Lucian Boia și criza statului de drept

Publicat în Dilema Veche nr. 771 din 29 noiembrie – 5 decembrie 2018
Lucian Boia și criza statului de drept jpeg

Opera istoricului Lucian Boia se construiește cu fiecare volum pe care îl scoate. Temelia a fost turnată în 1997, cînd apariția cărții Istorie și mit în conștiința românească a prefigurat, fără ca mulți să fie convinși de acest lucru, o prezență auctorială de referință în dezbaterea contemporană din România. De atunci s-au scurs 21 de ani, iar Boia a tot adăugat peste fundație cărămidă după cărămidă. Fără a socoti volumul editat, opera înseamnă 33 de cărți de autor și putem fi siguri că nu s-a încheiat. De unde această siguranță? Pentru că istoricul este un intelectual pasionat, deci liber în accepțiunea aristotelică, a cărui privire cuprinde suficient de mult întinderea realității încît să identifice noi teme de interes. E drept că opera nu înseamnă doar un număr de cărți, ci și subiecte. Între acestea se află unele generale precum istoriografia, diferite aplicații ale imaginarului, dar și altele precum comunismul, Occidentul, intelectualii. Marea temă este însă România, prezentă în majoritatea cărților. Să mai poată cineva pretinde că nu e patriot acel om care gîndește aproape obsesiv țara în care trăiește? Într-un alt registru, de bună seamă, cred că doar Horia-Roman Patapievici al anilor ’90 a mai reflectat cu atîta încăpățînare și înflăcărare a verbului la România. Și ambii au fost priviți drept dușmani ai țării, antiromâni.

Cu toate aceste cărți poți să nu fii de acord sau, după caz, poți să ți le asumi pînă la virgulă. Personal, n-am împărtășit deloc viziunea propusă în Mitul democrației (2003) sau în Omul și clima (2005). Dimpotrivă, mi s a părut că Occidentul (2007) reprezintă nici mai mult, nici mai puțin decît o mică capodoperă la care am subscris fără rest. Sau te poți găsi prins în emoții contradictorii: de la pasiunea contagioasă cu care autorul a dezvoltat subiectul Jules Verne (2005) pînă la firavul sentiment de amărăciune produs de simplismul volumului autobiografic Cum am trecut prin comunism (2018). Există, totuși, ceva care răzbate cu forță egală din curgerea paginilor: capacitatea de a te scoate din certitudinea în care te instalează confortabil o anumită viziune istorică. La intensități diferite, cărțile semnate de L. Boia așază o virgulă, adaugă un „totuși“ sau un „dar“ pînă și la cele mai elementare certitudini. Și mai există o amprentă specifică: niciodată autorul nu intră în polemică, nu participă la dezbaterile pe care le suscită cărțile sale. Semn de aroganță? Posibil. Dar întotdeauna autorul manifestă deschiderea către dialogul construit pe marginea proaspetelor sale cărți. Nu mulți sînt autorii care să aibă această disponibilitate către conversația relaxată. Semn de prietenie? Iarăși posibil. Cred că n-ar fi rău ca Editura Humanitas să ia în calcul reeditarea unor cărți dimpreună cu interviurile pe care autorul le-a dat diferitor publicații și, eventual, cronicile de întîmpinare. În felul acesta, zecile de cărți nu ar mai defini opera de autor, ci și un spațiu al dialogului public, al dezbaterii de idei care, vai, așa de mult ne lipsește…

De la Dacia antică la Marea Unire. De la Marea Unire la România de astăzi marchează cea de-a 33-a carte în bibliografia autorului, o carte foarte restrînsă, cu un titlu lung. Ținînd seamă de logica în care opera se plămădește, cartea evocă teme deja abordate anterior: nesiguranța alcătuirii unui discurs istoriografic (Un joc fără reguli: despre imprevizibilitatea istoriei, 2016), opțiunile elitei în timpul Marelui Război („Germanofilii“, 2009), omogenizarea culturală și etnică a României (Cum s-a românizat România, 2015), comunismul (Strania istorie a comunismului românesc, 2016) sau problema României Mari (În jurul Marii Uniri de la 1918, 2017). În același timp, pune în dezbatere ceva nou: rolul paradoxal jucat de dominația otomană, care, deși a frînat modernizarea și occidentalizarea, a reprezentat o șansă unică pentru unitatea principatelor române. Este un anunț că, într-un viitor, istoricul va mai hrăni dezbaterea publică cu o carte? Evoluția operei din ultimii ani spre această concluzie ne îndreaptă.

