Surpriza din această vară a Galeriei Noi - centrul artei tinere şi nonconformiste - se numeşte Sînt mereu altcineva, expoziţia mureşeanului Jozsef Bartha. Artistul porneşte de la premisa că personalitatea poate fi desprinsă ca o pojghiţă subţire de pe suprafaţa "purtătorului" şi aplicată oricui altcuiva. Ideea contrazice axiomele din manualele de psihologie, dar vine să întărească afirmaţia anticilor, cum că în fiecare moment al vieţii noastre purtăm o mască. Cuvîntul "personalitate" doar vine din latinescul persona.Fotografiile lui Jozsef Bartha au titluri aparent clare, fără echivoc, totuşi nu ştim care dintre cele două bătrîne, aşezate cuminţi pe marginea patului plin cu perne, este Teri şi care Bori. În confuzia care domneşte, parcă şi numele încep să sune asemănător. La fel, nu ştim dacă tînăra blondă este Zsuzsa, iar roşcata Tünde, sau care dintre cei doi bărbaţi odihnindu-se pe banca din livadă e Oliver şi care Joczo. "Spărgătorul" demonstrează cum domnul respectabil şi hoţul fioros pot face schimb de roluri, diferenţele fiind abia perceptibile. Cuplul de portrete "Remy şi Joczo" atacă stereotipurile legate de rasă şi grupuri sociale. Muzica transcende limitele şi astfel rapperul poate, la fel de bine, să fie personajul de culoare sau cel alb. Dar nu numai oamenii, ci şi locurile pot face schimb de măşti. Care e adevărata Marlboro Country? Canionul prăfuit, străbătut de cowboy arşi de soare sau bodega din sat, mirosind a tutun şi alcool ieftin?Jozsef Bartha nu apelează la tehnici sofisticate, doar se mărgineşte în a schimba hainele şi poziţia personajelor. Rezultatele însă sînt uimitoare. Jonglînd asemeni unor acrobaţi cu măştile propriilor existenţe, personajele lui Bartha ajung să se confunde. Diferenţele dintre alb şi negru, tinereţe şi bătrîneţe, bine şi rău se estompează sub lentila ironică a fotografului. Toţi oamenii sînt diferiţi. Deci asemănători.