Depardieu şi "fugile" unui actor!

Publicat în Dilema Veche nr. 469 din 7 - 13 februarie 2013
Depardieu şi "fugile" unui actor! jpeg

Fără ca să prevadă concluzia „caragialescă“ finală, François Hollande i-a supus la un test pe oligarhii finanţei franceze, propunînd în timpul campaniei şi decizînd apoi să aplice majorarea impozitului la 75%, pe o durată de doi ani, pentru cei ale căror venituri anuale depăşesc 1 milion de euro. Suma ni se poate părea nouă extremă, dar, comparată cu adevăraţii magnaţi chinezi, americani sau arabi, ea nu are nimic exorbitant. Oricum, Hollande părea să confirme astfel o vorbă comică: Ce e un milionar? Răspuns: un miliardar care şi-a plătit impozitele. Azi, „mărul discordiei“ a fost anulat pe motive de drept constituţional, dar el a avut meritul să fie un test ce a revelat trădări precipitate şi fugi neaşteptate.

Acest impozit agresiv, limitat în timp, îşi găsea motivarea în contextul crizei – motivare minimă, ni se revela azi: suma e infimă şi ea nu afectează în mod semnificativ bugetul naţional. Decizia se justifică, deci, doar politic, căci preşedintele socialist se adresa astfel poporului de stînga, pentru a confirma, prin opţiunile de fiscalizare, radicalitatea noii puteri. Indiscutabil, dar, dincolo de aceasta, ea a apărut totuşi întregii naţii ca un apel la solidaritate, ca un efort de rezistenţă în faţa crizei. Un decret politic convertit în act simbolic.

De obicei, sub autoritatea unui preşedinte de dreapta, Chirac sau Sarkozy, sindicatele refuzau orice apel la solidaritate şi se desconsiderau făcînd apel la vechea şi uzata armă a grevei. Nici o imaginaţie, nici o inventivitate, constant se recurgea la acelaşi refuz „francez“, transformat în simptom naţional de nesupunere. Ceea ce a exasperat în Franţa ultimilor ani au fost însă grevele antisolidare, grevele ce refuzau orice sacrificiu, cît de minim, grevele de bunăstare pe fond de naufragiu european. Ele au produs o fractură socială, şi atunci, constant, culpabilitatea revenea forţelor de stînga. Patriotismul era de dreapta.

Odată confirmată practic promisiunea candidatului Hollande, patriotismul şi-a pierdut partizanii de dreapta, cu un cinism care a surprins şi derutat. Bernard Arnault, marele patron al producţiei de lux franceze, şi-a proclamat cel dintîi dorinţa de a deveni cetăţean belgian! Nici nu se uscase cerneala decretului, şi valizele erau gata! Apoi au urmat alţii, foarte cunoscuţi sau mai puţin celebri, care şi-au anunţat intenţiile de a părăsi teritoriul „superfiscalizat“... Ei fugeau în Belgia aşa cum Ludovic al XVI-lea a fugit la Varenne pentru a evita sancţiunile Revoluţiei! Prin precipitarea hotărîrii de a pleca, ei au dezgustat, fără a suscita însă un adevărat val de indignare! Logica strict capitalistă se afirma cinic: banii n-au miros, nici ţara! Ea nu a surprins.

Ceea ce a provocat un neaşteptat ecou a fost însă decizia lui Gérard Depardieu de a renunţa la paşaportul francez şi de a se instala mai întîi la Néchin, un sat belgian, la un kilometru de frontieră. Prim-ministrul l-a descalificat cu un epitet care l-a enervat – minable –, alţi colegi l-au interpelat violent în ziare cu mare ecou, Depardieu a fost la început unanim stigmatizat. Apoi s-a constituit un front de apărare, căci mari capitalişti sau actori celebri au invocat dreptul fiecăruia de a-şi plasa banii unde doreşte. Jeanne Moreau nu îi reproşa decît simpatiile pe care le cultiva pentru ultimii dictatori ai lumii, de la Kazakhstan şi Belarus pînă la Ucraina şi Havana. Ziarele, revistele, radiourile s-au focalizat şi au transformat „cazul Depardieu“ într-un „caz Dreyfus“, cu acuzatori şi apărători violenţi.

Nici Arnault, nici Aflélou, nici Ghosn n-au produs o asemenea undă de şoc. De ce Depardieu? Pentru că un capitalist care fuge pentru a-şi apăra veniturile nu se poate confunda cu un artist! Un artist mitologic, asemenea lui Depardieu, care a încarnat cinematograful francez, care, e drept, s-a degradat şi pervertit în ultimii ani, dar care a rămas o figură de referinţă, ocupă un loc aparte în imaginarul unei naţiuni. „Cazul Depardieu“ a reafirmat, via negativa, locul artistului şi valoarea lui pentru publicul de ieri şi de azi. Făcîndu-şi publică decizia scandaloasă, Depardieu s-a devalorizat şi a pactizat cu logica finanţei fără de teritoriu sau identitate. Un actor care fuge nu e asemeni unui milionar care se refugiază în paradisuri fiscale. „Cazul Depardieu“ îşi explică rezonanţa tocmai prin această diferenţă. Faptul că o naţie a fost rănită de trădarea unui artist mai grav decît de aceea a unui om de afaceri e totuşi reconfortant în lumea de azi! Descoperire îmbucurătoare pe vremuri cinice, unde totul părea să ateste declinul iremediabil al culturii şi triumful finanţei. Depardieu rămîne un simbol, chiar dacă terfelit, şi simbolurile sînt mai preţioase decît capitalurile, mai ales pe vremuri dificile!

Depardieu a anunţat că-şi vinde apartamentul de 1700 de metri pătraţi din Saint-Germain-des-près pentru un preţ de 50 de milioane de euro, iar jurnaliştii s-au dus să exploreze Nechin, sătuleţul valon care trebuia să-l primească pe „Cyrano“-ul exilat – nu politic, ci simplu economic! Tevatură mare! Apoi, de la frontiera valonă, la invitaţia „marelui prieten“, Putin, Depardieu şi-a ales ca refugiu Rusia, „ţară democratică“, spune el. De astă dată, decepţia suscitată de „actorul“ mitic s-a convertit în dezgust. Şi calificativele s-au modificat. Depardieu nu mai era un „actor“, ci un „bufon“, nu bufon ce spune adevăruri, ci bufon ce-şi degradează condiţia. Regretăm actorii, dar dispreţuim bufonii: iată ce au revelat „fugile“ lui Depardieu. Graţie lui, am redescoperit capitalul simbolic cu care e încă învestit un actor şi de care e lipsit un bufon...

George Banu este profesor de studii teatrale la Universitatea Sorbonne Nouvelle şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru. A publicat, între altele, Livada de vişini, teatrul nostru (Editura Nemira, 2011).

comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.
p 17 jpg
Impresii hibernale
Astea fiind spuse, Prin ierburi uscate nu e deloc lipsit de har – ba chiar, dat fiind efortul de a-l dibui chiar în miezul trivialității, filmul e o reușită atemporală, care s-ar putea să îmbătrînească frumos.

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.