Judecînd-o pe fondul operei, opusul pare exotic în felul său, tot așa de neobișnuit precum De ce este România altfel? (2012). Ambele volume dovedesc că autorul lor este nu doar un intelectual care gîndește numai pentru plăcerea proprie, pentru a răspunde unor curiozități care-l frămîntă la un moment dat sau ca să răspundă unor subiecte de interes academic. Nu, el este și un intelectual angajat, ca să preluăm formula extraordinarului Raymond Aron. Probabil că ce avea de comunicat despre Centenarul Marii Uniri a făcut-o în volumul apărut anul trecut. Numai că noi, astăzi, nu trecem doar prin aniversarea unei realizări istorice – unirea tuturor provinciilor românești într-un singur stat –, ci și printr-o criză profundă a statului de drept. Este o criză cel puțin la fel de intensă precum criza din 2012. Acum, ca și în 2012, puterea politică, domiciliată în Parlament și Guvern, a rîvnit la idealul fesenist: aservirea puterii judecătorești. Diferența majoră este că acum, spre deosebire de 2012, criza se prezintă ca o agonie, iar agresorii sînt pregătiți să meargă pînă la capăt, în ciuda oricărei opoziții.

Întrebîndu-se, în 2012, De ce este România altfel, Boia a răspuns cu invocarea teoriei decalajelor pe care istoricul Bogdan Murgescu a dezvoltat-o savant în magistrala lucrare România și Europa. Acumularea decalajelor economice (Polirom, 2010). Acum, însă, Boia introduce în discuție o nouă variabilă: dereglările. Dacă decalajele pot explica exotismul românesc în geografia umană a Europei, dereglările din societate și din stat îl conduc pe Boia la o întrebare infinit mai dramatică, parcă pe măsura intensității crizei pe care o străbatem: „România seamănă tot mai tare cu o mașinărie dereglată. Își va reveni oare?“ (p. 84) Sau, în dreptul constatării că avem „o Românie cu mai multe viteze“, întrebarea paroxistică: „pînă la ce punct poate rezista, sabotată pur și simplu de o gamă nesfîrșită de neîmpliniri?“ (pp. 94-95). Fără a fi un defetist, Boia strigă cu toată forța expresiei sale simple, dar tăioase: „avem datoria să ne reparăm țara“ (p. 6); „singura noastră șansă este să ducem pînă la capăt procesul de modernizare și de democratizare […] dacă vrem să mai însemnăm ceva în lumea de mîine“ (p. 102). Dacă întîrzierile pot fi rezultatul unor neșanse istorice, dereglările țin exclusiv de voința oamenilor. La această observație ne îndreaptă concluzia că, poate pentru prima dată în istorie, România e primejduită nu din exterior, ci din interior: „Dacă lucrurile nu se vor îndrepta, România riscă să dispară încetul cu încetul, și nu în urma unei agresiuni din afară (rușii, ungurii…), ci din motive strict autohtone“ (p. 80).

Dereglările sînt percepute de Boia fie sub forma unor recorduri negative în cadrul UE (cel mai mare procent de populație rurală, cea mai scăzută apetență pentru lectură, cea mai mică distanță de autostrăzi, cel mai mare procent de emigrare și – ar fi trebuit spus mai apăsat! – cea mai ridicată rată a depopulării), fie sub forma discrepanțelor socio-economice. Reglajul unui mecanism fin precum al ceasului ori complex precum al unei țări presupune, în proporții diferite, meșteșug, știință și artă. Nici una din cerințe nu e îndeplinită pentru că meșteșugul e sabotat de nepotism, știința de absența cunoașterii (analfabetism funcțional) și arta de încețoșarea viziunii pentru că politicienii aflați la putere par orbiți de interesele proprii.

