Fuga din Elveţia

Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Un jurnal impersonal jpeg

În prea îndelungata mea şedere în Elveţia romandă, am lucrat, după ce am rămas fără bursă, doar în două locuri. La început puteam lucra numai în vacanţele universitare, însă mai tîrziu, cînd a devenit evident că permisul de muncă nu avea alt scop decît acela de supravieţuire pe perioada studiilor, am putut să lucrez oricînd, să-mi fac singură programul. Am făcut, aşadar, pe instrumentista într-o incredibilă sală de operaţii helvetă, iar cînd n-am mai rezistat nici fizic, nici psihic cazarmei cantonale ce reglementa strict nu doar numărul de ţigări pe care le puteai fuma în cele 7 minute de pauză (căci pierdeai un minut şi jumătate de la sala de operaţii la fumoar şi alt minut şi jumătate să te întorci), dar şi gurile de apă pe care puteai (în funcţie de înălţime, greutate şi voinţă) să le ceri, m-am retras la un home medicalisé din centrul vechi al Fribourg-ului, undeva pe malul Sarinei, numit Providence.

Şi, într-adevăr, locul a fost providenţial în multe feluri. Acolo am înţeles mai bine ca oriunde care era situaţia străinilor în Elveţia. La universitate – mediu cosmopolit, de studii trilingve şi unde tonul era dat de profesorii-invitaţi francezi sau germani –, dar şi în spitalul cantonal, lucrurile stăteau oarecum altfel. La Providence însă aveam de-a face cu Elveţia profundă şi doar aici mi s-a spus în faţă (de către o elveţiancă ce-mi era oarecum subordonată) că ţara ei se va scufunda, cu siguranţă, dacă străinii nu vor fi descurajaţi să se mute acolo. Tot la Providence însă mi-am făcut singurii prieteni din perioada aceea, fără de care aş fi clacat mult mai repede. Cînd am plecat spre Bucureşti – singurul loc în care mi-am dorit vreodată să trăiesc –, colegii de la Providence mi-au organizat cea mai dementă petrecere cu putinţă, cu tequila şi mariachis, iar ca invitaţi – toţi pensionarii (de mult centenari) ai stabilimentului care, în plus, vorbeau, cei mai mulţi dintre ei, doar în dialectul helveto-nemţesc. Nu vă puteţi imagina (şi nici nu voi putea să descriu vreodată, căci, de cîte ori îmi amintesc, rîd cu lacrimi şi-mi piere orice chef de scris) demenţa expresionistă a acelei mese încărcate cu fajitas, taco şi burritos care trepida în ritmul – imprimat de pensionarii friburghezi în scaune rulante – unei canción ranchera. Ceva à la Chavela Vargas, sau poate era chiar Chavela, care a murit şi ea la 93 de ani, zilele trecute. Cineva le spusese că sînt înscrisă la departamentul de studii latino-americane de la universitate. Iar în capul mesei trona Madame Haas, unul dintre personajele incredibile ale acelui loc romanesc.

Madame Haas avea cel mai strict program cu putinţă. Trezirea la 6 punct, toaleta laborioasă, îmbăcatul cu dichis, lectura ziarului Le Matin. La 8 era în salon, mică şi proaspăt coafată, cu ochelari fără rame, lua micul-dejun sporovăind cu pensionarii resemnaţi ai azilului medicalizat Providence. La 9 se închidea pentru o oră în camera ei, iar la 10 pleca la capelă. La întoarcere, se oprea în vizită prin alte camere, împărţind bomboane cu vişine şi amînînd cu metodă momentul (13,00) în care prezenţa ei în capul mesei declanşa servirea prînzului. Urmau siesta, mesa de seară, plimbarea pe malul Sarinei, spre Gotheron şi cina – toate cu o exactitate de ceasornic elveţian tradiţional. Madame Haas fusese funcţionară la primăria din Fribourg, familia o internase la Providence spre 95 de ani, cînd bătrînei îi încolţise gîndul fugii. Nu plecase, dar făcea programe amănunţite, pe ore, minute şi secunde ale zilei D (de la „départ“). Mai întîi pe-aici prin Europa, apoi încetişor spre Rusia îndepărtată, poate pînă în Tibet, cu trenul, la vagon lit, cu însoţitor şi cît mai puţine bagaje. Acceptase, în final, instalarea la azil tot ca pe-o plecare.

Trecuseră de atunci vreo patru ani, se apropia centenarul, iar Madame Haas devenise neliniştită. Prelungea şederea în cameră, îşi primea medicamentele prin uşa abia întredeschisă, la masă era absentă. Într-o după-amiază m-a invitat, cu multe cuvinte, chez soi. Părea emoţionată în alt fel decît atunci cînd se întorcea de la mesa duminicală sau de pe malul Sarinei. Vizitele personale, relaţiile prieteneşti erau tacit nerecomandate la Providence, printre alte lucruri, frumos caligrafiate într-un contract pe care nu l-aş fi încălcat nici în vis. M-am dus totuşi, invocînd interesul profesional. Madame Haas era roşie, surescitată, cu ochii foarte limpezi şi mai sprintenă decît strănepoţii care o vizitau duminica. M-a luat direct: Écoutez, ma fille, dacă voi cîştiga duminică potul cel mare la loterie, vrei să vii cu mine în Ticino? Madame Haas era o persoană avută, după criteriile locului, stabilimentul de lux în care locuia era mai scump decît multe hoteluri din Ticino. „De ce în Ticino, Madame Hass?“ – am întrebat-o, uimită. „Cum, nu ştiţi – s-a lăsat ea să cadă în fotoliul de lectură adus din casa-i de altădată –, acolo au cel mai bun room-service din Elveţia!“ Avea nevoie de mine pentru supraveghere medicală şi mai ales pentru respectabilitate: o doamnă fribourgeoise nu călătorea singură.

Nu i-am promis nimic, deşi, dată fiind exactitatea ei organică (n-avea ceas şi nu întreba vreodată ora), nu m-aş fi mirat să umfle potul cel mare. Nu a ghicit numerele cîştigătoare, nici atunci, nici în săptămînile următoare. Fixasem, totuşi, ora plecării, hotelul unde aveam să stăm, camera pe colţ, la ultimul etaj, meniul pe care trebuia să-l cerem la room-service. Meniu de care-mi amintesc de cîte ori înnoptez într-un hotel susceptibil să aibă aşa ceva: fajitas, taco şi burritos. Sau măcar tequila con Chavela Vargas. 

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.