat de seamă, la prima lectură, în ce grad înalt avea Profesorul Cornea vocația actualității. De orice fel va fi fost ea. În plus, oricît de legat ar fi, prin tematica volumelor, de trecutul literaturii române, nu cred că-l putem suspecta de paseism. O recunosc, de altfel, toți studenții săi, pe care cursul de literatură pașoptistă i-a încîntat, deși (sau tocmai pentru că) plonjonul în istorie nu se făcea de pe pozițiile intransigente ale celui care, deținînd un set de certitudini, ignoră dubiile auditoriului. Or, pentru Paul Cornea, prioritatea ținea întotdeauna de virtuțile dialogului cu tinerii din fața lui. De aici, o spune limpede în cartea amintită, și inaderența spontană la modelul Vianu. De aici grija cu care le-a urmărit tuturor foștilor discipoli carierele și aviditatea cu care a continuat să le citească ani de-a rîndul aparițiile.

Voracitatea asta l-ar fi putut transforma într-un cronicar literar redutabil și longeviv. Echilibrul, probat cu asupra de măsură în împrejurări care altora le-ar fi dat frisoane, i-ar fi venit și el în ajutor. Sînt lucruri care se pot deduce, spuneam, din profilul moral al Profesorului. Am sentimentul că le știa și el. În Ce a fost – cum a fost, amintește, de altfel, de cele trei momente care i-au marcat nefast relația cu comentariul actualității. De nici unul dintre ele, Paul Cornea n-a fost răspunzător. Primul s-a petrecut în 1947, cînd, la invitația lui Miron Radu Paraschivescu, tînărul literat acceptă să preia rubrica de cronică a unei publicații aflate, atunci, în avanposturi, Revista literară. Episodul se știe: articolul-program cu care debutantul vrea să-și inaugureze luările de poziție e masacrat de Nicolae Moraru. Nici următoarele articole nu vor scăpa de asemenea imixtiuni: despre poezia lui Emil Isac, despre teatrul lui Mihail Sebastian, despre nuvelele lui Oscar Lemnaru, despre romanul lui Dinu Pillat, Moartea cotidiană. Nu foarte multe, se poate vedea (oricum, nu destule pentru a consacra un cronicar). Totul se rupe odată ce același Moraru comandă, nici mai mult, nici mai puțin, o cronică despre un anume Constantin Streja.

A doua experiență nefastă a durat trei săptămîni, sub umbrela ziarului Scînteia. Din nou, intruziunile au fost fatale. La șaizeci de ani distanță, Paul Cornea evocă două dintre cele mai serioase. Unul – aproape pasabil – se leagă de nemulțumirea lui Silviu Brucan (adjunct al organului de presă) față de tonul prea civilizat adoptat într-o polemică cu Vladimir Streinu. Celălalt ar fi ridicol de n‑ar conține și o undă de abjecție. În urma întrevederii cu directorul din umbră al Scînteii, Sorin Toma (nesemnificativul autor al articolului „Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei“), tînărului i se sugerează să comenteze cum se cuvine un volum de versuri al lui A. Toma, Flăcări pe culmi. Nici o coincidență de nume, cum credea, în primă instanță, cronicarul: cei doi erau tată și fiu. Ceea ce conduce, pe bună dreptate, la o demisie fermă.

În sfîrșit, al treilea eșec e cu atît mai nedrept cu cît nu-l mai privește pe aspirantul Paul Cornea, ci, deja, pe istoricul și pe teoreticianul literar format, cu o carieră inclusiv internațională. Între 1982 și 1987, deci vreme de șase ani, Paul Cornea a discutat, în paginile revistei Manuscriptum, monografii, antologii, ediții critice, aparținînd unor nume ca Florin Manolescu, Niculae Gheran, Eugen Negrici, Mihai Zamfir, Mircea Anghelescu, George Gană ș.a. Imediat ce și-a căpătat notorietatea, rubrica a căzut, însă, sub un pretext aiuritor: Profesorul Cornea ar fi făcut, vezi Doamne, din bivuacul său istorico-literar, concurență cronicarilor de frecvență săptămînală.

Dar pînă și aici, într-o vocație deturnată de cronicar, Paul Cornea a lăsat urme memorabile. 

Cosmin Ciotloş este critic literar. Cea mai recentă carte publicată: Elementar, dragul meu Rache. Detalii mateine sub lupă, Editura Humanitas, 2017.

****

 „Dacă în prestaţia profesorului intră oricum o doză de actorie, atunci aceasta e reprezentată de commedia dell’arte, unde repetitivă rămîne doar schema intrigii şi cea a personajelor, nu întreaga construcţie dramatică. Nu vreau să dau aici reţete. Ceea ce ţin să afirm e că aducerea cursului la o dimensiune de autenticitate, în care sînt permise şi digresiunile, şi improvizaţia, ca şi utilizarea modalităţii «temei cu variaţiuni», a constituit, cel puţin pentru mine, o cotitură hotărîtoare. Am continuat în lungul anilor s-o exersez, favorizînd mereu spontaneitatea, elaborarea în mers, pe baza unor note de curs, conţinînd doar planul de idei şi cîteva repere esenţiale (cronologice şi bibliografice). În felul acesta, stricto sensu, nu se juca mereu aceeaşi piesă, ceea ce avea darul să mă incite de fiecare dată să performez. Înlocuirea oratoriei cu familiaritatea colocvială s-a dovedit extrem de rentabilă.

Am înţeles că nimic nu e mai convingător decît naturaleţea: micile ezitări, pauze ori redundanţe, salturile de nivel, aluziile şi parantezele, chiar şi bîlbele incidentale – toate acestea nu numai că nu tulburau impresia ascultătorilor, ci sporeau senzaţia de verosimil. Chiar şi îndreptarea unor erori, să spunem de informaţie, putea juca un rol pozitiv: rectificarea comunica tinerilor faptul că profesorul e onest, că ţine la adevăr mai mult decît la mîndria lui. Trebuie spus că, în genere, publicul studenţesc nu e uşor de cucerit. Este foarte sensibil la fals, ridicol şi aroganţă, în acelaşi timp însă e generos, capabil de entuziasme neobişnuite în lumea blazată a adulţilor. Ghiceşte repede dascălii de la care poate învăţa carte, dar îi iubeşte îndeosebi pe cei care-i oferă în plus un anumit confort de complicitate intelectuală şi morală“.

(Paul Cornea, Ce a fost – cum a fost, Editurile Polirom & Cartea Românească, 2013)

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.