„Este aproape suprarealist ceea ce se întîmplă astăzi pe scena politică românească. Un politician care nu vrea să intre la închisoare (ceea ce, în fond, e de înțeles!) a capturat cel mai mare partid al țării, apoi Parlamentul și Guvernul. […] A inventat totodată ficțiunea politică a unui «stat paralel», reprezentat în special de puterea judiciară și de serviciile secrete, care ar fi pus stăpînire pe țară. […] Totul trebuie dărîmat pentru a se reconstrui pe baze noi. Deocamdată, se dărîmă. Apoi, vom mai vedea“ (pp. 82-83). Observația rezonează cu remarca președintelui Iohannis (4 august 2018): „Avem un guvern irațional, aproape ireal“. Răspunsul oferit de autor la întrebarea pe care tot el și-o pune în urma stabilirii stării de fapt – „Cum îl suportă românii pe micul dictator actual, în condițiile unui regim democratic și înarmat cu toate instituțiile unui stat de drept?“ – este nemulțumitor. Mentalitatea și comportamentul înclinat către supunere și descurcăreală ale românilor sînt răspunsuri corecte; tot astfel și dezbinarea dintre România occidentalizată, care a coborît în stradă cu zecile de mii, și România manipulată și ținută captivă de stat care iese la urne și cîștigă aproape întotdeauna (p. 84). Dar acestea formulează un răspuns incomplet. Apucăturile dictatoriale pe care le arată un individ devin patogene pentru o națiune întreagă tocmai pentru că – și aici mă despart ferm de remarca dlui Boia – România nu e un stat de drept funcțional. Croiala constituțională a țării este proastă. Defecțiunea majoră în astfel de situații de criză prelungită este imposibilitatea președintelui de a recurge la dizolvarea Parlamentului ca sancțiune politică. Orice stat de drept viabil trebuie să prevadă mecanisme constituționale prin care să poată fi defulate tensiunile acumulate în situații excepționale. În condițiile în care Parlamentul legiferează prin abuz de putere, în dispreț față de criticile Comsiei de la Veneția, GRECO, Comisei Europene, iar Executivul acționează cu încălcarea avizelor negative pronunțate de CSM, e clar că statul poate fi luat în captivitate de un partid politic sau chiar de un lider de partid aflat la putere. Parlamentul și-a pierdut reprezentativitatea după doi ani de mandat, fiind poate primul după 1989 în această situație. Această situație nu e cu adevărat gravă decît pe fondul imposibilității președintelui de a-l dizolva și de a-l deferi judecății cetățenilor prin alegerile anticipate.

Sursa dereglărilor sistematice rezultă, astfel, din proasta alcătuire a țării. Cred că ar fi fost util ca, în carte, dl Boia să distingă mai mult între dereglările istorice, produse în parte de acumularea decalajelor, și dereglările sistematice favorizate de o Constituție deficitară. Aș fi simțit nevoia, în această carte, să văd că nu e uitată inițiativa de modificare a Constituției care să interzică accesul la funcțiile publice al persoanelor cu condamnare penală definitivă, pentru infracțiuni cu intenție directă. Este un semn că România civică nu s-a mai mulțumit doar să iasă în stradă, ci și să înceapă să-și ia în mîini propria țară. E o inițiativă bună care ar trebui să o anunțe pe cea care să permită președintelui să aplice sancțiunea dizolvării Parlamentului. Chiar dacă nu vor reuși imediat, acestea vor rămîne vii pe agenda publică pînă cînd le va veni vremea. Și le va veni, căci istoria, în momentele decisive, e providențială cu națiunile. Iar L. Boia ne a arătat chiar în această carte cum s-a întîmplat în cei trei ani mari: 1859, 1918 și 2007.

Nicolae Drăguşin, doctor în filozofie, este lector universitar la Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir“ din Bucureşti.

Foto: Radu Sandovici

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.